CFR- Ioan Răducea Adăugat în 03 ianuarie 2010, la 00:02 | 305 afișări / 258 vizitatori |
IOAN RĂDUCEA. CFR. ROMAN. CAPITOLELE 19 ŞI 20
XIX. TOT CE CUMPERI SĂ NU CUMPERI!
Iaşi – Paşcani – Mărăşeşti – Saline – Adjud – Paşcani Triaj – Iaşi
PAŞCANI
Vineri, 21 iulie 2006, ora 20,38, în gara Paşcani, în sala de aşteptare clasa a II-a scăldat într-un timp fără nume dacă am fost liber de discurs de la Iaşi pînă la Paşcani vorbeşte singură în sală, prea puţine bolboroseşti! timpul lui Gabi Barbur cu el înoată ce a fost scaldă la liber, după atîţia ani camaradul meu de arme dar te-ai zăvorît în zvoană bisericească, oricît ai avea dreptate cu cardul pe care nu-mi iau salariul căci invers citit este drac! ca şi cartea de identitate identity card drac invers cum citesc evreii de la dreapta la stînga, vine tocmai pe fruntea din fotografia în chenar mic! timpul fără preţ scris îl capătă în interpretarea ta, crezi în potriviri? sînt însurat tot cu o Gabrielă, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, hramul mănăstirii ~ , biserica în sat tot Sfinţii Arhangheli! la cota 950 mi-e casa, Cozăneşti, pînă nu-mi iau vite mari nu cresc nici găini! rămîi în timpul meu trecut livret militar, cu el mă legitimez ori cu legitimaţia de serviciu, nu cu buletinul! ce scandal pînă la directorul general, că nu pe card! iar la alegeri pentru guvernul pe care-l susţinea, numai nu spunea pe faţă, în sală m-am ridicat în picioare, pentru mine este un guvern satanist! mi-am luat şi adio de la colegi, aşteptam după alegeri să mă dea afară numai că n-au mai cîştigat ei, acceleratul de Constanţa atenţie la linia a doua! codul de bare şi el atenţie, tot ce cumperi să nu cumperi! nu e de cumpărat, liniile groase din capăt şi din capătul celălalt arată tot şase-şase-şase în codul nr. 13, cum te-ai împuşcat cu degetele în gît ţeava din buricele lor şi rictusul trăgaci, bare, cipuri în gît! precum caii mai rămîne să ne pună, ca la Carte, pe frunte şi pe mînă, numărul Fiarei la om!
PAŞCANI – ADJUD
Ora 21,02, în acceleratul Suceava – Constanţa, în gara Paşcani tot suc e? nu e suc, bere, nu e al meu! mă miram că nu seamănă cu dumneavoastră, nepotul la mare prima dată cînd se suie în tren, patru ani, să ia o piatră în gură! piersică nu, banană! ţi-ai lăsat şi barbă tuleie bălaie iar copilul n-am vrut să-l vaccineze, cît nu am fost în maternitate pe 5 ianuarie eram la lucru, i-a făcut primul vaccin! din strămoşi oamenii cum de erau voinici şi copiii ies slăbănogi, bunicul meu ce om voinic era! să chemi şi să citească acatist pentru sănătatea copilului da, sigur! pe întîi ianuarie cum altfel decît Vasile, a, Vasîlică! 1 ianuarie 2005 vezi, a treia e cu pogorămînt! Mihăiţă în sărutări de cuplu scăpat la mare, oricum nu a ştiut să mulţumească pentru banană, „Petrolul” hotelul, ţi-am luat şi un cadou, să ştii! eu te sun mîine cînd mă trezesc pe la douăşpe-unu, numai bine la mare e şi ziua lui ăsta! al treilea val nevasta mi-a scăpat de la moarte, la Neurologie în Iaşi, o durea groaznic capul, teologie secundar franceză, la Bucureşti a făcut, de la 6 luni cu lapte de capră trei luni, după aceea cu lapte de vacă, crud! năşălu o dzîs să-i dăm un bip Cernavodă, Medgidia, iese mai tîrziu, în gară o zîs că iese! casa pe munte, luceafăr steaua dimineţii Morgenstern, a contat numele ca s-o aleagă drept Maica Domnului în filmul Mel Gibson despre Patimile lui Iisus, mascat rolul femeii pe moment,
INTERVENŢIE ÎN TEXT
Concert folcloric in memoriam Liviu Vasilică, duminică, 23 iulie 2006, ora 18,00, la televizorul Marioarei Murărescu.
