Detalii

Tip: Poezie
Topică: Underground
Afișări: 151
Vizitatori: 117
Puncte: 18
Stele: 0
Data publicației: 08 aprilie 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

Chişinău - Neuer Ekaterinburg

Pentru botezarea Chişinăului Neuer Ekaterinburg (in memoriam 7-12 Aprilie 2009) - Dragoş Vişan

Adăugat în 08 aprilie 2010, la 13:57 | 151 afișări / 117 vizitatori
 



Partea I (die erste Linie)



Ekaterina Alekseevna – Sophie

În 1781 Ekaterinburg
monetăria imperiului
şi cetatea samurului
a căpătat statut de oraş
de la micuţa Sophie (Figchen)
botezată Ekaterina Alekseevna
ţarina ucigaşă-văduvă
ajunsă “Preaînţeleapta”
“Mama Patriei” “cea Marea”

Cu-aspect de-oraş crăiesc
din păcate şi mausoleu
pentru Nikolai II Alexandrovici
şi pentru ultimii Romanovi
(deoarece meşterii ţarinei
au vrut să-i facă aici un Stettin
polon al copilăriei şi-adolescenţei
pierdute la şaptesprezece ani
când se măritase cu Petru III
propriul văr Peter-Ulrich –
însă e clar c-a spucat Uralii)
cetatea măritei Ekaterine
are aur pe cupole
catedrale porumbei
poduri pieţe parcuri
iar din ziduri metereze
miroase-a stepă arsă
a cadavre de Pugaciovi
a soţ detronat şi asfixiat cu perna
chiar de praznicul Sf. Petru şi Pavel
a răzbunare pe concubina lui Petru
Elisabeta Voronţova
a mulţi amanţi precum
Serghei Saltâcov (tatăl fiului ei Pavel)
Stanislaw-August Poniatowski
Grigori Orlov şi Kirill Razumovski
ori a scalpurile altora scurtaţi de capete
„Alţii şi-alţii… und so weiter!”

Numai la bătrâneţe în cireşar
când vede-o nouă astrogramă
răsărind după două veacuri
precum steaua din Betleem
die Grosse Ekaterine Scorpia
îşi dă seama de ce n-a suportat an de an
întâia nu doar ultima decadă a lunii
de ce înnebunea de neputinţă
cât să-ndemne iarăşi caii
vechii dorinţe să-i mai galopeze

C-un cnut strâns bine-n pumn
având două şficuri de plumb
alter-egolatră după daimoni
die Frau Ekaterine cea sadică biciuia
ţăranii care ieşeau flămânzi

Birjara de ea cade imediat
din şa după ce înainte c-un an
în 1795 a desfiinţat Polonia
poftind şi Moldova Basarabia
(pentru că după Kuciuk Kainargi
şi pacea de la Iaşi i-ajungea
blana de samur în Nistru)

Fu răsturnată-n gol
din tron ca o capră
de-o moarte năvod
în Palatul de Iarnă

Abia-acum peste Prut
unde-i alt Ekaterinburg
oraşul natal al lui Brejnev
din acest Chişinău se urcă
într-un alt rădvan rapid
o artistă ce va fi numită mai Mare
decât prima Ecaterina (E-I) –
ce-a fost soţia lui Petru cel Mare
mult regreatată de ruşi –

Iar aceasta-i poezia E-i
în stil get beget basarabean







Partea a II-a (auf zwei Linien)



Scrisoare închipuită către Ecaterina I

Privire hrănită din iubire
păr lung şi răsfirat pe umeri
buze care îţi reţin o bucurie
nevrând să lase-n jur invidii

Gesturi cu rost nimic fals
la orice arcuire-n sus a feţei
sprâncene înălţate-n întrebări
gene pe boiul chipului îmbujorat

Combini într-un limbaj comun
critici pe care alţii nu le-ar face
nici dacă s-ar fi uitat în forumul
din dumă la alţi duşmani s-atace

