Claudiu Komartin vă invită la INSTITUTUL BLECHER - club de lectură- Admin 1 Adăugat în 23 februarie 2010, la 18:19 | 188 afișări / 151 vizitatori |
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, miercuri 24 februarie, de la ora 18.00, în Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din România (Calea Victoriei, 115), la lectura scriitorilor Marin Mălaicu-Hondrari (proză) şi Gabriel Daliş (poezie). O întâlnire moderată de Claudiu Komartin.
Marin Mălaicu-Hondrari (n. 1971, Sângeorz-Băi) a debutat cu poezie în 1995, alături de Florin Partene şi Dan Coman, în volumul colectiv “Camera”. Nouă ani au trecut până să publice MMH primul său volum, “Zborul femeii pe deasupra bărbatului” (Eikon, 2004), pentru care a obţinut premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj. În 2006 a publicat la Editura Vinea “Cartea tuturor intenţiilor”, roman-jurnal complex şi greu de încadrat, amintind de literatura lui Enrique Vila-Matas. După ce volumul a fost reeditat în 2008 la Cartea Românească, Mălaicu a continuat să scrie poezie şi proză şi a tradus câţiva mari poeţi de limbă spaniolă (Alejandra Pizarnik, Nicanor Parra), fiind unul dintre scriitorii contemporani cei mai angajaţi în proiecte ce impun ca standarde stilul şi erudiţia. Calităţile prozei (dar şi ale poeziei) lui Marin Mălaicu-Hondrari sunt probate la Institutul Blecher prin fragmentul intitulat “Vanessa”, din romanul în lucru “Apropierea”. O carte despre care se va vorbi, nu peste multă vreme, la superlativ.
Gabriel Daliş (n. 1978, Rădăuţi) a debutat în adolescenţă cu volumul de versuri “Semnale de sâmbătă” (1996), urmat imediat de “Întoarcere acasă” (1998) şi “Chip Împreună” (1999), în care cultiva o poezie ermetizantă, uşor desuetă. După studii de economie şi teologie la Iaşi, perioadă în care a frecventat cercul literar al “Junimii”, a mai publicat “Copacul fără urmaş” (2005), iar apoi s-a învăluit într-o tăcere pe care melancolia incurabilă din cărţile sale o justifica pe deplin. Gabriel Daliş este un poet format la şcoala lui Trakl şi Morgenstern, cu o expresie ce tinde mereu spre austeritate şi esenţializare. Câţi dintre poeţii de astăzi s-ar mai încumeta să scrie astfel de versuri: “vino la mine în lunca Siretului / şi-ai să vezi istoria”? Crescut în lumea abstractă şi ideală a Poeziei, acest poet de o rară distincţie a simţit pe propria piele inadecvarea la o lume care nu menajează nici o sensibilitate (“şi am fiinţa tremurată / şi nu vorbesc”, scrie într-un poem), reamintindu-ne astfel drama insolubilă a saturnienilor, de la Marsilio Ficino la Mihai Ursachi.
Distribuie pe facebook
