Aureea, mon amour (2)pamflet scifi - Recheşan Gheorghe Adăugat în 24 august 2010, la 14:26 | 219 afișări / 174 vizitatori |
1 |
Din norii dolofani, bombaţi ca nişte fese pîcloase, exhibate deasupra pădurii, începură să răpăie picuri rari şi grei. Copacii tresăriră, îşi înfoiară frunzişul şi-şi întinseră setoşi ramurile spre cer. Aversa se înteţi, şuvoaie calde şi repezi găuriră coronamentul, plescăind într-un vîrtej de frunze, larve uscate, bace şi crenguţe rupte, unindu-se în pîrîiaşe murdare care brăzdau solul muced.
Corinel Flinteşteanu se ridică de pe maldărul de fîn unde-şi efectua siesta, clipind buimac, cu retina ciupită de scînteierile intermitente ale fulgerelor. Îşi scoase salopeta oranj de biochimist emerit, pragmatic, dezabuzat, înregimentat doctrinar şi, gol-puşcă, se proţăpi în bătaia rafalelor. Cînd jegul de pe pielea-i grăsuţă se înmuie, se frecă conştiincios, cu şomoioage de săpunariţă, iar apoi se tolăni pe iarbă în postura concupiscentă a Danaei lui Tizian, primind pe tot trupul revărsarea generoasă a ploii călduţe.
Tocmai îşi mirosea usucul adunat dintre degetele picioarelor, bombănind meditativ:"da, da, desigur... e acid butiric, o resursă încă neexploatată..." cînd dincolo de tufişuri se auzi ecoul lălăit al unei voci:
" Streşineee şi burlaneee....fac streşineee...laneee..."
Îşi trase repede ţoala portocalie pe trupul încă ud şi se îndreptă spre direcţia din care venea glasul. Nu făcu decît cîţiva paşi şi dădu nas în nas cu o apariţie vag hominidă, un ins slăbănog şi deşirat, înalt cît o tufă de bozii, cocîrjat sub un sul din foi de tablă zincată.
" Salut, bărbate ! " zise gîfîind arătarea şi trînti maldărul de tinichea în iarbă.
Corinel îl privi atent, nu văzuse niciodată o figură omenească cu trăsături atît de contradictorii: ochii holbaţi cruciş, fruntea lată de două degete, ten icteric, falca prognatică, deviată vizibil spre stînga şi craniul lunguieţ de microcefal, acoperit cu smocuri negre, lînoase, parcă strivit între urechile ample şi clăpăuge.
" Salut, îi răspunse savantul, ce faci pe-aici?"
" Iaca, na, ce să fac? Cînd ploaie şi oaminii n-au streşini, burlane, io-i servesc...eftin şi garantat ! Dilă Burlangiu-mi zîce şi-s tinchigiu dîn tată-n fiu !"
" La echipamente electrice, te pricepi?" îl interogă Flinteşteanu, amintindu-şi că dinamul tricicletei sale nu funcţiona la parametri optimi.
" Păi, sigur, şefu'... doar îs apsolvent dă şcoală profiesonală, dreg tot: cazane, ghivete, prize, candelabruri...chiar ş-un transformator!"
Savantul îl conduse în bivuacul său, arătîndu-i echipamentul sofisticat care-i convertea forţa motrice în energie electrică.
După ce scotoci vreo cinci minute prin angrenaje, meşterul puse diagnosticul:
" E arsă bobina! Îţi trebuie ş-un condensator nou, da' io n-am scule să ţi-o dreg! N-ai o şurubelniţă, un patent şi-o ţîră de sîrmă?"
În timp ce Afet Corinel căută ustensilele cerute, Burlangiu' se apropie curios de cutiile Petri înşirate lîngă etuvă.
"Ce-ai aci, şefu' fabrici oarece stiupeviante?" întrebă, făcîndu-i cu ochiul şi aprinzîndu-şi un chiştoc cu tutunul scuturat.
" Ce faciiiiiiiii, răcni Corinel, pleacă de-acolo, e top-secret!"
Dilă tresări speriat, iar mucul fumegînd îi scăpă dintre buze, căzînd în masa mucilaginoasă.
"Hooo, bă, că nu ţ-am păpat pensia !" se apără tinchigiul, bătînd în retragere.Fără nicio explicaţie îşi luă în cîrcă balotul de tinichele şi se topi între tufişuri.
Evenimentele care au urmat acestei stranii vizite sunt atît de uluitoare,încît trebuie să răsfoim din nou jurnalul lui Flinteşteanu.
" Miercuri, 32 .08. A.D.2010. orele 23: 01.
Stafilocoaca mea iubită, Aureea, a suferit o modificare inexplicabilă: plasmalema i s-a colorat într-un oranj intens, iar din cilii îngroşaţi s-au dezvoltat o sumedenie de mezosomi, care de la o zi la alta s-au metamorfozat în pedunculi viguroşi, lungi şi activi motric, ca nişte tentacule. Dimensiunile i s-au triplat, acum e cît un măr pădureţ şi are un apetit de speriat. O hrănesc cu muşte, omizi, mormoloci şi limacşi vii pe care îi imobilizează cu pseudopodele, îi învăluie într-o reţea fină de colagen şi le transformă rapid într-un mucus nutritiv.
Caut corespondenţe între transformarea aceasta uimitoare şi incidentul cu tinichigiul...acid nicotinic, înţeleg..dar nicotină? şi încă în formă brută, nepurificată!"
"Luni 31.08. A.C. orele 25:25:
Aureea a atins dimensiunile unui cantalup matur. Am transferat-o într-un hîrdău din tablă, achiziţionat de la tinichigiul itinerant contra sumei modice de 99 euro. E tot mai rapace, a trecut la broaşte adulte şi pui de vrabie pe care le îngurgitează rapid printr-o extrem de elaborată fagocitoză.
L-am întrebat pe Gregor ce părere are în legătură cu stimularea nicotinică şi receptorii misterioasei mele odrasle(din moment ce s-a născut dintr-un furuncul de pe coapsa mea, pot să o consider ca atare) şi mi-a dat un răspuns concret: din gură i-a ieşit, foşnind din toate aripile ei de hîrtie, o zburătoare stranie cu cap de cîine care, după ce a decolat pînă-n vîrful cabanei, a lătrat aproape inteligibil: Gî, Gî, pro-tein, Gî...
Distribuie pe facebook
