Cei şapte care-au speriat Tebacomedie într-un act - Recheşan Gheorghe Adăugat în 23 sepembrie 2009, la 10:45 | 368 afișări / 349 vizitatori |
SCENA I
DECOR: O crîşmă de suburbie, cu mese din PAL melaminat, linoleum de culoarea mocirlei, grătar cu mititei şi boxe negre în care se aud lălăielile unui puradel balcanic guturănit.
FIXEROIDES : (intră împleticit, cu straiele în dezordine şi chipul răvăşit de nesomn)
-Garson, trei cinzeci cu secărică la băiatu’ ! Da, ştii ce, adu toată sticla…am avut o noapte lungă şi trebuie să mă dreg !
(către public)
-Sunt tînăr şi nu mi-e teamă de nimic…(sughite)…dau la gioale senililor, protejez năpăstuiţii şi damele, mănînc ficaţi de edili de dimineaţa pînă seara ! Cine are nevoie de un condei otrăvit, hop şi eu ! Mă poate angaja oricine să-i spurc în agora sau aiurea adversarii politici ; n-am jenă şi nici remuşcări, am doar o sete constantă !! Prinţipurile mele sunt solide şi imuabile : nu bălăcăresc decît pe cei care nu-mi plătesc la vreme osteneala şi nu vărs zoaie în capu’ adversarilor decît după ce mă asigur că n-au protecţie din Olimp ! N-am tarife mari, primesc aconto şi în balerci cu drojdie de Chios…(se aşează şi beau una după alta trei căni cu rachiu)
OMBILICADE : (poartă straie scrobite, costum negru şi cravată purpurie, dar e încălţat cu tenişi uzaţi, prin pînza cărora se umflă bulbucăturile unor bătături monstruos de mari)
-Kalimera, june talentos ! Atena fie cu tine şi bozia din călimări să nu-ţi sece în veci !
(strategul Zaharides care moţăia într-un cotlon, se trezeşte)
ZAHARIDES : La arme flăcăi ! Vă ordon, treceţi Styxul !
FIXEROIDES : Stai liniştit tataie, nu-i rost de cafteală…încă !
(către OMBILICADE)
- Kalimera magistre, cine te-a călcat pe monturi ?
OMBILICADE : Nişte neica-nime ce să cred literaţi…da’ nu dă asta venii la talentu’ matale. Pricina mea e mult mai măreaţă. Trebe să scoatem din ţărişoara noastră binecuvîntată toate loazele şi lepdăturile şi mai cu seamă trebe să-i dăm la mir tiranului ce supune Teba la privaţiuni !
FIXEROIDES : Aha, te referi la jupîn, la Basilides cel chior, la piratul chitos ce vîntură triremele prin Bosforus şi le dădu plocon metecilor ? Io unu’ nu am nimic cu el ba, chiar l-aş vota dacă ar mai scădea accizele la rachiu şi vin !
OMBILICADE : Să-l răsturnăm pe basileul trădător de ţară şi neam şi să-nscăunăm iar, în Beoţia noastră scumpă, un despot luminat, carele să ne proteguiască limba cea cu arome de lignină şi care să-mpartă dreptatea după principiul fiecăruia după nevoi şi fiecăruia după vrere! Să se-ntoarne iar Epoca de Aur, cînd demosul era demos şi ţuica era ţuică, nu licoare de contrabandă !
FIXEROIDES : Că bine le mai zici magistre ! Se vede că eşti crescut în palestrele cu nisip roşu şi-ai deprins arta retoricii în gimnaziile beoţiene !
Eu ce trebuie să fac ?
ZAHARIDES : Înainte, înainte, hopliţi…călcaţi în sandale duşmanu’ ! Apăraţi patria sfîntă de hoardele barbare…să curgă sînge şi pe morminte răsară floarea scumpă a libertăţii !