SFÎRŞITUL INTERVENŢIEI ÎN TEXT
stă pe cîmp ambiguu tren, Mihăiţă, ţi-e somn? taică-său în străinătate muncă în Franţa, mama acasă cu fraţii lui mai mari, merg eu cu el pensionat pe caz de boală, cu TBC m-au trecut, am dat două milioane, trei luni la Domneşti de Argeş forestier, de toate, după armată drujbist, ifron de la IFET Suceava cum era, şcolarizat, armata şi facultatea se socotesc acum ca vechime în muncă! la Petru Vodă duhovnic părintele Iustin, să te spovedeşti! la Bîrnova Calistrat, eu la părintele Iustin l-am întîlnit, o face bine el dar cum stă cu ascultarea! bine, nu că îl iau acuma în braţe pe mitropolit! mîntuire nu vorbă bisericească barba, lumea de azi l-ar socoti psihopat poate şi el călugăr vrednic Ispitele părintelui Evtichie V. Voiculescu o călătorie face şi el cu restrîngerea interpretare în mîntuire, îţi umpli gura de cuvîntul cît nu crezi! Vultureşti să caute de lucru pe la mănăstiri, tată şi fiu ce mi-a venit să le dau zece lei o sumă, un tort de îngheţată! am rezistat pînă a pornit, tu cu ţigara, personalul ne-a întrecut, pentru Mihăiţă prea puţine discursul unic în restrîngere la un emiţător are nevoie de unicitate, mişcarea da replica doar amintire, cărţile după 10 ani m-am întors la unitate, mai era numai locotenentul ăla pe care noi îl numeam Frumuşelu, care s-a ocupat de noi după ce a plecat Găină, acum era maior, am vorbit cu el, am dat înapoi cărţile şi o vestă pe care o şterpelisem, eu m-am mărturisit pentru ele! oricum s-a casat materialul acela mi-a spus, Crucea intru în subteran, acum aproape 400 de dolari dar fac ce-mi place, uraniu! nu 1.500 de dolari cît cîştiga el atunci, s-a întors în ţară şi ne-am întîlnit, bine, m-a salutat dar nu mi-a plăcut, îmbrăcat după tipa cu care era, Mihăiţă măsluit prea puţin discursul ţi se deşiră de unul singur, nu-l ghiceşti ori dacă da tot vrei să cazi la înşelăciune cu el, şi dintre cei aleşi vor cădea! Origen era eretic cînd spunea că Dumnezeu e atît de bun că pe toţi păcătoşii şi pînă şi pe diavol îi va ierta! fraza cade în gol şi o escamotăm colectiv, mai ales frasticii scriitori in praesentia, trupul imaginarului ţine o lume fizică a lui, pentru început purtările gării Iaşi orbi în altă oprire, azi au făcut-o lată, de o oră stăm, ora 22,14! la Pilat din Pont mîntuirea era ce este adevărul? iluzia că totul se echilibrează pe clipe doare? nu, doare? nu, doare? doare, doare! semnele sacrului se exprimă în profan Mihăiţă, cum să spună şi Eliade ca să te înveţe minunile profane la receptare! strică farmecul nopţii tot mai mult în lumini, ea le descrie, toată noaptea mare de lumină ar umple altă descriere, ai, Drăgane, ce locuri avem? 77 marea de oameni s-a stricat locomotiva, de aceea a stat, a adus alta de la Paşcani, da, două, de la 41 la 68 da’ unde îs? Viorica Agarici 1886 – 1979 nu avem loc! nu, n-aveţi ca să vă întindeţi să dormiţi! eu merg