A & BPiesa teatru scurt - Corneliu Jipa Adăugat în 15 martie 2009, la 15:51 | 499 afișări / 486 vizitatori |
1 |
(Bar, scaune înalte.A şi B stau la bar, pe scaunele înalte, la o oarecare distanţă. Nu se cunosc.A este elegantă, B este aşa şi-aşa)
B: Aveţi un foc?
A: (tace)
B: (scurtă pauză, o studiază pe A)V-am întrebat dacă aveţi un foc.
A: (tace)
B: Asta e surdă.(pauză)Aveţi, cumva, un foc?
A: Nu sunt surdă.
B: Scuze.(pauză)Dar, totuşi, foc aveţi?
A: Da.(nu face nici o mişcare)
B: Păi...
A: O clipă.(rămâne nemişcată)
B: (face un semn cu degetele la tâmplă)
A: (aprinde bricheta pe care o avea în mână)
B: Îu, Doamne, ce m-ai speriat.Era să cad.(A nu o priveşte, bricheta arde, B e încurcată, focul e prea departe.A stinge bricheta şi o lasă să cadă.B se sperie din nou)Îu!
A: Cu plăcere.Fumaţi mult?
B: Acuma, nu.
A: Fumatul e bun.Te linişteşte, îţi dă senzaţia că poţi să iei ceva de la capăt.
B: Doriţi o ţigară?
A: Da.
B: (întinde pachetul)Poftim, sunt uşoare.
A: (întinde mâna, distanţa e mare, dar ea mimează că ia ţigara.Scoate-nu se ştie de unde- o brichetă cu care îşi „aprinde” ţigara imaginară, tuşeşte la primul „fum”)E tare.
B: (uimită)Cum doriţi.
A: (pe neaşteptate)Când v-aţi culcat ultima dată cu un bărbat?(nu aşteaptă răspunsul)Dar cu doi, dar cu trei?
B: Mă scuzaţi?!
A: Nu contează, făceam conversaţie.E foarte bună ţigara asta.Vreau să spun că la început mi s-a părut tare, dar acum e bună, e foarte bună, e ca ţigara aia, de după.Înţelegeţi?
B: (blocată)Nu.
A: Atunci, hai s-o lăsăm aşa.
B: (tot blocată)Bine.(ar vrea să plece)
A: Mai staţi, mai am brichete.
B: Şi...ce faceţi cu ele?
A: Ajut oamenii.
B: Aha...
A: Nu credeţi?
B: A, ba da.
A: Bunăoară, adineauri v-am oferit un foc.
B: Să zicem, dar...
A: (calm)Nu mă întrerupe.Ştiu, bricheta...(face un gest)Dar te-am ajutat, nu-i aşa?Focul-ţi l-am oferit.
B: (o priveşte cu atenţie)Aveţi, ai dreptate.
A: Nu, n-am dreptate şi o ştii prea bine.N-ai înţeles nimic.Hai s-o luăm de la capăt.
B: Ce să luăm de la capăt?
A: Aveţi un foc?
B: (blocată)Hî?
A: V-am întrebat dacă aveţi un foc.
B: Păi..(gesturi că nu înţelege)
A: Asta e surdă.Aveţi cumva un foc?
B: (ofuscată)Nu sunt surdă.
A: Scuze.Dar, totuşi, foc aveţi?
B: Eu..(vrea să plece, vede bricheta de pe jos, o ia)Da.(triumfătoare, oaprinde către A)
A: (arată că n-are ţigară)Păi...
B: O clipă.(intră în joc, îi oferă o ţigară)Poftim.
A: Ai văzut ce simplu e?(îşi aprinde ţigara)
B: Acuma, da.(râde, parcă de împrietenire, dar încă nedumerită)Ce simplu era totul.Cred că eu sunt puţin cam...Cred că din cauza întrebării ăleia.
A: Întrbarea a fost mult mai târziu.
B: E, nu chiar aşa de mult.
A: Aşadar, când?
B: Ieri.
A: Cu unul?
B: Da.
A: Cu doi?
B: Da.(luându-şi seama)Nu, cu unul.
A: Minţi.
B: Nu vă permit.
A: Stai calmă.Ia o ţigară.
