Călătoria fantastică în romanul parodic- Dorina Sisu Adăugat în 05 iunie 2010, la 21:38 | 138 afișări / 135 vizitatori |
Motivul devine dominant în Istoria adevărată, strălucit roman parodic al lui Lucian scris în secolul al II-lea. În acest roman Lucian inaugurează o călătorie fantastică dincolo de lumile locuite.
Romanul său se prezintă ca o parodie ostentativă a unor relatări de voiajuri fabuloase, relatări care minţeau pretinzând că sunt autentice. Însuşi Lucian mărturiseşte că persiflează atât pe Ctesias din Cnidos care scrisese despre India fără să o vadă şi fără să fi ascultat pe vreun cunoscător al acestui ţinut, cât şi pe Iambulos, născocitor de minciuni vizibile despre Insulele Oceanului. El îi plasează pe Ctesias şi pe Herodot în infern unde trebuie să-şi ispăşească minciunile debitate în scrierile lor.
Punctul de plecare al călătoriei îl constituie coloanele lui Hercule de unde naratorul împreună cu cincizeci de corăbieri porneşte în căutarea de ţinuturi necunoscute. După un drum de optzeci de zile pe mare exploratorii ajung într-o insulă fantastică unde abundă râuri pline cu vin şi femeile - viţe de vie. După aceea o furtună îi aruncă în cer şi ajung pe lună unde guverna regele Endimion. Aici ei sunt martorii unui război între lunari şi solarii cu un fizic surprinzător: cei mai frumoşi dintre locuitori sunt chei şi tuturor le curge miere acră din nas. Cavalerii lunii sunt urcaţi pe vulturi giganţi în timp ce războinicii solari se caţără pe nişte furnici uriaşe. După plecarea de pe lună peripeţiile se succed vertiginos. Exploratorii sunt atacaţi de monştrii, ajung în pântecul unei balene, reuşesc să scape şi plutind pe o mare de lapte ajung în Elizeu unde asistă la o victorie a eroilor asupra celor chinuiţi. În insula ticăloşilor există piraţi fantastici călare pe delfini domesticiţi, minotauri şi femei antropofage. După ce corabia se sfărâmă de un ţărm ajung pe continentul vecin celui natal, probabil Africa. Naraţia se întrerupe aici fără a mai fi continuată vreodată deoarece această întrerupere se vrea a fi un manifest truc narativ.
Elementul aventuros primează în mod evident în acest roman în care dragostea şi religia dispar complet însă aventura nu are nici o finalitate; călătoria se naşte din setea de cunoaştere, din curiozitate, din nevoia intrinsecă a omului de a distruge limitele spaţiale, de a ieşi dintr-un spaţiu închis şi de a explora întregul univers.
Romanul lui Lucian propune însă o poveste fantastică ireală (titlul său fiind în mod explicit unul parodic care are scopul de a relaxa şi de a amuza pe cititor. Autorul însuşi mărturiseşte că aventurile povestite nu s-au petrecut niciodată şi nici nu au şanse de a se petrece: "am vrut să profit de libertatea de a închipui poveşti şi, cum n-aveam nimic adevărat de narat, m-am decis să mint mai onest decât alţii, pentru că voi spune adevărul numai despre un singur lucru şi anume că înşir minciuni"(Lucian, Istoria adevărată, I).
De fapt Istoria adevărată exprimă aspiraţia oamenilor lumii locuite din acea epocă (epoca Imperiului Roman) de a vedea meleaguri noi, cale de a explora Oceanul Atlantic şi chiar corpurile cereşti, inclusiv Luna unde se bănuia existenţa unor fiinţe şi unui peisaj fantastic. Optica geografică populară antică apare deformată în universul romanesc al lui Lucian: pământul pluteşte pe apele oceanului, infernul este escat la suprafaţă şi situaţionat în nişte insule ale Oceanului, oceanul însuşi confundându-se cu spaţiul infinit al Universului. Miturile eshatologice difuzate de filosofi sunt parodiate, Lucian ajungând să ironizeze şi să persifleze cu un comic colosal chiar şi invenţia mitică precum şi toate curentele filosofice antice.
Călătoria devine la Lucian un fel de pretext pentru dezvoltarea parodiei căci romanul său este în primul rând unul parodic, deşi plin de aventuri, de călătorii pe mare, de naufragii. Parodia literară este nu numai satirică ci şi umoristică. Când plăsmuieşte plin de umor două tablouri de luptă: dintre lunari şi solari şi cea din pântecul balenei dintre oameni şi monştrii acvatici, Lucian parodiază textele istoriografice: organizarea liniilor de bătaie aminteşte de cea a legiunilor romane.
Psihologia personajelor este schiţată în linii mari, trăsătura de caracter dominantă fiind la toţi protagoniştii curiozitatea nestăvilită. Lucian nu abandonează principalele tipare ale romanului grec. Dimpotrivă, se regăsesc surprizele extravagante, sugestia suspense-ului, răsturnările palpitante, însă toate acestea sunt mult mai concentrate.
Acest roman umoristic parodic completează tabloul structurii romanului grec care circumscrie ca veritabilă invariantă proeminentă naraţiei unor aventuri palpitante. Istoria adevărată are totodată meritul de a oferi un model inteligent de povestire fantastico-umoristică pentru Orlando furioso sau pentru Aventurile baronului de Münchausen.
Distribuie pe facebook
