191 de cuvinte pentru poveştile suzanei
Adăugat în 09 iulie 2010, la 09:39 | 513 afișări / 410 vizitatori |
1 |
cei mari sunt mai aproape de cer spunea
mama. eu port un bisturiu mic
în buzunarul de la piept/ poate
într-o zi cineva o să se încumete
să imi decupeze inima şi
să-mi lase o gaură în cămaşă peste care
să pun un petic cât o gură de pământ.
suzana ia bisturiul cu gesturi meticuloase
şi are grijă să nu îl scape. ea
taie repede să nu doară
ca data trecută. degeaba,
locul pentru gura mea de pământ
încă nu e gol şi cu fiecare tăietură
inima îmi creşte la loc.
mama o lasă pe suzana cocoţată cu zilele
pe umerii mei/ să privească şi dânsa
din când în când de sus, aşa ca noi,
acolo unde cei uriaşi împart
aerul tare ca drumurile de munte
să ajungă fiecăruia
suzana nu mai creşte
şi asta nu se va schimba peste ani
şi trenurile mele pleacă, trec încet
pe lângă mine/ poate mă răzgândesc
şi urc măcar pentru puţin aşa cum
urcă suzana pe umerii mei iar eu
o ţin strâns de mână
şi inventez noi poveşti pentru care
ea nu se dă jos
Distribuie pe facebook
Este un limbaj ezoteric, o disecţie, o vivisecţie. Nu ştiu de ce atribuţiile Suzanei sunt cele ale chirurgului. Poate mă lămureşti. Tu stai locului, dar prin penultima strofă dai impresia că urci, măcar pentru puţin... Aici mă simt depăşit de toate trenurile defileelor poemului.
Bineînţeles, nu sunt eu în măsură să găsesc mici defecte mesajului, dar pe bune, e tare complicat, mă cam depăşeşte.
Oricum, meriţi şi puncte. La bună vedere.
am citit un text încărcat de ingenuitate, sensibil și bine strunit, bine susținut pana la final. Te puteai pierde ușor pe înălțimile acelea, pe drumurile acelea de munte, dar ai reușit încă o poveste faina.
"mama o lasă pe suzana cocoţată cu zilele
pe umerii mei/ să privească şi dânsa
din când în când de sus, aşa ca noi,
acolo unde cei uriaşi împart
aerul tare ca drumurile de munte
să ajungă fiecăruia" - aici e foarte bine. și prima strofa mi-a plăcut mult. ne mai citim,
cu prietenie,
alex
e bunicel textul, mi-a placut in specail prima parte.
nu as vedea ca final versurile acelea, in schimb.
ai lucruri bune, dar cred ca ti-ar fi util doar sa povestesti, simplu, fara metafore. pt ca tinzi intre imagini usoare, fragile, dar nu stii cum sa le exprimi.
asta e minusul tau. din cauza lui cred ca nici nu dozezi bine, nici pragurile nu se vad;
incearca sa povestesti sa vezi ce iese.
poate incerci pe realism.