FIXEROIDES : Uşurel stratege, că nu eşti la Thermopile sau la Marathon…cînd o fi nevoie, vom năimi şi nişte haidamaci să-nmoaie oasele tigoriilor elitiste !
OMBILICADE : Să-ţi pui talentu’ în slujba dreptăţii, să faci cu ou şi cu oţet toată şleahta nemernicilor ce-mpilează naţia ! Mai exact, bălăcăreşte-l prin gazete pe tiran, ia-te de metehnele lui, cotrobăie-i printre vlăstare, împute-i sîngele !
FIXEROIDES : Cît ?
OMBILICADE : Cît ce ?
FIXEROIDES : Cît dai ?
OMBILICADE : Păi..acu’ pe loc, trei ocale cu mastică, prima întîi, adusă tocma de la sarmaţi..iar dacă pică tiranul douăzeci de butoaie cu drojdie tare !
FIXEROIDES : Vreau să fiu stăpîn peste toate viile şi cazanele de fiert rachiu din Beoţia…setea mea e nemăsurată şi-atîta binemerit şi eu de la ţărişoara mea, pe care o apăr zi şi noapte cu pana în mînă de toţi tîlharii !
OMBILICADE : Fie ! După ce o să vie vremea noastră şi autocratul îşi va vărsa lacrimile, legat în temniţă, vei fi stăpîn cu drepturi depline peste toate distileriile natale, başca vămuirea licorilor de import ; trăiască frăţietatea beoţiană, trăiască glia celor ce ştiu a ara , a semăna şi mai cu seamă a culege, trăiască butoiul, Danaidele ţîţoase şi libertatea limbii strunjite din esenţă tare !
ZAHARIDES : Patrioţi, ascultaţi la mine că-s strateg bătrîn : pe cînd mă băteam cu sciţii, hitiţii şi troglodiţii, cea mai bună tactică era să-i las fără haleală şi udeală !
FIXEROIDES : Are dreptate bătrîna cătană ! Să-i lovim la lingurică ; să moară de sete, cu unghia-n gît. O să pun o bombă de presă la crame ! Alta la cherhanale , căsăpii şi la brutării şi trei la bucătăriile tiranului ! Aşa să mă ajute Zeus !
OMBILICADE : Bine, bine...da’ dacă îl dăm jos pe tiran, pe cine punem în locul lui?
FIXEROIDES: Pe Opridathes! E băiat bun, de-al nostru, vorbeşte bine, iubeşte hetairele şi nu se dă în lături de la o fleică în sînge stropită cu vinaţ de soi!
OMBILICADE: E bun! E discipol de al lui Hipocrate, o să taie ca-n carne vie, o să extirpe putregaiul şi bubele de pe trupul ţării...trăiască tiranul Opridathes!
Se ridică toţi trei în picioare şi ciocnesc paharele, belicoşi.
SCENA II
DECOR (o cameră răvăşită, un pat cu aşternuturile murdare, multe sticle goale risipite pe duşumea)
FIXEROIDES (trezindu-se cu greu, cască se-ntinde, rîgîie şi monologhează)
-Moooamă…ce greu mi-e capu’ şi ce limbă uscată am ; a dreakului mastica, îţi face sete ! Şi ce vis am avut…storceam ciorchinii într-un hîrdău cu nişte nimfe..ahhhh, toate numai inspiraţie şi nuri generoşi !
(ia o sticlă de bere începută şi dă o duşcă ; la uşă se aud bătăi repetate)
FIXEROIDES : Cine e ?
O voce : Elena !
FIXEROIDES : Care Elena ? Aia din Troia ce se tăvăli cu toţi metecii, din plin, la Paris, Roma, Berlin…
Vocea : Nuuu…Elena Basilides !
( Fixeroides sare din pat, împinge sticlele goale sub pat, îşi încheie cămaşa şi deschide)
ELENA : Bună…vrei să vorbeşte cu mine ?
FIXEROIDES : Plecăciuni domniţă…cu ce treburi prin bîrlogu’ meu ?
