Cine Te Puse IIIManu Propria - Tudorel Glaman Adăugat în 12 octombrie 2009, la 21:57 | 328 afișări / 312 vizitatori |
Victimă*: Andu Cercelescu, jurnalist. răspunde uneori pe mess.
Celelalte personaje: Traian Băsescu, om politic, gânditor, poet.
CTP, idolul victimei, angajat al domnului A. Sârbu. Multe alte personaje secundare.
*rolul este croit pentru un singur actor: Ştefan Bănică Jr.
Intro
“Morţii mă-sii de semidoct! Gata, îl sun!”
CTP: Alo, domnule Preşedinte, sunt Popescu.
Băse: Ha-ha-ha. Domnu’ Cristi! Nu m-aţi mai sunat!
CTP (mormăie printre dinţi un zda mă-sii): Nu îmi permit să vă deranjez cu toate prostiile...
Băse: Ha-ha-ha, deci trebuie să fie ceva important, ha-ha-ha
CTP (lasă eticheta): Cât mai împute aerul unu’ ca Mircea Badea, domnu’ Preşedinte...că şi pe dumneavoastră vă face cum îi vine la gură!
Băse (îşi aminteşte, se încruntă): Aveţi dreptate domnu’ Cristi! Aveţi vreun băiat? Îl pun la CNA şi am rezolvat problema!
CTP: Cum să nu! Pe Andu Cercelescu. Un tânăr de caracter, cu o pană de aur!
Băse: Să vină la mine.
Actul I
Ziua Z. Andu se pregăteşte de Cotroceni. S-a învârtit de un sacou de la Niţu. Costumul de mire nu l-a mai cuprins iar pe celălalt i-l împrumutase lui Popa. A vrut să şi-l recupereze dar Popa, aflat în delegaţie, l-a consolat neinspirat: “...şi nici nu-ţi mai era bun că te-ai îngrăşat.).Înjură cinci minute nodul de la cravată înaite să o arunce, “oricum nu merge la blugi”. Când să iasă din casă Moni îl sărută pe obrazul proaspăt ras şi zice: “Pentru mine nu te dai cu atâta after-shave...” Dă să intre în biroul lui Băse. Îi cade privirea pe pantofii prăfuiţi. Îi şterge de dosul blugilor.
Băse: Hai Andule, hai! Ia loc măi, fă-te comod. Uite care e treaba...vreau să îl aranjezi pe un băiat. Îţi dau CNA-ul pe mână, nu, nu-mi mulţumi, cu condiţia ca, în cel mai scurt timp posibil, să închizi emisiunea lui Mircea Badea. Te văd uimit, dar crede-mă că aşa e cel mai bine pentru multă lume. Nu mă interesează ce faci şi cum faci, asta te priveşte. Îngroapă-l pe idiot şi o să fim cu toţii mulţumiţi, o să vezi. Hai, dă-i drumul la treabă! O să o pun pe Elena să îţi caute un birou cu un televizor mare, hă-hă-hă!
Andu: Care Elena?
Băse: Ha-ha-ha. Fiică-mea, EBA, cum îi ziceţi voi, ha-ha-ha (în gând: e prost, e bun pentru treaba asta)
Actul II
Biroul preşedintelui CNA. Este chemat la raport şeful de la IT. Andu vrea să ştie de ce nu poate juca Go online. Tipul se bâlbâie în explicaţii cu setările de securitate de pe server iar Andu îl concediază. După o jumătate de oră, ros de remuşcări, sună la Personal ca să anuleze decizia şi dispune să i se dea IT-stului alte sarcini. Se chinuie de unul singur cu setările serverului când e întrerupt de noii consilieri, foştii săi subordonaţi de la secţia Social, Bădălan şi Befu, care dau buzna în birou.
Bădălan: Andule, nu o să crezi cine e în sala de şedinţe!
Befu: E teribil! Eu am anticipat încă de azi-noapte, te-am sunat dar nu ai răspuns!
Bădălan (punându-şi picioarele pe birou): Ai încurcat-o!
Befu: Aşa păţeşti dacă nu răspunzi când te sun!
Bădălan: E Patapievici plin de spume! A zis că te reclamă la DNA pentru că nu te-ai autosesizat după emisiunea de ieri!