pînă la Adjud că schimb înspre Braşov, nu! gata am înţeles dar poate prind pe vreunul că vă întindeţi să dormiţi! morişca de infinit în necredinţă, destule varsă mutul pe banchetă, moment ceremonial, România lui Barbur rămăşiţa aceea de zăpadă, cutele diapire de zăpadă în munţi, ferite de ei după ce pămîntul s-a încălzit, Mihăiţă doarme şi tot s-a ales cu o brichetă cu sclipiri ori pix şi roş-albastru clipeşte pe piept şi mergi cu ele prin vagoane, viaţă trăită în mărturisire pe atît de fragilă pe cît îi ştii alcătuirea, iese spre ceva mai rău inevitabila moarte, tu te-ai ţinut mai pregătit, casa ta de la 950 de metri cota şi doctoratul neterminat în al nouălea an! nici avocaţii ăştia nu-mi plac, eram în primul an, l-am salutat eu s-a făcut că nu mă cunoaşte, acum e procuror, ce-i, Prisăcene, ai uitat cînd erai pe budă şi nu te mai puteai ridica şi te-am şters noi la cur de c…t?! atunci m-a salutat, luminile Bacăului în ele degradarea om, are dreptate cu bizareriile lui, conformismul nu face mîntuirea, au mutat de la ţară stratul util, cel rural, oraşul este dezurbanizare în gregare simulări, gunoiştea focul arde motivul de Bacău, lipseşte mirosul cum bate vîntul, încrucişare de două TIR-uri în plan şoferul mort pe loc, viaţa în spaţii vulnerabile fata pe culoar în trecere învaţă despre moarte, cele mai multe sensuri scapă.
ADJUD – MĂRĂŞEŞTI
Sîmbătă, 22 iulie, ora 0,44, în personalul Miercurea Ciuc – Mărăşeşti, în staţia Pufeşti fără atingere cu traseul mîna din mînecă de oraş km 228+1 Pădureni-Putna pescari în uşă da’ nu cred că prinde nici!... drumul pe îndemînare viitorul previzibil.
MĂRĂŞEŞTI
Ora 1,38, în sala de aşteptare a gării Mărăşeşti pruncul viu a stat să apară şi s-a depărtat prefăcut sub membrană, nu cumva a murit! ora 1,52 ne reflectăm în obiectual, dorinţele noastre mai aprinse lucrurile, întoarce mătura s-o leg în poetică vitregă soarta cere poveste neîmblînzit, crezi că-ţi fur meseria, ă? crezi că te las fără autorizaţie, tu nu mă mai cunoşti pe mine, am uitat, Ionică fără Frică! face un parkinson, am fost, dimineaţă am fost pînă la Focşani, ai gripă, nu? după ce mori să vezi ce bine trăieşti! cînd te-oi vedea cu faţa-n sus să vezi ce bine trăieşti! de la Căiuţi, este una care o căutam de la Berzunţi! lasă pantalonii jos ca să prinzi brîul, petrece bata groasă de multe ori, femeia Camil Petrescu schimbă bandajul igienic în public, pantalonii pe vine izmene bleumarin, mătura cusută în sacul cu mături, 14-17 în geamul liceului la clasa a X-a zilele de corigenţă înfiorat că mi se împlineşte cum am nevoie de ceva, textul de faţă îşi pierde suflul că se adunaseră mai multe, o singură dată şi tot m-am îmbătat, s-a supărat soţia! verva putea să lipsească, utilul nu aparţine fiinţei dispreţuită utilizare, poate vă luaţi la pocneală ca să am ce scrie! carte de identitate n-am, băi, da’ mai avem şi noi loc, băi?
