Bucurie tristă - Trandaf Andrei Adăugat în 05 martie 2010, la 06:39 | 89 afișări / 83 vizitatori

Afară e ca în poveşti
Şi ninge cum demult n-a nins.
Nu a mai nins aşa duios,
De când un înger am atins.

S-a rupt armată cea din ceruri,
S-a coborât peste pământ.
Curg fulgii moi în zeci de feluri,
Oprindu-se la mine-n gând.

Pământul s-a făcut cristal,
Acoperit de neaua dulce.
Iar tălpile răsună rar,
Copacii-ar vrea ca să se culce.

E lacrimă sau fulg de nea,
Licoarea ce pe chipu-mi cade?
Pare-un sărut de catifea
De când priveam desene-n episoade.

Şi îmi aduc aminte cum,
Atunci când oamenii erau copii,
Zâmbeau din suflet când pe drum,
Neaua lăsată îi făcea mai vii.

...............

Afară e ca o poveste,
Azi, pentru oameni, un păcat.
Cât de frumoasă iarna este...
Să fim copii, noi am uitat…

---

Distribuie pe facebook