Cine Te Puse VManu Propria - Tudorel Glaman Adăugat în 29 octombrie 2009, la 19:26 | 377 afișări / 353 vizitatori |
Moto: “Recunosc şi regret fapta.”
Prolog
La un cap de pod de pe DN 1, dintr-un Logan tras pe dreapta curge o manea: “Şoferii accelereaaaază, oare cine-i controleaaază/Poliţiaaaa Rutierăăă e prezentăăă pe arterăăăă”. Loganul nu e maşină, e radar. Iar poliţistul burtos ce se scofâlceşte sub bord, urmărind traficul prin monitor, nu e tablagiu ci este însuşi Fane Maromet, mahărul de la Circulaţie de pe tot SAI-ul. A pus geana pe o Dacie albă, cu nr. B xx VYD, care a trecut uşor linia continuă depăşind o căruţă. “L-am ras pe fraier”. Care fraier nu e fraier ci e însuşi CTP. Un carambol de întâmplări în urma cărora, Popescu, fără parlamentări, lasă carnetul la organ, se urcă la volan şi îşi dă o palmă peste chelie: “Ştiu! Pizda mă-tii, te rezolv eu pe tine! Îl sun!”
Scena I
Decor: cârciuma La Degradatu’ - fostă “La Câinele Ghebos” - din Săftica, doi paşi de cantonamentul echipei de fotbal Dinamo. Popson iese plictisit, cu ţigara în gură, ţinând cu greu telefonul la ureche în vreme ce încearcă să ia o gură de vin din paharul de care nu l-a lăsat inima să se despartă.
Popson: Aşeea, care-i treaba?
CTP: Deci, Răzvane, am nevoie de un sfat. Am dat de un nemernic de miliţian de Ilfov A facut un abuz! Mai ai ceva relaţii prin zonă?
Popson (pe ton de SS-ist): Unde, în Ilfov? Domnu’ Popescu...dacă nu aţi aflat...eu SUNT Ilfovul!
Flashback
Acţiunea este dată înapoi cu 4 luni şi ceva. Popson stă cu picioarele pe biroul ministrului de Interne. Încearcă din răsputeri să pară cât mai degajat cu putinţă.
Popson (pe un ton fals protectiv): Frate, ai nevoie de un om de incredere la SAI, să mor io! Tu nu ai habar, ăia sunt prea jmecheri, sunt fiecare pe felia lor şi te fac pe la spate...
Veress (cu siguranţa unui ministru de Interne, se înţelege): Situaţiiia e sub kontrol! Nu mă face ei pe mine, hehehehe
Popson: Frate, treaba ta, să nu zici că nu ţi-am spus. Eu am vrut să îţi dau o mână de ajutor, asta e, altă dată să nu mai apelezi la mine!
Veress: Pai nici n-am făcut-o...
Popson (se face că nu aude): Asta e! O să te facă să vorbeşti de unul singur pe stradă! Câţi n-au ajuns din miniştri simpli tablagii după ce s-au pus rău cu Ilfovul...Dar dacă ai pe cineva care ştie sectorul mai bine ca mine...eu nu mă bag.
Veress (in petto: tembelul are dreptate; şi, în fond, e prost de bun pentru treaba asta!): Hehehehehe, bine măi, colegule, care nu ai fost întotdeauna colegial...m-ai convins.
Scena II
Scena se mută în separeul cârciumii La Degradatu’, unde Popson intră trântind uşa. A uitat complet de rugămintea lui CTP. Partenerii său de şpriţ, trei primari de SAI, şi Fane Maromet, mahărul de la Circulaţie, îl văd pe Popson nervos şi încearcă să-l aducă la normal punând biciul pe lăutari. După un “Căpitane de judeţ”, manevra dă roade. Chestorul rade dintr-o înghiţitură o stacană de vin şi ordonă maneliştilor: “Zi-o mă p-aia cu prietenu’ credincios!”
Comanda specială e dusă imediat la îndeplinire, lăutarii făcând roată în jurul său: “Of, of Gimo, cum te-ai dus/ şi-a tras câine şi-Ăl de Sus.../ a vrut câine poliţai/ să nu fie şuţi în Rai/ şi l-a luat de la SAI...”