MĂRĂŞEŞTI – SALINE
Ora 4,35, în personalul Mărăşeşti – Miercurea Ciuc, în gara Mărăşeşti şirul de vagoane zorile, uşa din capăt ne-am salutat cu controlorul, Întreprinderea chimică Mărăşeşti arheologic templu devalizat, Pădureni-Putna desfundă zare tot cerul, lumea haiducă de Cozma Răcoare cîmp înalt adînc de vale, înălţimile pădurea În zori /Noaptea se destramă, /În zori /Visele se cheamă, /În zori /Rîde tot pămîntul /Se alintă vîntul /În zori! luceafărul de ziuă peste lumină, halta Domneşti prea mult trei controlori la călător, dimineaţa scoate răcoarea din adîncul verii, km 243+1 grîu cîmpul să te hrăneşti cu iarba cîmpului! la vorbit vomiţi ce te apasă înainte să fi spus, Urecheşti fără sine povestea vrea hrană digerată, sărim şina toţi cinci, Căiuţi Mihaela a scăpat trenul a venit cu remedeul, se duce băieţii la băut iar n-am cu cine să mă duc! pîn’ la cît lucrezi azi? două jumate, ce faci cu ei asta-i problema ta, km 24+3 vai de steaua şi de cozonacul tău! acela al lui Ivan, strîmbul cela, flori la doctoriţă! da’ nu-i nimica de el, familie mare, într-o zi era cu un cuţît la spate! halta Viişoara munţi de limpezime îneacă pe case, pe versanţi orizontala raze de soare.
SALINE – IAŞI
Ora 18,31, în acceleratul Braşov – Iaşi, după Saline pe cimitir podoabe florile din tăpşan dezastrul agricultură se judecă estetic baloţi de paie dacă Gabi este mai pregătit! steagul României şi al Chinei lemn cu Oneştiul de peste Trotuş, starea inactivă insesizabilă progresia prin static pleacă Ploieşti – Miercurea Ciuc, valea bisericii Borzeşti corpuri „Carom”, „Rafo” treptele verii, căptuşită cu pădure coasta văii peste locuri golul se scurge ca apa, combină în grîu rodesc întîlnirile de planuri Trotuş – Siret bat asfinţitul, sorb circuri glaciare unghiurile serii dar şi vagoane pe dedesubt săltate toate în raze închid în amurg, nu ştim intrarea şi ieşirea, visul de la început se naşte şi s-a rostogolit sub pielea viului, îi varsă pe De Chirico şi pe Delvaux şi militantismul oniric tot, am nevoie să ador femeia şi mai curînd pe tine în Maica Domnului! zdrobit de emoţii dovadă că nu aşa trebuie să ţi le rabzi, încă 600-800 de lei cu impozitare 23%, cînd ai planurile gata mori! vara în segmentări vagonul etajat şi prin el cerul răni vechi, sîngele mijloc de propulsie al viului, sîngerare prezentul perioada întunecată a istoriei a luat sfîrşit istoria personală, accidentate cîmpurile în om lunca pe dig pînă la verticală perete de hidrocentrală, în telefon iepure ghemuit întîlnirea noastră cu Florin, trupa copilăriei „Iris”, mai înainte intră „Phoenix”, laborios nu trebuie ratat sfîrşitul de săptămînă la Sighişoara festivalul medieval! Bacău îngrăşăminte azotoase, gunoiştea arsă mirosul motivului cu ceaţă încetineşte nebunia aranjată oraş, cafeaua în pahar de plastic te doare urechea? mă doare puterea, mă doare puterea mea! puterea te doare? mergem sus că te dor urechile, da? Vasile Roaită buruienile trag de sirenă, sîngele de apus în nori complementar, în jumătatea trupului la biserică turlele, acoperişuri caschete militare excrescenţa braţul secular, Les glaneuses varianta bărbat îndeseşte sacul la gură, vagoanele bezmeticirea rulantă iese ordine Galbeni „Ceresit”, scrie pe văzduh din galbenul florii-soarelui să prăbuşim utilul în noi, să dărîmăm apoi natura lucrurilor, Roman front imobiliar noua terasare de Moldova paşnicul satului, „«În grădina lui Ion» non-stop Doljescu SNC” cozile de frază maxime cugetări, „opreşte-te, faci grădiniţă?!” i-au zis nemţii cînd să aibă numai al doilea copil, păsări sinucigaşe! trenul dă maximul după Roman 120 – 140 km/h legea că radicalizarea unei dimensiuni le face pe celelalte, coboară pe luncă, Paşcani-Triaj ne scoate din necaz altă femeie mediu CFR agresat ameliorativ, pămîntul femeiesc jumătate lunecă golul atmosferic, Tîrgu Frumos crucea stîlp de foc vine Schimbarea la Faţă, s-a văzut lateral detaşate braţele contopite, jertfa înălţată şi cît stă aici? ştiu eu, un pic alo! mulţumesc Tîrgu Mureşu – Tîrgu Frumos servus! maghiară tăcerea spartă româneşte prin simetria toponimelor, dacă termini plecăm, viclenii mai rafinate pregătea Voiculescu pentru popă, cu ungurul Egon încheie rapid, sonorul vizual minim pe noapte şi ritmul tren liniştea cea mai mare, să treci în altă stare laicatul Iaşi fabrica de ţigarete faliment, clădirea trebuie demolată.