Andu (holbându-se la ei): Care Patapievici, care DNA, care emisiune?
Bădălan (pe un ton autoritar): Lasă că te lămureşti tu. Du-te jos la şedinţă că se judecă cazul. Hai mai repede, că a început de jumătate de oră.
Şedinţa Consiliului CNA. Pe ordina de zi, punct unic: ultima emisiune “În gura presei”. Andu intră precipitat, îşi ocupă locul în prezidiu. Apucă sfârşitul plângerii făcute împotriva lui Mircea Badea:
Patapievici: ...confirmându-se astfel mefienţa cu care am comutat pe programul oferit de Antena 3 la ora unsprezece zero şapte minute. Există divergenţe fiziologice indelebile între persoana mea şi modul în care am fost caracterizat de acest jurnalist pestilenţial, ce şi-a permis să se refere la preşedintele Institutului Cultural Român folosind sintagma de, citez, limbricul cu pipă...
Andu se încovoaie şi îşi lipeşte faţa de dosarul aflat pe masă. Cu o mână se ţine de burtă, cu cealaltă înşfacă un pix şi şi-l înfige în picior: “E bun, dom’le!” Îi trebuie câteva secunde ca să poată să ia o faţă serioasă. Când reuşeşte, se scuză faţă de membrii consiliului care se uită miraţi la preşedinte: “Iertaţi-mă, o arsură stomacală...nimic grav, continuaţi...”
Patapievici (care nu observă nimic, citeşte plângerea): ...continuând cu o creionare abjectă a trăsăturilor individuale, citez, acest faţă-strâmbă, de şasiu tamponat cu mestecatul atâtor rahaturi...
Cercelescu iese pe uşă ca o torpilă şi se închide în cel mai apropiat WC, după care se aude un hohot de râs. În procesul verbal de sancţionare a numitului Badea Mircea s-a consemnat faptul că preşedintele CNA a votat prin abţinere.
Actul III
Dialoguri telefonice
Andu: Maruse, lasă dracu jocurile si ascultă-mă!
Niţu (adomit): Da măăă...
Andu: Niţo, repet, fii pe fază! Vreau să îl suni pe Badea.
Niţu: Care Badea?
Andu: Te tâmpişi? Mircea Badea!
Niţu: Eu? Păi de ce eu...nici nu-l cunosc....
Andu: Hai las-o, n-o mai zdrăngăni de gard. Nu te citează pe tine mereu? Mă rog, când binevoieşti să scrii şi tu un editorial...
Niţu: Hai măăăă...de unde să îl ştiu eu pe Badea...
Andu: Îl ştii, nu îl ştii nu contează, omu’ te place. Tu îl suni, îi zici cine eşti, zici că eşti prieten cu mine şi vreau să ne vedem. E clar sau vrei să îţi desenez?
Niţu (cu povara lumii întregi pe umerii săi): Bine măăăă....Îl sun după ce termin p’acilea că sunt de servi....
Andu: Mersi.
Niţu: Auzi, auzi, da’ ai numărul lui de telefon?
Andu: O să primeşti un SMS de la Bădălan.
Cadru cu emisiunea “În gura presei”. Mobilul lui Badea zbârnâie enervant din cinci în cinci minute. “Dacă idiotul ăsta mai insistă o să îi dau numărul pe post, ca să se sature! Să o sune pe mă-sa după aia.” După emisiune, ros de curiozitate, îl sună pe insistent.
Badea (nervos): Alo, sunt Mircea Badea. M-aţi căutat.
Niţu (somnoros): Cineeee?
Badea (pe punctul să închidă): Nu contează...
Niţu (îşi aminteşte de telefoanele date în urmă cu jumătate de oră): Aaaaaa, domnuuuu’ Badea, Marius Niţu sunt!
Badea: Care Niţu? A, ăla creţu’, cu editorialele!
Niţu: Da, da.
Badea: Aşea. Ia spune coane, sper că nu te superi că te iau la pertu, cred că suntem de aceeaşi vârstă.
Niţu: Nuuuuu, e bine aşa...ziceam că poate ne vedem şi noi...
