# 2
Adăugat în 03 octombrie 2009, la 16:00 | 584 afișări / 524 vizitatori |
1 |
aproape în fiecare noapte
veneai acasă beat
cămaşa scoasă pe jumătate din pantalon
părul ciufulit şi un buchet de garoafe
nici până acum nu-mi dau seama
de unde le luai la ora aceea
îmi spuneai ca un tată
jumătate obosit jumătate luminat de veioză:
fata mea, mie nu-mi mai spune mare lucru
lumea asta
ţipătul ei nu există
e doar un sunet
care nu mă mai atrage în cursă
lumea asta
nu mai este mare
este un ocean cu suflet minim
lasă-mă să dorm spate-n spate cu apa
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
vă mulţumesc
şi mă bucură faptul că v-a plăcut această "împletitură" cu nichita.
vă aştept în pagina mea modestă, oricând
spre ruşinea mea trebuie să recunosc că am trecut mult prea târziu prin pagina elenei petrescu, dar o fac azi cu bucurie.
iată
un text, interesant cu o simplitate aparte care îmbogăţeşte întregul.
nu voi repeta spusele anticomentatorilor mei, dar apreciez cele citite aici şi aştept lucrări noi.
"ţipătul ei nu există
e doar un sunet
care nu mă mai atrage în cursă
lumea asta
nu mai este mare
este un ocean cu suflet minim
lasă-mă să dorm spate-n spate cu apa"
am evidenţiat în mod deosebit acest final.
felicitări!
las o stea
cu sinceritate,
teodor dume,
am citit cele trei #, şi ceea ce m-a surprins au fost în special finalurile... Reuşite şi pline de forţă, sugestive. Aici lumea-ocean cu suflet minim urmată de imaginea somnului spate în spate cu apa ar putea constitui singure un text :)
"lumea asta
nu mai este mare
este un ocean cu suflet minim
lasă-mă să dorm spate-n spate cu apa"
Mai trec,
alex
vă mulţumesc.
am încercat să "modernizez" puţin un text scris într-o notă voit optzecistă. nu ştiu dacă mi-a reuşit şi cât mi-a reuşit.
ceva ceva se pare că s-a-ntâmplat.
nici până acum nu-mi dau seama
de unde le luai la ora aceea(explicativ).Niciodata nu mi'ar placut versurile astea care pana la urma nu intereseaza pe nimeni si nici nu ajuta textul!
în cursă(si asta e in plus si nici nu suna bine...prea explicativ).
suflet minim(alta formulare nu ai gasit)?
II un text interesant/simplu/alcatuit din putine intamplari!
Interesant!NU m'a dat pe spate dar placut!
citind textul, am văzut prin faţa ochilor pe nichita stănescu. aşa să fie?
e foarte fain ce-ai realizat aici, împletitura asta de viziuni şi stiluri.
un text elegant, din trecut şi de viitor, scris cu uneltele prezentului.
o "împletitură" faină. Se simt cele două curente, cele două stiluri, dar totul e făcut cu măestrie, mixul este omogen.
o tehnică impecabilă, o coerenţă şi o cursivitate debordante.
mi se pare destul de reusit acest poem. cursiv. elegant. coerent. dubios de coerent. imi da senzatia intr-adevar de un deja vu insa dincolo de toate acestea nu pot spune ca-mi displace...
nu stiu de ce, acest portret de tata, descris de tine, mi-l aduce in imagine pe Nichita Stanescu(cred ca este o obsesie de-a mea). am ce am cu parantezele:))
Da. Şi eu am avut impresia unor jumătăţi, mai bine zis a unei împletituri de jumătăţi.
Se simte optzecismul din partea a doua, un pic modernizat.
Patetic "poemul" opt-zecist desi aproape totul este..."jumatate"...
[camasa scoasa 1/2* din pantalon]
[tata 1/2* obosit 1/2* luminat de veioza]
Dar "spate-n spate" sunt de acord ca
[lumea...e un ocean cu suflet minim]
propunand cele doua puncte...maximale!
P.S.
*/Simbolul 1/2 se citeste "jumatate" /
nu e un text finisat. o să revin pe acest text. îl las puţin să se răcească.
este, într-adevăr, o încercare "de împletire".
merci.
Aduce puţin cu stilul anilor 80, undeva pe la "zicerea" personajului tată.
Mi-a plăcut mult descrierea "ca un tată jumătate obosit jumătate luminat de veioză".
Da, este o împletitură de "2000+" cu "80", iar pateticul nu este forţat.