XX. ZEAMĂ DE SEC DE PUI
Iaşi – Tîrgu Neamţ – Poiana Largului – Borsec – Topliţa – Deda – Tîrgu Mureş – Deda – Topliţa – Miercurea-Ciuc – Adjud – Paşcani Triaj – Iaşi
IAŞI – POIANA LARGULUI – TÎRGU MUREŞ
Vineri, 28 iulie 2006, ora 8,05, în maxi-taxi Iaşi – Tîrgu Mureş cu tine, cu Liliana, legănaţi pe străzile Iaşului un bilet l-am uitat, sacoşa răsturnată, pălăria neagră o aveai şi la spectacol, se destupă de cîmp, „volim te” cam aşa ceva, cum se zice „te iubesc” pe sîrbeşte? cimitirul militar Leţcani Antonescu jos de pe soclu, Sîrca îţi dai seama că ea şi celelalte sînt intangibile, destinaţiile nu-i privesc pe călători platonician o reamintire mărturisesc în fluxul vorbirii una dintre reacţii apartamentul vîndut pentru casa de la Holboca, toţi vin la noi la grătar sîmbăta-duminica! la Sighişoara la noră, fata în Franţa el s-a ţinut de capul ei, se mărită cu franţuzul, ora 10,00 Tîrgu Neamţ mai e şi Iustina pe aici tot la teatru, la Tîrgu Mureş, tragi din ţigară cît eşti de slăbuţă, presa două reviste în culorile voastre, una pentru Monica Gabor pe copertă, politica evreii continuă războiul, în spatele bisericii Creangă mătuşă nu-ţi dau locul chiar dacă mergi mai departe, sacoşa peste picioare, i l-am dat femeii cu fetiţa că în braţe n-ai vrut pînă la schit la Petru Vodă stînd înghesuit peste voi, mie deja mi-e rău! citeşte „Povestea mea” ori ceva similar, rău nu e că sînt oglinzi dar că ele polarizează pe clase şi caractere sărăcesc revista fiecăruia Sihăstria – Sihla – Secu în adevăr intersecţia, schitul Branişte indiferent la munte pe toate părţile domină, nu-l mai vezi, casa unde este locuibil îţi fixezi casa, Pipirig şcoala Creangă bunicul cuţite de oţel, cuţite de tinichea legea compensaţiei, de la imoralitatea trai bun la dăruire transpiraţia mai şi miroase apă minerală, rece-rece începe bradul apa minerală interfluviu la Bistriţa Plotun omul-munte împînzit acomodîndu-se cu trupul de carne şi oase, în loc de licantrop *muntantrop tot mitologie pe greceşte, iepurele, ursul ce să mai zică, tot din munţi! etalonul de verde în afară, am să vomit! Petru Vodă coboară cînd Ceahlăul e altceva decît muntele vine Schimbarea la Faţă, urcă atunci şi oameni pe muntele Kogaionon, pe mîneca viteză izolaţi cu atît mai mult te întuneci, Poiana Largului locuri ţi-ai mai revenit, Tulgheş zumzete divergente, Borsec dă roată bagajele, refăcută grilă de interpretare poşeta, pe femeie caldul transpiră călătorie, nici un efect de atîta pădure mîneca drumului la întoarcere venim cu trenul, sînt gata convinsă! oricum e ciubucar şi eu am claustrofobie! popasul la „Creanga” ce e asta? Tîrgu Mureş – Iaşi confirmi la telefon ce bănuiam, că te întorci, conduci maşina înapoi tot azi! a mai pus ea pentru afine, dacă le-am şi spălat cu apă minerală! tot n-ai vrut să mănînci, oriunde condiţii, nu cele de acasă, împacă-mă tu cu natura! prejudecăţi acoperă depărtările pălăria neagră stilizată prin urmare de damă, dacă mergem pe sisteme semiotice ştim ce va fi, drumul