Şi-n hainele elegante de brocart
pe care Petru ţi le-a comandat
când apari tu Katy-n Palat de iarnă
pe dată-n Rusia se-mprimăvărează

Mâinile altor femei de la Curte
nu ştiu în lux cum să se-ascundă
dar ale tale ies cuminţi la joacă
luând la palme bârfele-n derută

Îţi simt reactorul inimii torcând
ca într-o invenţie termonucleară
de vrei să faci răciri graţiei celor
ce nu pot planul să ni-l înţeleagă

Zi-i soţului tău să-mi dea armată
cu mâna mea să lupt cu turcii
Apusul fuse-nştiinţat degrabă
şi ne ajută Corbul să le dăm papucii

Te mai rog ceva iubită Katy
în loc să se facă la Ekaterinburg
singura monetărie imperială
mai bine pune-o la Chişinău-Târg

De n-o fi aşa să-mi radă barba el
căci iubesc şi orice zi e sărbătoare
doar îi sunt sfetnicul cel mare
magistru acad. Cantemir D’mitrie


Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
poem Petrea Stefan
10 aprilie 2010, 11:20
amplu, creionat cu durere si dibacie...8 puncte...Hristos a inviat!
Ottiliei Dragoş Vişan
09 aprilie 2010, 11:37
Îţi mulţumesc. Am auzit că pletele acestui poem au fost tăiate... Adică, Ottilia, mult timp le-a trebuit rândurilor comentariului tău să intre pe site. Pe bune, au apărut după o jumătate de zi. Pluteau în necunoscut, în eter şi nu voiau să se aşeze odată. Aveam doar bănuiala că le răsfirasei în târziu de noapte, din prietenie. A intrat comm-ul tău abia azi până-n zece.
lui Vlad Sibechi, cu preţuire Dragoş Vişan
09 aprilie 2010, 11:29
Nu mă caracterizează numai latura livrescă, în poeme. Aşa e, mulţi pot cădea în capcana prin excelenţă optzecistă şi şaptezecistă a livrescului de tip minor. Aţi semnalat foarte bine unde e buba acestor versificări, ars combinatoria - ars amatoria (vorba foarte talentatului poet Valentin Nicolae, pe care îl apreciez treptat tot mai mult, înţelegându-l, chiar dacă unele poeme de-ale sale au la fel ca şi la mine valentinizările ori sardanapenalizările lor - adică originalităţi cam izbitoare). Da, voi avea grijă, nu chiar excesiv, negonind inspiraţia viitoare, să elimin urmele de facticizare a discursului poetic. Anecdoticul, similitudinea vieţii actuale cu ceea ce a fost cândva, trebuie folosit cu măsură, pentru a nu cădea în caterincă poematică, ori la paranoia lirică.
Vă mai aştept cu aceleaşi observaţii foarte, foarte pertinente, domnule Vlad (cel mai frumos şi drept între drepţi nume) Sibechi!
... Vlad Sibechi
09 aprilie 2010, 00:40
nicolae manolescu scria la un moment dat depre Ion Pop ca fiind un poet minor, livresc. sa nu cadeti si dvs in acelasi pacat, desi textul acesta e pe cat de stufos pe atat de captivant, cu o formula voit narativ-istorica.
numai de bine!
Dragoş Vişan Ardeleanu Ottilia
08 aprilie 2010, 23:03
Pe cât de dură, de tiranică este prima parte, pe atât de lină, delicată şi curgătoare ca pletele este cea de-a doua.
Două descrieri-paralele ca personaje, timp şi spaţii.
Dar, de acum, îţi recunosc stilul: firesc, degajat, din inimă.

Şi parcă mă văd pe mine încercând să-mi pun sufletul pe tavă: sinceritate debordantă.

Iată-l pe Dragoş: pe cât de complicat, pe atât de simplu de ghicit.

Cu plăcerea lecturii,

Ottilia Ardeleanu

19