B: (care a rămas cu pachetul în mână, ia automat una, o aprinde)E tare.
A: Vezi?
B: Mă cunoşti de undeva?
A: Încă nu.
B: Râzi de mine.
A: M-ai văzut TU pe mine râzând?
B: Păi nu, dar după cum te porţi, am senzaţia că...
A: Aha, SENZAŢIA.
B: Adică...(încurcată)Eu v-am cerut un foc, TU mi-ai dat, adică bricheta, înţelegi şi după aia tu ai spus ce spuneam eu şi...şi...
A: TU ai spus ce spuneam eu.Corect?
B: Da.
A: Vezi?
B: (disperată)Ce?
A: N-are importanţă.Ar trebui să plec.Mi-a părut bine.
B: Şi mie.(repede)Unde vă duceţi?
A: (mutându-se pe alt scaun)Aici.
B: Păi, nu plecaţi.
A: Am plecat deja, nu vezi?
B: Nu mai înţeleg nimic.Cred că eu sunt defectă.
A: Nu spune asta, nu ştii ce înseamnă defect, nu ştii ce înseamnă stricat, nu ştii ce înseamnă sfârşit, sfâşiat, distrus...
B: (mută)
A: Nu ştii nimic, nici brichetă n-ai.Atunci de ce crezi că eşti defectă?Pentru că nu înţelegi un lucru atât de simplu: sunt aici fiindcă e singurul loc din lume în care nu m-ar găsi.
B: Cine?
A: N-are importanţă.
B: (după o scurtă reculegere)Ba da, are.M-aţi zăpăcit cu...cu...(gesturi cu ţigara, bricheta, schimbul de locuri)şi-acuma, brusc, mă iei în balon, pardon, MĂ LUAŢI în balon cu „n-are importanţă”.Nu-i frumos, ba chiar e nasol ce-mi faci.N-am făcut nimic să merit asta.Eu stăteam doar şi...şi vii tu să-mi buleşti existenţa cu...cu...tâmpeniile astea, cu... bărbatul cu care...Ce te interesează pe tine, ce vrei de la mine?Nu înţeleg.
A: Eu te înţeleg.
B: Înţelegi pe dracu’!Nici nu te cunosc.(pauză)Mai dă-mi un foc, m-am enervat.
A: Te înţeleg.
B: Nu începe iar.(brusc)Cine eşti tu?
A: Eu.
B: Fi-r-aţi ai dracu’ de intelectuali.EU? mare scofală, şi eu sunt EU!
A: Te-ai prins.
B: (dându-şi seama)Da, ai dreptate.
A: Ieri m-am culcat cu doi bărbaţi.
B: Deodată?
A: Într-un fel.
B: Cum adică?
A: M-am culcat cu unul şi mă gândeam la altul.
B: Ca la mine.
A: Ce?
B: Şi eu m-am culcat ieri cu unul şi mă gândeam la altul.
A: La mine era invers.
B: Ha, ha, ha asta-i bună.
A: M-am culcat cu bărbatul pe care-l iubeam şi mă gândeam la celălalt, pe care-l uram.
B: Da, e invers ca la mine.Eu m-am culcat cu cel pe care îl iubeam, adică nu, m-ai zăpăcit.M-am culcat cu(încurcată)...invers...înţelegi.
A: Nu.
B: Da’ e simplu, fată.Ăla pe care îl urăsc e bărbatul cu care m-am culcat.
A: De ce?
B: Pentru ca îl urăsc.
A: De ce?
B: Pentru că nu vrea decât să se culce cu mine.Atât.
A: Şi e bun.
B: Îhî.
A: Şi celălalt.
B: Care celălalt?
A: Cel cu care te...gândeai.
B: Ăla nu mai există.
A: Nu inţeleg.Cum poţi să te...gândeşti cu cineva care nu mai există?
B: Da, poţi.Te gândeşti ca ăla care e deasupra ta, transpirat, gâfâit, bălos e ăla care miroase frumos,e tandru, e încet, e cald, e viu.Trebuie să ai...cum îi spune?
A: Imaginaţie.
B: Da, aşa...trabuie sa fii atât de bună, încât sa ai deasupra ta tot ce e mai bun şi mai frumos.