prost, Mănăstirea Sfîntul Ilie, cantitatea de informaţii te va înduioşa, Topliţa trage pînă la urmă la gară, sensul temporal al şaselea simţ în munte, pe culoar şi în uşă dosurile cît să nu cadă pe spate! cercurile sociale feminine în persoană plutesc pe interval, s-o ţii în mînă, ţine-o mai bine între picioare, punga! amu’ no, am zîs! o căzut la raliu „Mîndru Oil Station” cum prinde clipa Proust-Ciobotani vînzoleala ei vine observarea ordinii viitor, dedublează apă minerală Stînceni „Stînceni” uite ce scrie pe sticlă! în defileu calculezi Mureşul mai simplu, stîncăria ui’ ce-mi plac chestiile astea, stîncăriile! Valea Mureşului prea multă Răstoliţa festival prinsoarea satelor în defileu, soare în faţa primăriei costumele populare, turle din biserică axul drumului, Bistra Mureşului Deda pe sub calea ferată, fraza este atitudine afectivă, curioasă impresia că puteau mişca fără ea! pe cîmp bate mai tare valul, munţii în matrici motrici, poşta pe camion DRDP Iaşi din teamă de cordon ombilical tăiat fac Ardealul, neluată în seamă şoseaua spre Moldova vademecum înălţimile una după alta file de cărţi compari pe text Ideciu Băi 5 km, Brîncoveneşti, Suseni centru ascuţişul templului, turla bisericii ascuţită, Reghin regină tot biserici şi calvini, Tîrgu Mureş pe accident pînă în ultimii metri, virajul în bara de autobuz, pe traseu cel puţin alte două ocazii cu pasagerii în picioare, camionul din sens opus şi el dubla coloana, noi pe scaun în spatele lui!
TÎRGU MUREŞ – MIERCUREA CIUC
Marţi, 1 august, ora 9,15, în personalul Tîrgu Mureş – Miercurea Ciuc aşezaţi cu spatele, am pus cearşaful şi nu stă prins de spătar cît e ceasul? şi douăzeci te-a auzit! Maghi Tîrgu Mureş Nord poate scrii despre mine sau despre Liliana sau despre amîndouă! nouă nu ne place să fim scrise! fă-ţi ţie, n-am nevoie! evantaiul spuneai că n-ai nevoie ei! l-am văzut aicea şi mi-am făcut vînt, l-am luat şi eu aşa! taci din gură, Liliana, nu mai vorbeşti nimic! ai scris despre mine, pentru mine e de ajuns! puştime maghiară aburite geamurile depuneri pe sticla spălăcită închisă în mit îl trăieşti cotidian, cod estetic în vorbe, excursie la elevi educatoarea evanghelică foloseşte chitara drept stindard, cînd îţi iei şi tu chitara cu tine o iau toţi, cînd nu, n-o ia nimeni! o s-avem cîntece religioase în ungureşte, ora 13,02 Topliţa, Gălăuţaş bănuiai closetul mizer dar după aceea te-ai mai putut mişca, „fazan” pe animale aici, în noi, consumi fondul de căutare a imaginilor dar personajele empirice ne nimeresc pentru poveste, sîntem de la Subcetate coborîm la Sărmaş Runc, ne vine mai aproape! înspre Borsec două ore de mers pe jos 10 lei kilogramul, la Topliţa să scoatem buletinul şi pentru mine, că era de tip vechi şi mă amenda neschimbat, şi pentru fată, să-l facă! un harbuz în mînă rotund, oligofrenă, nevasta nu ştie româneşte, cum îţi dai seama că e oligofrenă? şi apoi doar au vorbit normal şi vorbeau pe româneşte între ele! mergem după gălbiori, ăştia de toamnă sînt mai uscaţi