ELENA : Am auzit că eşti scriitor la gazete…cum ar zice tăticu, un găozar. Mîine-s alegerile în consiliul arhonţilor şi vreau să ajung arhoantă…
FIXEROIDES : Ai venit la fix, io-s singurul, unicul şi cel mai adecvat aed ce poate face din orice nărod, om inteligent! Fixeroides, hronicar, scrib şi scotocitor în rahat, la dispziţia matale!
ELENA. Aşa...deci, spune-mi cum pot să am succesuri neîntrerupte, să fiu aleasă să oratorez în agora şi toţi să mi se închine ca unei regine?
FIXEROIDES: Dar ce partidă reprezinţi domniţă? Oligarhia rurală, ori democraţia originală?
ELENA: Nu mă pricep la tertipuri de astea, politicheşti...să zicem că mă reprezint pe mine! Woaw, da’ greu e să te cheme Elena Basilides! Da’ eu sigur voi reuşi, nu?
FIXEROIDES: S-a făcut hegemoană mică! Iacă şi sloganul sub care vom răcni în cetate: „Singură, sigur voi reuşi”! Ce zici?
ELENA: Da, e mişto...am mai auzit o chestie: cică dacă vrei să ai d’adevăratelea succesuri, e bine să scrii pe tunicile alegătorilor cîteva...cum le zice, litere, să ştie toţi că eşti înţeleaptă şi ştii carte!
FIXEROIDES: Bună ideea! Adunăm cîteva sute de popreni, le dăm crăpelniţă şi băutură cît pot să-nghită , iar apoi îi încolonăm să mărşăluiască spornic pe uliţe...trebuie să-l iau şi pe Zaharides, ăsta se pricepe să adune scursorile urbei în falange invincibile!
Şi ce să scriem pe ţoalele lor?
ELENA: Elena Basilides arhoantă!
FIXEROIDES: E prea lung şi cu risipă de farbă! Mai pe scurt, să-i băgăm în ceaţă, încondeiem doar iniţialele: EBA! Da, asta e: Teba fereşte că vine Eba!
ELENA: (scoate de sub hiton o pungă groasă şi grea)
Îmi place! Ţine aici arvuna: trei mii de drahme de-argint; restul pînă la zece, după ce mă voi alege!
FIXEROIDES:(ia punga şi se înclină ca u curtean desăvîrşit)
N-ai grijă, cu asemenea argumente sigur te-om alege! Iar pe cei potrivnici îi vom însemna pe la spate pe furiş cu-oleacă de catran, ca să-i putem deosebi şi snopi cînd se-n făţişează la urme!
ELENA: Fă cu ştii, da’ să fie bine!
(iasă murmurînd: „ Fereşte Teba că vine Eba”)
SCENA III
( o sală întinsă şi joasă, mobilată cu sofale cam jerpelite şi masă plină cu pocale, clondire cu vin şi resturi de mîncare; lîngă ea, întinşi rozînd copane Ombilicade şi Opridathes, hirurgul, cam chercheliţi; le ţin companie două hetaire celebre în Teba: Elena, o altă elenă zisă şi „Callipygos” celebră pentru bucile ei generoase şi „Balanţa” o hetairă chioară da’ tare focoasă, vestită pentru însoţirile ei cu magistraţi, juzi şi portărei)
OMBILICADE ( ridică un pocal şi bea cu poftă, închinînd spre Opridathes):
Să-ţi fie bisturiul uşor şi prietenii aproape!
OPRIDATHES: Eheeei..cîte maţe n-au fost spintecate şi mitre scotocite de aste mîini! (bea şi el giugiulind-o pe Balanţa )
OMBILICADE: Mîinile astea iscusite îs menite să ţie frînele Tebei, arhoante!
OPRIDATHES: Încap în ele şi mamelele Demetrei şi coapsele Afroditei, pă cuvîntul meu de discipol al lui Hipocrate!
