- Ce-i La, sub Sol? - Tristeţea înflorind magic din iubire!Poem din colaje - Dragoş Vişan Adăugat în 30 august 2010, la 14:04 | 107 afișări / 94 vizitatori |
I
Binevenită definire a zilei duminicii,
drept zi a întrebării scepticismului nietzscheean:
de ce să trăim, pentru ce?!... Dumicarea din timp a morţii.
Aplecarea încă. Deschiderea spre-un orizont ce pare mult mai liber
decât ... subversivul fluierat, ori izbire de zid.
Şi totul nu-i decât o închipuire.
Nici atârnarea nu-i reală.
Nici pomul de care credem că suntem susţinuţi.
Nici legea gravitaţională.
Pentru că totul se rezumă eminescian la
Un Nu Ştiu Ce şi-Un Nu Ştiu Cum.
Plutirea spre pământ a spiritului.
II
Stoicismul atmosferei spaţiului-timp
dintr-o gară-ncinsă. Inima procustiană
n-ar mai fi avut nicio piatră unde să-şi plece capul.
Nu prea constat în ce anume ar subzista
o a doua vedere, adevărată. Sosirea s-a amânat iar.
III
Rezervorul cu energie din lanul de porumb.
Pielea cu solzi, paradoxal, moale precum pluşul.
Cuvântul ce intră-n stomac
şi provoacă orgasm şi multă juisare
până spre vârsta maturităţii depline.
O intervenţie SF deosebit de enigmatică.
Multitudine a interpretării.
Cine o fi acea făptură, cine o fi?
O proiecţie onirică a muzei poeziei, Ευτέρπη?
IV
- Ce-i... la sub sol?
Două variante de răspuns:
(1) - La nu-i sub sol ci peste sol în solfegiu.
(2) - Fa. Fa e sub sol.
V
Privirile şi privirea. În privinţa lui Ţepeş,
drama vieţii sale este din ce în ce mai apropiată.
Cu cine s-o fi luptat el, dacă nu cu morile de vânt
ale personajului lui Miguel de Cervantes,
jertfindu-se pentru ideile noastre
de independenţă şi continuitate!
Cu cine vom fi comparaţi şi noi de urmaşi,
după ce ne-am zbătut o viaţă-ntreagă,
în ultimii treizeci de ani, prin atâtea Stambuluri sau Vişegrade?
Cu beizadele şi capuchehaie, cu întemniţaţii Occidentului. Nu-i aşa?
VI
De ce-mi mai par corpurile că dispar
la miniconcertul final
în Mi minor?
Sfera publică
-mi pare că dispare
din cercul său încercuit de cer,
lăsat ca stomacul să cadă-n dizgraţie
dacă-i gâtul plin cu fiere.
Cubu-n volum în_scris de ce
-mi pare că dispare
din cele trei laturi catenate
spre-a patra dimensiune?
Piramida
-mi mai pare că dispare
de capul ei
ieşindu-i
despicat firul,
sau
laturile-n patru puteri
social-politice rupte.
Paralelipipedu’
-i bloc, de ce
-mi apare,
la nefamilişti,
un fagure de viespi?
Distribuie pe facebook
