Detalii

Tip: Personal
Topică: Gânduri
Afișări: 121
Vizitatori: 116
Puncte: 0
Stele: 0
Data publicației: 24 februarie 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

Coşarul pe-o casă a morţii

(arcana I ricoşată spre Manole... eonii cernelii) - Dragoş Vişan

Adăugat în 24 februarie 2010, la 11:58 | 121 afișări / 116 vizitatori
 



În loc să mă mai doară pe drum
gestul frământării unor intoxicaţi de trufie
(cu propriul monoxid sau dioxid de carbon)
+
disperarea dintr-o casă ce-ar trebui să fie
o Carte Românească/ curte brâncovenească/
cetate basarabeană deschisă dialogului
+
mă doare-n cot
de altercaţiile regizate de căţeii
şleahtei miticului Manole…
...Esca...A/...Lesko...A.
+
de tipăriţii/scanaţii nu doar pe-o lescaie
de felul cum îşi scriu parizian jurnalul
de pozele ajunse şi prin manualele alternative
de istoria critică precum şi
de limba cu literatura personal stâlcite
+
de-acest arhitect zis postmodernist/
postdecembrist/optzecist/şaptezecist/
şaizecist ca şi de-alde Dumitru
micu’ proletcultistul
=
de ambii septagenari
(vezi volumul lor osanat nu ozonat încă din ’65 –
strânsura de flegme şi lichele)

Îmi voi reteza compasiunea
şi mă voi cocoţa iute
cu tinerii mei colegi coşari
pe şarpanta internautică
de unde auzim oricum vorbe grele
venite meschin din partea
acestor prea josnici gângavi
brutalii plăcintari-dovlecei
suspuşi/interpuşi printre noi

Încă le-auzim strigătele
ameninţările
insultările la adresa
sutelor şi sutelor de mii
de vii/morţi (agonizanţi) cititori
ce nu ştiu tot şi-anume că
ostracizarea rapidă
nu-i cuprinde azi doar pe unii încondeiaţi
(asociaţi uneori de-a valma cu ei
la cataramă însă neprinşi
cu sutele miilor de leii murdari
însă şterşi cu gravitate din
“Istoria” lor pe 400(0) de ani
debitată de Manu
melan-omul perfidiei
eonilor/paraleilor lui mameluci
pe scena SuSuRului clădit interbelic
ajuns acum de două parale)
pentru că lista lui Manole… ăsta/Esca
ce va fi de urgenţă dată jos
vine încă şi călcă precum tăvălugul
în foc nestins strivind pe toţi cu şenila

A amuţit cândva hornul
dar o să scobesc de negreală
pe degeaba-acest loc irespirabil
ca să le interpun gingival
fumu’-n dantura
ce-o să le iasă
pe nasul scurtat de Constantin Cantemir
mai întâi ăstuia călătorit dintâi – lui Nicolae M.
(zis Milescu Spătaru
acoperitu’/cârpitu’/de_moniq_ul
prin Berlin şi Paris după ’89)

Ventilaţii
c-Ogranza
să zboare
odată spre vest
de pe la noi

Aţi văzut pe-Animal Planet
cerneala caracatiţei –
cum o mai decupează murena
îi ia între fălci călimara
şi-i mănâncă braţele
în rotaţie
chiar dacă ele o mai îmbrăţişează
(aşa-i şi cu acedía mauso-lelelor
sau a Manole... eonilor)

Aici duhnesc toţi nervii din craniul
casei scribilor
prin fante
administratori ai Mogoşoaiei morţii
lui Marin Preda…
poate şi-a lui Marius Robescu
sau a altora prin atacuri psihotronice
neputincioase-n faţa lui Goma sau Stoiciu
(însă pe Ion Caraion l-au executat după ’98 de n ori)
cu gloanţe tot dinspre cuibul fostei lor gazete
de perete a eonilor Ienăchiţi
mari şi tari încă puţind de-nvechiţi în rele...

Încât mi-oi adăposti pielea
sub unghia încarnată
(zic despre cea de la degetele mici ale picioarelor)
aproape stâlcit
luat în bocanci
ca să nu mă îmbâcsesc
în timp ce vă povestesc

Iară vouă
Berevoilor
neorbiţi încă de miros
dar încă furioşi pe orbita mea dezaxată
ce înconjoară casa morţii c-un cordon
vă vor da ca TEMĂ Manole... scanaţii
îngerii lor neîntunecaţi
să-mi urmăriţi văzul pedestru
agăţat pe-acoperiş
ca-n Praga pe Strada Alchimiştilor

Scap dintre oasele mâinii drepte
globul de ghicit fericirea
altora
nu a noastră

Văd în ţăndări ochi încruntaţi
c-aş vrea să-i rănesc
pe încuiaţii
Ma(g)noli... tangere de
ieiiiii
ieiiiii
liiceeeniiiii
leilor doinei jelei
măcar de vor amuţi din 2010

Vom da cu
funingine-n mutrele casei
morţii capilor acestei reţele

Voma-i-ar afară
pereţii

De ce-n éii?!
Den’ aia!

Ciunga-mi baghetă-n
neputinţă, sau
scurta de mână
a succesului fără profit
lasă libertate
destulă aripilor, forţei
log(ate)_aritmic
să se frângă...-n balans
înfiorând
spleenul invers

Vărs tot

Plecaţi
plecaţi

Vărs peste cei
dinăuntru
în vatra
ăstora
asfixianţi

Vărs foc
şi-i potopesc

Valea
mamelucilor
lăsaţi tinerilor Decenei
liberă calea

Miroase
când iată
stric gen
după gen
şi specia
familia
de gâtui
capul
clicii

laUS Ma(g)noliae

(semnează strâmb un ultim sued din Cehia, Golemul)


Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Acest text nu are nici un comentariu...

1