Criza ca o simetrie care confirmă „istoria ” şi infirmă „postistoria”(note de lectură) de Dumitru G.Sin - Dumitru G.sin Adăugat în 31 mai 2010, la 08:52 | 224 afișări / 189 vizitatori |
Ce va urma oare după prefixul post …sau după postmodernism şi postuman etc.? …
Mileniu III moşteneşte o parte din clişeele şi automatismele
mileniului II , industria inima, economiei care suferise primul infarct a intrat în noul mileniu cu bypass , desigur e vorba de momentul crizei petrolului , din anii`80[i], în aceşti ani se vehiculează în mass-media termenii care încep necondiţionat cu post , un prefix care ca şi “comandă de căutare” pe “goagle” , te duce ba la civilizaţia postmodernisă[1], ba la termeni ca postindustrial, ori chiar la civilizaţia postistorică , să acordăm puţină atenţie ultimului termen care care a făcut multă vîlvă la timpul lui, pe vremea administraţiei Clinton de către unul din consilierii săi ,care l-a pus în operă intrigînd o lume întreagă : cum vine asta civilizaţie postistorică ?…
Dacă în vara lui 1932 ai fi înserat această sintagmă într-un articol şi apoi ai fi brodat pe marginea acestuia un eseu, ar fi fost,cu siguranţă, interzis de cenzură Romană , pentru că nu puteai să-l contrazici pe cel mai mare om din stat pe însuşi Ducele[ii] comandantul suprem al fasciilor , în ceea ce priveşte conceptul despre istorie, spre deosebire de nazişti , fascistul italian locatar vremelnic al Quirinalului[iii], cocheta cu filozofia lui Hegel …
În vara lui ’89 erau condiţii politice şi culturale în Europa pentru a dezbate un articol intitulat atît de provocator « Sfîrşitul istoriei ? »[iv],acest articol a pus pe jar , nu numai Europa , ci întreaga lume .O serie de comentarii contradictorii au apărut mai
întîi în SUA apoi în Anglia , Franţa ,Italia , URSS , Brazilia ,
Africa de Sud , Japonia şi Coreea de Sud, reputatul om de cultură
american susţinea un punct de vedere cel puţin curios…în lipsa
documentului scris am acceptat convenţionalul preistorie[v]
cu protoistoria ne-a convins Mircea Eliade ca de altfel şi Claude
Levi-Strauss cum că religia nu are istorie pentru că ea are un caracter autonom în raport cu societatea dar "politica " ea politica
are istorie şi "postistorie"?...
Realitatea a venit şi ea cu paradoxul civilizaţiilor ...puteai să-i urmăreşti în direct pe channel «National Geographic » nişte triburi din al 27stat federativ al Braziliei , Mato Grosso ,unde civilizaţia contemporană se află din punct de vedere istoric, în epoca de piatră , aici,acum, în jungla amazoniană ,acolo ,anumite triburi se află în zorii istoriei « epoca de piatră » ...EI au fost descoperiţi şi filmaţi în direct, în premieră , cum se zgîiesc la un supersonic din civilizaţia « epocii informatice »...adică o unealtă de zbor sofisticată - faţă de liana cea lungă care te ajută să zbori din copac în copac , indiferent de epoca istorică - construită de societatea aflată dincolo de Mato Grosso în postistorie…
Era prea mult ca afirmaţie ,că epocile istoriei şi postistoriei pot
exista simultan , în prezent... oare conceptele noastre despre istorie
şi postistorie sînt instrumente despre care realitatea prezentului are
raza unui surîs ironic , ca să nu zic o întreagă bătaie de joc ?
Cu toate că ateul Nietzche contestase şi el rolul progresului în istorie,dar să conteşti istoria însăşi asta e din cale afară , nu ne rămîne decît să ne informăm direct de la sursă de felul cum stau lucrurile :
« Arătam în el [în articol ][2] că a apărut în ultimii ani, în întreaga lume ,un uimitor consens în privinţa legitimităţii democraţiei liberale , pe măsură ce aceasta învingea idelogii rivale ca monarhia ereditară , fascismul , şi, cel mai recent , comunismul. »
Eseistul american precizează mai departe că democraţia liberală modernă este «punctul final al evoluţiei ideologice a omenirii »
deci « forma finală de guvernare umană» şi aduce în sprijinul tezei
sale argumentul că « idealul democraţiei liberale nu mai poate fi
perfecţionat » şi în consecinţă conceptul clasic de istorie e perimat
de unde şi enunţul « sfîrşitul istoriei » , aceste afirmaţii curajoase au lăsat perplexă ,opinia publică internaţională , după ce momentul surprizei a fost depăşit , un număr disproporţionat de critici în contrast cu economia articolului, l-a determinat pe Francis Fukuyama ,căci despre el este vorba (fost consilier al cabinetului Clinton - azi i-a venit iar apa la moară Doamna Clinton este ditamai Secretarul de stat al SUA) să pregătească o replică pe măsură , aceasta s-a materializat în ESEUL best-seller « Sfîrşitul istoriei şi ultimul om » [vi]Termenul de postcomunist s-a impus firesc la sfîrşitul deceniului opt cînd s-a produs Marea Ruptură [vii]şi Al Treilea Val a lovit cu berbecele în Zidul Ruşinii[3]. Şocul[viii] a povocat puterea[ix]şi în aceste clipe astrale[x] a început sfîrşitul sfîrşitului , s-a prăbuşit statul est-german care a antrenat , în cădere , conform regulilor jocului de domino , un lanţ de căderi spectaculoase ale regimurilor comuniste din Cehoslovacia , Polonia ,Bulgaria şi la sfîrşitul lui decembrie ‘89 , al României , care cade în direct [4] ca o mireasă comunistă desculţă cu o mînă întinsă direct soţului capitalist , un mire bogat şi de succes .