CALLIPYGOS: Hai mai povesteşte o dată, cum l-aţi răsturnat pe tiran!
OPRIDATHES: Care tiran?
BALANŢA: Ăl dinainte ce se purta ca un despot cu toată suflarea Beoţiei, fără să lase nici măcar femeile să-şi facă treaba ce le e dată de natură!
OPRIDATHES: Ahaaa...voi vorbeaţi de bătrînu’ Nicolaides Întîiul, Bîlbîitul şi de vremurile de dinainte de democraţie...eheiii, ce arginţi frumoşi scoteam din pîntece: toate hetairele veneau la mine să le feresc de plodeli nedorite!
OMBILICADE: Cum vă ziceam, stăteam în cabinetul meu de lucru şi cugetam la nimicnicia acelor vremi, cînd deodată auzii în uliţă zarvă mare; mă sculai şi aşa cum eram, doar în tunică ieşii în grabă să văd ce se petrece...
CALLIPYGOS: Erai curajos magistre...
OMBILICADE: Vezi bine, drăguţă căci era în decembre şi puteam să mă prindă o troahnă...
( de-afară se aud chiote, strigăte şi larmă mare; bat tobe şi sună chimvale şi o mulţime de voci urlă: Eba-Teba, Eba- Teba! Cei de faţă se sperie şi caută fricoşi vreun cotlon în care să se ascundă)
FIXEROIDES ( intră cu un clondir în mînă, urmat de gloată)
La urne cetăţeni! Să schimbăm faţa Beoţiei! Să afle toată Ahaia de ce-s în stare tebanii!
OMBILICADE: Ce mă speriaşi retoare! Credeam că-s gărzile tiranului trimise să ne lege!
FIXEROIDES: A înviat speranţa; trimis îs de zei să vă duc spre glorie!
OPRIDATHES: Păi atunci să mergem..de-abia aşteptăm să afle toată Achaia ce meşter sunt eu la tăiat în politichie!
FIXEROIDES: Stai olecuţă, meştere! Nu e vremea matale! Azi ne conduce la altarul gloriei şi a accesului la ciolan, o tînără zeiţă, mai înţeleaptă ca Atena, mai drăgăstoasă ca Afrodita şi mai tare ca Hera!
OMBILICADE şi OPRIDATHES (într-un glas):
Cine, cine-i aleasa? O ştim şi noi?
FIXEROIDES (o împinge pe Elena în faţă):
E prima dintre femei, e juna Elena, fiică a marelui Basilides, ce pe toţi ne va îmbogăţi...cel puţin aşa mi-a promis!
ELENA : Eu...Elena din Teba vă zic: E-B-A...adică Elena bate Achaia sau se mai poate citi :” Elena Basilides arhoantă”!
OMBILICADE (confuz): Şi noi, noi cu cine votăm?
FIXEROIDES: Cum cu cine, magistre? Cu speranţa, înţelepciunea şi frumuseţea Beoţiei! Elena e cea care...vedem noi mai tîrziu, acu’ haideţi la sărbătoare... Urnele-s gata, le-am măsluit din ajun, nici Dedal n-a făcut lucrătură mai faină: în fiecare lădoi e ascuns un gealat ce-i altoieşte pe cei ce vor să pună ştampila pe alt nume decît al Ebei, şi pe deasupra am mai pregătit zeci de teancuri cu foi pe care scrie doar Elena, arhoanta din Teba!
OPRIDATHES: Şi cu mine cum rămîne?
FIXEROIDES: Ţi-om da un ciolan gras: edil peste curve sau hegemon al mitrei aprinse....vorbim mai încolo!
Se adună în faţa scenei toţi: Zaharides cu ai săi hopliţi cu armuri de carton, Ombilicade şi cele două hetaire, Opridathes cu Fixeroides la braţ şi Elena înaintea lor. Scandează nestăpînit, bucuroşi:
Teba, teme-te că vine E-B-A!
(cortina)
Distribuie pe facebook