Chestorul plânge ca un copil. Aruncă chipiul pe ţambal şi dă un cap în masă de răstoarnă paharele. Primarii îşi freacă frunţile, parcă ar resimţi ei durerea. Popson rămâne cîteva minute cu pletele creţe în zoile de pe muşama. După care se caută prin buzunare şi scoate două bancnote mototolite de câte 10 lei. Le aruncă în lăutari cu aerul unuia de-i umple de bani. Maneliştii zâmbesc discret. Din spatele lui Popson sar primarii cu sutele de parai iar dedicaţiile continuă:
“Cine trece pe deneu cu girofar pe bemveu/ băgând spaima în duşmani de la Chiajna la Ciolpani/ este chestorul Răzvan boss macsim şi barosan...”
Peste ceafa groasă a lui Maromet plescăie o palmă. Chestorul e iar binedispus.
Scena III
A doua zi, pe la ora 12, Răzvan se trezeşte. Recunoaşte apartamentul său din Nerva. Lumina pătrunde cu greu prin colantul care acoperă termopanele, ce reproduce fidel Casa Scânteii.Bucătăria e scăldată de o lumină roşiatică, de la colantul cu intrarea stadionului Dinamo, dinspre bulevardul Ştefan cel Mare. Ridică în sictir capacul de la budă ce ascunde o poză mare a lui Gigi Becali, apoi pune de o cafea. Mobilul zbârnâie contabilizând încă un apel ratat. După ce termină de băut cafeaua cade la sentimente mai bune şi răspunde la mobil. E Cezărică, are carnetul reţinut.
Popson (cu paranoia sa că are telefonul ascultat): Păi vino cu aia ACUOLOO ca să îi dai ALEA lu' ĂLAAAAA! Cie pula meaaa nu pricepi?”
Cezărică: Lasă că mai bine trec pe la tine. Bem şi-o biere.
Popson: Beeeere, moldovene, beeeeere, nu biiiiereeee.
Cezărică: Bine că sunteţi voi deştepţi, valahule care eşti...zi, pe la cât să vin?
Popson: N-am timp! Ţi-am zis ce să faci, nu mă mai fute la cap. Am şi eu treburile mele, pulaaa meaaa, crezi că e aşa de uşor...
Cezărică (in petto: “Offff, s-a urcat cloşca pe târnă...”): Da mă, bine, cum zici tu...
Popson: Auzi băi, jegosule, apropo. Când îmi dai un răspuns? Hai în pula mea odată că nu pot să ţin postul blocat la infinit! Cie pula mea, stai frumos la biroul toată ziua, faci un căăcat de comunicat de presă şi mănânci şi tu o pâine albă.
Cezărică (deloc încântat de ideea de a sluji patria în general, sub comanda lui Răzvan în special): Nu pot acum Răzvane, să văd ce zice şi aia mică, zău...vorbim...
Popson: Bineeeeee, bineeeee, mai vezi tu carnetul la anul.
încă un apel, îl trece pe Cezărică în aşteptare:
Popson: Deeeaaaa...
Voce: Dom’ comandant, permiteţi să raportez: am primit confirmarea de la domnu’ ministru.
Popson: Aşeaaa...
Voce: Conform ordinelor 234 şi 235 pe 2009, câinele lup cu indicativul Leza a primit gradul de sergent-major, cu dreptul la 15 kilograme de carne pe săptămână, iar câinele lup cu indicativul Gima cel de sublocotenent post-mortem. Pentru sublocotenent Gima s-a hotărât ridicarea “Monumentului Câinelui Martir” în faţă la Academia de Poliţie. Domnu’ ministru zice să alegeţi dumneavoastră proiectul.
Popson: Beneeeee
închide mobilul uitând de Cezărică.
Scena IV
Redacţia Gândul. Şedinţă de machetă.
Pândaru: “Cristi, mai ieşi şi tu pe teren. Uite, fă un reportaj de culoare la Academia de Poliţie, e o inaugurare de monumen!”
CTP (in petto: Zda mă-tii şi ţie): Inaugurare...aha...tare subiect! Ştii ce, eu mă duc la tenis!
