2 apeluri ratate
Adăugat în 18 iulie 2009, la 13:44 | 310 afișări / 296 vizitatori |
|
primul era
de la tine
eram
într-o discuţie aprinsă despre
literatură & oameni proşti
n-am auzit
aveam telefonu’ în geantă
localu’ era aglomerat
prea aglomerat pentru o astfel de criză
vinu’ sec
orchestra cânta atât de tare
„mai întoarce doamne roata”
al doilea era
un număr necunoscut
n-am avut curaju’
să răspund
între ele au fost 21 de minute
minute în care aş fi putut
schimba lumea
cu totu’
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Mi-a plăcut acest text tocmai pentru acel soi special de naturalețe pe care îl conține. Îmi amintește și de Gorzo, el scoate mai des astfel de texte fâșnețe.
Toate cele bune!
Q
...mi-a venit (pur şi simplu), ptr că-i ziua mea de naştere (luna nu v-o spun).
22, e adevărat, are mai mult sens (ştiu), dar iată destinu' a vrut (ca) să mă nasc (cât mai) aproape de "numărul destinului cel mai norocos".
cât priveşte uşoru' pozitivism (remarcat de mirela), da, încerc o nouă abordare; ha, ha, ha, paradigmele ăstea!
legat de trecere (a timpului, a episoadelor, s.a.m.d) încerc s-o fac cât mai uşoară, simplă şi cu rezultate (întotdeauna). simply the best, nu?
vă mulţumesc ptr trecere, citire şi commuri.
cu respect, Cornel Ghica
Un poem bine construit, sincer, cu o doza de nelinistit; e unul dintre episoade, au mai fost si vor mai fi.
6p.
bună ideea cu intervalul de timp dintre două sunete de telefon, timp în care ai fi putut schimba lumea.
Iată ce înseamnă concizie şi precizie.
Las 4p.,
că mai mult nu pot.
Cu aceeaşi stimă şi prietenie,
Bot Eugen
Eu as scoate strofa II definitiv
misto ...ce canta orchestra ma intereseaza mai putin... dar mi-a placut finalul tare ...
Eu cred că trebuiau 22 de minute şi asta pentru că numarul 22 este numărul destinului ,, cel mai norocos,, dar şi cel mai greu de împlinit.Desigur autorul hotărăşte cum rămâne cu acest text foarte reuşit dealtfel.Felicitări!
E logic ce spune Cornel:)
Primul apel nu l-a auzit, deci n-a avut cum sa raspunda, pe al doilea (desi l-a auzit, se subintelege), fiind nr necunoscut, l-a "ratat" intentionat, de frica:))
Anyway, imi place ideea poemului asta, mai ales faza cu
"eram
într-o discuţie aprinsă despre
literatură & oameni proşti"
si finalul, desigur:
"între ele au fost 21 de minute
minute în care aş fi putut
schimba lumea
cu totu’"
Mi-a placut chestia cu 21, m-a facut sa ma gandesc la greutatea sufletului:)
Cat despre "schimbarea lumii", constat ca ai dezvoltat o apetenta speciala pt sub. asta:))
Sa stii ca numai in basme se poate, cica;)
Las 6 pct,
Euridice
P.S. Deci sunt mai generoasa ca tine:D
... ai dreptate.
am zis că se subînţelege că l-am auzit şi (mai mult) l-am văzut (când suna).
tre' găsit ceva acolo. mă gândesc.
îţi mulţumesc ptr trecere, citire şi comm.
cu respect, Cornel Ghica
"n-am avut curaju’/să răspund" nu prea merge. Nu aveai cum să răspunzi dacă nici nu ai auzit telefonul. Poate doar să reapelezi. În rest e bun, chiar faină ideea. Cum s-ar fi schimbat lumea dacă ai fi răspuns! 4 puncte.
LIM.