A: Şi după?
B: O ţigară.Tare.La tine cum e?
A: La fel.
B: Dar spuneai că cu ăla(îşi caută cuvintele) pe...care îl...iubeşti-corect?-te culci, iar cu ăla pe...care ...îl...urăşti...doar te gândeşti cu el.Am zis bine?
A: Esti pragmatică.
B: Pragma...cum?
A: Pragma cum ai auzit.
B: Bă, tu-ţi baţi joc de mine.
A: Da.
B: (după o pauză)De ce?
A: Pentru că merit.
B: Tu?
A: Îhî.Stau de vorbă cu tine şi mă gândesc că, dacă o să mă găsească o să mă fută.
B: (mâna la gură) Cum poţi să...dacă te aude cineva?
A: Şi?
B: Păi, oamenii, bărbaţii adică, doar atât aşteaptă, să spună o tipă”fut㔺i gata, sar la ea.
A: (retoric)Aşa o fi?FUTĂ!!!Unde sunt bărbaţii ăia?Nu-i văd.
B: Nici bărbaţii nu mai sunt ce-au fost.
A: Au fost.
B: Vorbeşti într-un fel...Sigur nu ne-am cunoscut vreodată?
A: Sigur...
B: Da.
A: ...nu ştiu...
B: Spune-mi,bărbatul cu care te gândeai, ăla pe care îl urai, e rău?
A: E pe aici, pe undeva.
B: Unde e, arată-mi-l că-l omor.
A: Nu merită.
B: De ce?
A: E prea bun.
B: La pat?
A: Ei, şi tu acuma...
B: Deci, dacă înţeleg eu bine, tu îl urăşti, dar el e prea bun.
A: Corect.El mi-a dăruit cei mai frumoşi ani din viaţa lui.Şi a mea.El mi-a dăruit copilul.De care ne-am bucurat amândoi.El mi-a dăruit tot.Nu m-a lăsat să-i dăruiesc nimic.Tot ce am vrut să-i dau a aruncat, a ascuns, a uitat.Într-o zi m-a uitat şi pe mine.
B: Cum, te-a uitat?
A: Pur şi simplu.A venit acasă, s-a uitat la mine şi m-a întrebat:”Tu cine eşti?”
B: Şi mie la fel.
A: (continuă)Şi a plecat.
B: Şi la mine la fel.
A: ...Fără să spună o vorbă în plus..Şi-a luat o valiză, cred că era goală şi a ieşit fără să închidă uşa.Stăteam în dreptul uşii şi nu înţelegeam.
B: N-aveai cum să înţelegi.Cînd ăştia au chef de plecat, pleacă.Pleacă şi nu-i mai vezi, cât îi hău’.La mine a fost că, totuşi, a închis uşa.A căzut şi varul de pe pereţi.E puternic.
A: (absentă)Cât de puternic?
B: Stai, că am o poză cu el.
A: Lasă, oricum e timpul să plec.
B: Ştiu, te muţi la loc.Şi după aia o să-ţi cer un foc, şi tu o să n-auzi, pardon, n-o să vezi, şi aşa mai departe.Nu mai plecăm noi de-aici.
A: Ai observat ceva?
B: Ce?
A: Aici nu mai e nici un barman.
B: Dă-i dracului de barmani, nişte nesimţiţi.Le ceri o chestie şi ei au impresia că trebuie să stea de vorbă cu tine, că pot să-ţi aline alea, suferinţele.Am păţit-o cu unul din ăştia.N-am mai scăpat de el până... ieri.
A: Când l-ai cunoscut?
B: Naiba ştie.Eram supărată rău.Mă dăduseră afară de pe centură.Îţi dai seama, în trei luni nu avusesem decât trei clienţi.Doi nu puteau nimic şi al treilea m-a pus să-i povestesc cum a fost primul „gândit” din viaţa mea.Nici măcar nu erau turci.Eram proastă rău.N-aveam nici peşte, vai de capu’ meu....Te plictisesc?
A: (absentă)Ce spuneai?
B: Lasă fată, nu fi tristă.Scapi tu de toate astea.
A: Da?Zi-i mai departe.