mai greu de cules, anul trecut hribi, gălbiorii ieftini de tot, un leu! dar acum hribi nu prea sînt, de la cinci, cinci fără un sfert plecăm de acasă, două ore pînă pe munte înspre Borsec de la Jolotca, face cursă cu maşina să strîngă, trece de la Topliţa pînă spre Gheorgheni prin mai multe sate, le duce în Bihor de acolo la export, s-au dus două zile de lucru, în loc să cîştig 60 de lei ori 160 de lei! clănţănesc rîsul să le marchez ticăloşia, gălbiorii de toamnă mai uscaţi, cartofii de soiul nou care nu mai este atacat nici de mană nici de gîndacii de Colorado! care a apucat sămînţă mai mult dinspre Topliţa, e bună să care pepenele rotund cu tot cu el pe lîngă tren, braţele amîndouă, grupul năpăstuit nu e proba de pitoresc a haltei, în restul anului tai la lemne, sobe, teracotă, orice! prin generalizare şi frumuseţea două zile de lucru, şi azi şi mîine, arondaţi la poliţia Topliţa, nu le pasă! că îţi mai dă şi amendă dar îţi trînteşte ghişeul în nas! chitanţe, tot, am plătit de făcut poza măcar mîine şi apoi încă o săptămînă, să le ridicăm! dinţi rari şi înnegriţi, am dat mîna cu tine mărturia vieţii, Voşlăbeni frumuseţea locului şi acel unchi de pe aici, cariera de dolomită cu spatele era mai greu de explicat, Doamne, te-ai ridicat şi tu să priveşti pe geam!
MIERCUREA CIUC – PAŞCANI TRIAJ – IAŞI
Ora 16,07, în acceleratul Braşov – Iaşi, în staţia Miercurea-Ciuc floare de colţ Munţii Harghitei, 1.800 de metri culmea, satul Archita prins în judeţul Mureş, poporul în depresiune restrîngeri ochii pe text, Ciceu impersonal în ruj călătoria cît pe ce să fie tăcută, tu adică eu, atrasă de un dublu pari o victimă pe lîngă Liliana, ţi-am zis că e mai matură decît mine! pe omul viu nu-l mai prinzi decît după moartea lui, copiliţe sînt, cum zice Florin la plecare, copiliţe consemnate de tinereţe într-o fază de graţie, Florin, femeia e viaţă! de parcă n-am şti! Jipa C. Constantin din Soci fost angajat CFR, comuna Mirosloveşti, Soci cum intri dinspre Sodomeni, de la Sodomeni e soţia, eu 20 de ani în CFR, la Alba Iulia întreţinere de linie pînă la Simeria şi sus la Subcetate, spre Petroşani, 17 ani în aceeaşi locuinţă, şefii ne-au lăsat-o nouă după ce la inundaţiile din 1970 au intrat acolo apele, simbolul de trei papuci la mijloc tu, al Lilianei intră în el cruciş cu bătrînul căruţaş din Soci suspans, eu trag de semnal dacă sare şi nu se ridică de pe jos! încerci dacă se poate! vrea să sară din tren că nu opreşte la Paşcani-Triaj, la îndemnul conductorului vorbind la Roman cu mecanicul nu se poate! mi-a zis, a început postul vă învăţ zeamă de sec de pui, tot pui apă, pui sare, pui zarzavat! Jipa C. Constantin, să-l vizităm! la plecare am dat mîna, tu l-ai îmbrăţişat, v-aţi sărutat pe obraji, Liliana şi cealaltă fată s-au executat şi ele, a participat şi la jocul de fazan, la plante dumbravnic, mai ştia şi altele, nora de la Boureni ar fi 9 kilometri pe jos dar ocazie, dacă găsesc spre Paşcani, la ei nu, era vorba să viu cu o căruţă de lemne la ei, patru