Parcarea Gândul.
CTP aşteaptă să coboare un şofer. Apare Dună. Din reflex, se aruncă în maşina acestuia.
Dună: Domnu’ Popescu, nu pot să merg cu dumneavoastră...trebuie să merg cu pe doamna Modreanu la aeroport...
CTP: Păi e în drum! Trebuie să ajung la Băneasa, la Academia de Poliţie.
Dună: Nu e loc în maşină...
Într-un târziu coboară de la cafea nea Firescu. CTP zace răstignit pe scaunul mortului, simţind damful de alcool...Nea Ilie îl lasă la mama dracu’ sub motivul că nu are rovignetă.
CTP ajunge într-o mare de uniforme albastre. Lângă bustul lui Alexandru Ioan Cuza a răsărit o statuie de trei metri care, chiar şi aşa, de sub pânză, o face minusculă pe cea a principelui. O salvă trasă de studenţi iar CTP îl recunoaşte pe Maromet, miliţianul care i-a luat carnetul. Este cel care trage de şnur pentru a dezgoli statuia. Răzvan plânge în hohote, cu capul pe umărul său. Pânza cade lăsând liberă o imensă căţea de lup, surprinsă de artist în poziţia “Şezi”. O imensă Cruce de fier străluceşte pe pieptul de alamă al Gimei, în chip de medalion. Pe soclu stă scris cu litere aurite: “Monumentul Câinelui Martir Gima. Servesc Patria! 1993 – 2007”CTP rămâne cu ochii înfipţi în medalia Wehrmacht-ului.
CTP (printre dinţi): Deci aşa, domnule chestor Popa, vă decoraţi post-mortem căţeaua cu tinichele hitleriste!
Popson: Ce surpriză, ete cine e aici! (brusc, trecede la o stare la alta şi trage un hohot de râs)
Ce, v-a trecut Pândaru la munca de jos?
CTP: Aşa, domnule chestor, muncă de jos...adică dacă vin să văd cu ochii mei cum, în faţa şcolii Poliţiei Române, memoria martirului Cuza e pişată de o căţea nazistă (opaaaa, e bună asta, să o reţin pentru editorial!)...
Popson: Domnuuu’ Popescu, asta a fost viziunea artistului, da! Ce, mai nou vă pricepeţi şi la sculptură?
CTP: Mă pricep la prostie, domnule chestor Popa! Ia spuneţi domnule, ca să afle şi urmaşii celor care au murit la Auschwitz şi la Dachau, câţi bani a dat contribuabilul român pentru această propagandă nazistă făcută de Poliţia Română?
Popson (strânge în dinţi un morţii mă-tii): Eu nu v-am jignit domnuuu’ reporter. Biroul nostru de presă vă va lămuri că totul este ok!
Maromet bagă chipurile din greşeală un cot în plexul lui CTP şi îl scoate pe Popson din mulţime. O şterg amândoi la Degradatu’.
Scena V
CTP citeşte marfa adusă de Ramona Lică. L-a ras pe Popa. “Copoaica”, cum i-a zis CTP, a descoperit că şeful de la IPJ Ilfov, pe vremea când lucra în presă, mai exact la Adevărul, făcea trafic cu cărţile vândute odată cu ziarul. Ancheta, ce a prins “primul trei jumate” – deschiderea ziarului – e întărită de editorialul semnat de Popescu. Fantoma lui Tinu citeşte articolul de fond peste umărul lui CTP. Titlul e bolduit: “Jegul de sub caşchetă”. Fantoma lui Tinu dă din cap aprobator la fiecare paragraf: “Nu cunosc un nemernic mai dezgustător decât Răzvan Popa! L-am primit în sânul marii familii a Adevărului cu aceeaşi coamă neţesălată pe care o ascunde acum sub chipiul de chestor. Ce ar trebui să inspire ordine, respect...” Fantoma lui Tinu nu apucă să citească mai mult.Fantoma Gimei o latră iar spectrul dispare alergat de căţaua-martir: Nuuuuuuuuuuuuuuuuuu.
Distribuie pe facebook