B: Aşa, şi-am venit la bar”O vodcă”,”Încă una”, înţelegi tu, ăla, barmanul, mă ia la mişto, îţi dai seama cum eram îmbrăcată.
A: Ca o curvă.
B: (Râzând) Da.Şi că să-i povestesc eu lui ce e cu mine, chestii din astea de doi lei...În clipa aia eram în stare să mă culc cu un batalion, pe gratis, numai să mă potolesc.Eram negândită rău de tot.Arăta şi bine, porcu’.Avea un tatuaj mişto pe mâna dreaptă.M-am dus cu el, eram cam beată.Casă mişto, muzici, mă rog, d’alea, d’alea.N-am mai plecat vreo juma’ de an.Îmi găsise şi-o slujbă la o alimentara, aranjam marfa.Aşa, dar la un moment dat...
A: Mai îmi dai o ţigară?
B: Şi-un foc, dacă vrei...
A: Cum?
B: (şugubeaţă) „E surdă!”
A: „Totuşi, n-aveţi un foc?”
A&B: (Râd, râd şi se imită).
A: „Fată...”(iar râd)
B: (exagerând)”FUTĂ...(râd)
A: Doamne, n-am mai râs atâta de nu ştiu câtă vreme.
B: Şi eu...adică...nici eu.
A: Aş bea o bere.
B: Îţi aduc eu.
A: Dar nu e nimeni pe aici.
B: Fii atentă!(se duce în spatele barului ia două pahare, le umple cu bere de la dozator, plus vodcă din sticlă) Poftim.
A: E tare.
A&B:Ca ţigara de după...(râd)
A: Ai voie să...?(gest cu berea şi vodca)
B: Aici lucrează...
A: Aha.(făcând-o să continue)...”dar la un moment dat”...
B: A, da, am simţit că nu mai e cu mine.
A: Ca la mine.
B: Stai să termin, îmi spui tu mai târziu.Sigur era cu alta, mirosea altfel, lucra numai noaptea.Cu mine nu se mai...(face cu ochiul)”gândea” deloc.E clar, mi-am zis, ăsta se „gândeşte” cu alta şi nu se fute cu mine.
A: Barman, zici?
B: Îhî, îl cunoşti?
A: Nu ştiu, nu cred.Mai departe...
B: Zi-i şi tu.
A: Ţi-am zis, copilul,valiza,uşa.
B: L-ai mai văzut?
A: Ieri.
B: Ca mine.
A: Venise de parcă nu se înâmplase nimic.Fără valiză.Nu puteam să scot o vorbă, dar el se purta atât de normal, atât de”ca atunci”încât n-aveam ce să-i zic.Şi m-am reîndrăgostit de el ieri, dar era o dragoste urâtă, îmi venea să...nu ştiu...nu înţeleg...
B: Eu te înţeleg.
A: Ce?
B: Te înţeleg.
A: Ce înţelegi, n-ai ce să înţelegi, nu mă puteai vedea cum eram eu ieri, cum se învârtea totul în jurul meu.
B: (plină de înţelegere, atingând-o) Ba da, înţeleg.
A: Nu, nu te cred, tu nu ai...lasă!
B: Nu las nimic.(temătoare)Şi mai departe?
A: Nu ţi-am spus că eram cu cineva după ce el m-a lăsat.
B: Ăla pe care îl urăşti...
A: Da, stăteam cu el numai pentru că era bun, foarte bun la pat.Şi el avea un tatuaj.
B: De ce spui „avea”?
A: Nu ştiu, ziceam şi eu aşa.
B: Mai departe..
A: După ce am terminat, m-am uitat la el.
B: Adormise.
A: Da.Era tot el.
B: Cu şuviţa aia de păr care-i cădea...
A: ...rebelă.
B: Pe frunte.
A: Mă uitam la el, impotentu’dracului şi m-am dus la...
B: Bucătărie...
A: Am luat un cuţit.Şi mă gândeam la celălalt, la tatuajul lui...
B: De pe braţul drept.
A: Apoi
B: Apoi am înfipt adânc
A: Cuţitul
B: În piept
A: În inimă
A&B:Apoi am venit
A: Aici
B: Aici
-sfârşit-
Distribuie pe facebook
