Am crescut

Aveţi un spirit pătrunzător şi aţi văzut despre cine este vorba.Şi eu mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să văd la momentul potrivit astfel de oameni. Aveam nevoie de ei, aveam nevoie de ,, munca lor,,având în vedere faptul că am plecat ,, de la coada vacii,, la propriu.Recunoştinţa însă rămâne o floare rară. E bine totuşi să nu uităm.Şi punctele m-au bucurat mai mult pentru că sunt oferite pentru poezia dedicată lui.

Da. Adrian Păunescu (cred că la el te referi, ca mentor) a avut prin anii 60-70 un cuvânt greu de spus în poezie şi publicistică. Însă mai apoi a cam scrintit-o, cu Flacăra, cu poezia de curte veche.

E frumos versul ultim, poate o parafrazare, dar valabilă încă. Gândul la copilărie, la evoluţia sufletului ar trebui să fie mai personală.

Este o poezie dedicată lui A.P.Vei înţelege deci de ce o las în forma iniţială.

Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile
poetului neobosit.
Cartea lui, scripetele fântânii.
Ciutura se miră
ascunsă cruzimii.