Colind păgân- Ioan Jorz Adăugat în 22 decembrie 2009, la 06:16 | 242 afișări / 231 vizitatori |
Ning lacrime din cer, a disperare,
Strivite de îngheţ, ca într-un teasc,
Ca-ntr-un colind, păgân, în care
Fecioare degerate nu mai nasc.
Serghei Esenin parcă reînvie,
Ningând din cerul vânăt, unde-i dus,
Şi sângeră, rănit, prin poezie,
Roşind oceanul de zăpadă, rus.
Şi caii albi, ce se desprind din cer,
Trag troica, goală ca o catedrală,
Calul din mijloc sângeră de ger,
Cei de pe margini sângeră de boală.
Se despletesc ninsori înlănţuite,
Troian de alb, morţesc şi tragic fard,
Şi sufletele noastre, desfrunzite,
Ca nişte lumânări, în carne ard.
Poemul ne îngheaţă, sloi, pe buze,
Umflat şi vânăt, ca un degerat,
E noaptea când fecioarele lehuze,
Adorm, la sân cu pruncul… avortat.
Dansăm cu fulgii-n cel din urmă bal,
Abandonându-ne în valsul morţii,
Şi troica nu mai are nici un cal…
S-au destrămat în ger şi-n negrul nopţii.
Se desfrunzesc ninsorile în noi,
Ca-ntr-un colind, de plânset înecat,
Ne regăsim, într-un târziu, prea goi,
Uitând să mai plecăm în colindat.
Distribuie pe facebook