fraţi, trei gard în gard eu o sută de metri mai încolo, femeia mai mare cu o lună-două, ea în mai eu pe 30 iulie, la mulţi ani! 66 de ani! nu pe drum, mai eram acasă pe 30, mi-au dat băieţii telefon, m-au felicitat! un cal potcovitul 60 de lei dar e armăsar încă, deşi are 6-7 ani, anul ăsta a scăpat dar mi-e greu să-l ţin din mîini, încă s-a mai potolit dar la primăvară trebuie scopit! să-l avertizăm, să-i spunem să evadeze! aţi şi dormit un pic înainte de Adjud compartimentul liber din capăt, lipite una de alta tot pe cearşaf, bine că am prins priveliştea! aţi revenit, draga mea! nu sînt draga ta! meciul oficial l-am încheiat cam aici, pase una alteia în loc de pereche la cearşaf pe banchetă, multe precauţii şi alintăceli, cum s-a terminat? am ieşit triumfătoare! controlorul care umblă cu ţigara şi nu are foc, vagonul întreg auzea şi el de fazan, unii antrenaţi să dea răspunsuri sună un prieten! tot vă duceaţi la capătul culoarului că să nu aud eu, sună la Dan, la Maghi floare, buruiană, nu se ţine! roşioară soi de struguri, bunica avea o viţă la casă, n-am mai văzut de-atunci! răsplată că aţi mîncat bine aţi dat o reprezentaţie, eşti belea! reacţie stereotipă vorba ta, subiectul unei vorbiri este vid la care vine ea, probă că punctul de sprijin în spaţiu nu e punct de sprijin ci tăria genunii, subiectul călătoriei Bobiţă şi Bielo să fie daţi, ce surpriză să văd la Mureş că ştiu mişcările de înot! dacă mergeam fără Liliana nu aveam o oglindă de-a ta, pe lîngă cosmetice, voi cu fond de ten aşa de tinere! Marylin Monroe da’ era frumoasă! timbrul vocii cînd apreciezi, şi fata de la Reghin coborîtă la cîteva staţii era frumoasă, cum aţi zis voi însevă spontan, o priveaţi cînd se depărta, zîmbise cînd jucam noi fazan, la maimuţe te-au tras de păr, a studiat şi a mîncat şuviţa, femelă geloasă! dar şi tu, sîsîiai să vezi ce fac dacă le întărîţi, te-ai şi speriat şi, cît de gătită, cu tocuri şi fustiţă, te-ai împiedicat cît erai de lungă, mare copil! peste un gard viu două beţe le-ai culcat pe jos, astupau cărarea, julituri ce-am rîs! Liliana că nu uită şi să povesteşti toată viaţa şi la copii şi la nepoţi! iar Teodora substitutul din Iaşi al Lilianei! m-am uitat pe geamul voi două, în fereastra vagonului semn de înger aripile de înger umflate sub piele peste sprîncene, să-l sun pe Cătălin pentru ilustraţii, stătea pe ultima treaptă a scării la ultimul vagon, trenul nu a încetinit destul şi s-a ridicat, n-a sărit, tocmai atunci şi Florin da telefon, înapoi prin toate vagoanele, eu în urma lui tot vorbind la mobil, mare lucru nu se auzea! l-am dus la loc înţelegînd-o ca pe o salvare şi dacă l-am sărutat pe cap te-ai ridicat în calea lui, saluturile de plecare, femeia are faţă masculină în chipul ei la bărbat, dar cu pălăria! pînă la urmă la întoarcere am ţinut eu pălăria pe cap, aşa mergeam prin Miercurea Ciuc între două trenuri, înainte să urcăm v-aţi cumpărat tot felul de prostii de mîncare, pe la Topliţa erau terminate.
Distribuie pe facebook