Badea (prudent “o fi poponar?”): Păi, de ce să ne vedem?
Niţu (mizează pe gâdilatul orgoliului): Păi ziceam să mai schimb şi eu o vorbă cu o persoana inteligentă...
Badea: Ok! Mâine, la prânz, e bine?
Actul IV
Taverna Sârbilor. Badea e deja la masă. Apare Niţu, cu Andu după el. Badea se întunecă la faţă (nenorocitul, mi-a întins o capcană...) Nu apucă să se enerveze.
Andu (sparge gheaţa şi îl ia direct): Cum mă? Limbric cu pipă...mwhaaahahaaaahaaahaaa
Badea: Păi cum să îi zici altfel la impotentul ăla cu aere de primadonă...
Andu: Individul e un dobitoc.
Badea: Da, dar amenda rămâne amendă...
Andu (schimbă subiectul): Stai să îţi zic cel mai tare banc!
Badea: Ia.
Andu: Se duce un ziarist să îi ia un interviu unui fost magnat al petrolului din Texas, retras acum, la venerabila vârstă de 89 de ani. Din vorbă în vorbă, îl întreabă ce părere are de faptul că preşedintele SUA e negru. Bătrânul se înfurie şi îl acuză pe ziarist că îl ia peste picior. Nu are cum să ajungă un niegru în fruntea celei mai puternice state din lume! Jurnalistul scoate un NY Times şi îi arată o fotografie. La care, bătrânul texan spune: “Ce mândru trebuie să fie stăpânul lui...”
Badea râde, se bat pe spate.
Scena se mută în spatele Casei Scânteii, în parcarea redacţiei Gândul. Acolo, CTP aşteaptă să coboare un şofer. Apare Dună. Din reflex, se aruncă în maşina acestuia.
Dună: Domnu’ Popescu, nu pot să merg cu dumneavoastră...trebuie să merg cu pe doamna Modreanu la aeroport...
Într-un târziu coboară de la cafea nea Firescu. Cere să-l ducă la CNA. CTP zace răstignit pe scaunul mortului, simţind damful de alcool...Nea Ilie îl lasă la capul străzii, că nu poate să întoarcă.
Actul V
Nu aveţi programare, nu intraţi! Jandarmul de la CNA aplică normele interne pe CTP, care se vede nevoit să pună mâna pe telefon.
CTP: Salut! Sunt Cristi.
Andu: Care Cristi?
CTP: Popescu...
Andu (crispat): Ah, da, domnul Popescu...ştiţi sunt într-o şedinţă, vă sun imediat ce...
Zice asta în timp ce iese cu telefonul la ureche şi dă nas în nas cu CTP. Acesta închide telefonul.
CTP (cu un zâmbet viperin): Te-ai ajuns, Andule!
Chiar în acel moment, îşi trage Badea Toyota la bordură aruncând câţiva stropi pe treningul lui CTP.
Badea (dă jos geamul): “Aidi bă, Andule, că pierdem rezervarea la Caru’ cu bere!”
Andu (iese din încurcătură, către CTP): Vorbim, ne auzim la un telefon, trebuie să plec!
Sare în maşina lui Badea, care demarează în trombă, CTP rămâne singur. Se aude un vag “Zdaaa mamelor voastre....”
Epilog
Cu o faţă acră, CTP reciteşte pentru a şaptea oară editorialul. Printul paginii 1 e NUMAI editorialul său. Titlul e cu litere cât degetul: “Sluga măscăriciului” Peste umăr se poate citi: “Un măscărici sulfuros iese în fiecare seară din sticla a milioane de televizoare. Mai nou, el şi-a găsit şi un ţuţer, care aprobă fiecare nouă scălâmbăială pestilentială. Tălâmbul scuipă prin sticlă tot ce depăşeşte nivelul lui intelectual de maidanez din Sălăjan, iar sluga, în loc să-i zică "marş!", aplaudă cu o voioşie de şuetist de bodegă...”. Apare Crişan: “Domnu’ Popescu, asta e pagina 1, acum a venit de la Sârbu.”. Arată un print cu o poză color a lui Mircea Badea, şi un titlu mare: “Badea vine la PRO TV!”
Distribuie pe facebook