Fericiţi fie cei săraci cu duhul căci a lor este împărăţia cerurilor însă vai de cei surzi şi de cei orbi care au urechi bune de auzit
şi ochi buni de văzut , căci ei sigur se vor rătăci din nou. Toată lumea era super optimistă nimeni nu bănuia că după această salbă de
revoluţii de toate culorile , ca rochiile în toiul verii, va veni ,cea mai neagră criză mondială pe care „istoria ” o va repeta ,fără nicio jenă intelectuală ,în „postistorie”.
***
(Practic, criza aceasta repeta criza financiara din „anul istoric
1929 „de pe Wall-Street „ în anul de graţie al postistoriei 2009”
simetrie care confirmă „istoria ” şi infirmă „postistoria”tot în acelaşi loc, Wall-Street şi tot de aceeaşi anvergură mondială deci avem unitate de timp, de loc şi de mod ,termeni clasici ,instrumente istorice, Q.E.D)
***
Toate sînt strategii ale luptei pentru recunoaştere , recunoaşterile
la care adăugăm pe cele filtrate de Fucuyama din unghi hegelian care pun parcă şi problema noastră ,a identităţii noastre postrevoluţionare şi a crizei de identitate a ultimului om care
sîntem noi (vorba primarului "care este")….azi in Europa.
Tot pentru recunoaştere s-a luptat şi colonistul din Nordul Americii
aliat cu sclavul de pe plantaţiile din Sud , cu negrul care s-a înrolat ca voluntar în armata lui George Washington , rezultatul a fost libertatea …
Declaraţia de independenţă , a fost proclamarea republicii SUA ,
altă recunoaşerea celor 13 colonii engleze din America de Nord
şi implicit recunoştera, istorică ,în 1783 de către Anglia (a cărei
"monedă istorică”liră sterlină a fost atacată fără menajamente de
finanţistul american Soros în postistorie şi care finanţist american
iată acum în plină criză se pregăteşte să atace euroiul)...
Comanda recunoaştere dată codului de căutare în lumea futurologilor ne a adus înapoi cel de Al Doilea Val , această recunoaştere este exploatată exhaustiv de Fucuyama în cartea sa Sfîrşitul istoriei şi ultimul om [5]şi mai departe la următoarea sa carte „Viitorul nostru postuman-consecinţele noastre biotehnologice ”[6] în subcapitolul intitulat „Începutul nostru postuman”şi care capitol începe astfel :
„ Regimul american a fost construit ,începănd cu anul 1776” pe bazele
dreptului natural .Guvernarea constituţională şi domnia legii prin
limitarea autorităţii arbitrare a tiranilor urmau să protejeze acea
liberate de care fiinţele omeneşti se bucurau de la natură.Aşa cum
sublinia Abraham Lincon 87 de ani mai tîrziu, acesta a fost de asemenea un regim devotat ideii că toţi oamenii sunt creaţi egali.Trebuia să existe o egalitate a libertăţii doar fiindcă exista o egalitate naturală a oamenilor,sau,în termeni mai pozitivişti ,faptul că exista egalitatea naturală cerea o egalitate a drepturilor politice ”.
Dar despre subiectul acestei cărţi altădată.
Note subsol
[1] v. romantismul tîrziu românesc
reprezentat de Eminescu sau posmodenismul
opzeciştilor în frunte cu Cărtărescu
[2] spune Fukuyama
[3] Zidul Berlinului
[4] vezi , Revoluţia Română o producţie a TV.R-Liberă
[5] Începînd cu primul om fie el şi primul sclav eliberat
stăpînul care i-a recunoscut ca valoarea
[6] Francis Fukuyama ,
”Viitorul nostru postuman-consecinţele revoluţiei biotehnologice ”
Capitolul „politici pentru viitor ”subcapitolul „Inceputul istoriei postumane ?”
Pag.248-249
Ed.Humanitas,traducere din engleză de Mara Rădulescu
[i] în 1982 apare în România la editura Politică cartea patronului
de ziare francez Jean-Jacques Servan-Schreiber « Sfidarea Mondială »
, traducere din limba franceză
de Rodica Georgescu şi Sanda Mihăiescu-Boroianu
[ii] Mussolini “În afara istoriei omul nu înseamnă nimic “ (iunie 1632)
[iii] Quirinal din Roma [ palat din Roma] început în 1574 şi mărit de nenumărate ori
Quirinalul a fost pe rînd reşedinţa de vară a pailor în 1870 ,
a regilor Italiei şi ulterior a preşedinţilor Republici Italiene
[iv] în jurnalul american The Nathional Interest a apărut articolul
cu acelaşi nume semnat de japonezo-americanul Francis Fukuyama
[v] încît recent , un arheolog de recunoscut prestigu ca H. Muler-Karpe ,
n-a ezitat să îşi intituleze manualul de preistorie « Istoria epocii de
piatră »
[vi] carte care a apărut în România la editura Paideia
în 1994 şi are în prima pagină citatele de mai sus
[vii] - cartea Marea Ruptură a lui Fr. Fucuyama
va apare mai tîrziu în America anului 1999,
iar în România şi mai tîrziu în anul 2002, la editura Humanitas –
[viii] aluzie la bestseller-ul lui Alvin Toffler «Şocul viitorului »
,traducere din limba engleză
Leontina Moga şi Gabriela Mantu ,
Ed. Politică ,Bucureşti, 1973 .
[ix] vezi Powerşhift ,Putera în Mişcare, best-seller
internaţional a lui Alvin Tofler, apărut
la editura Antet în1995,traducere ,
din lb.engleză de Mihnea Columbeanu
[x] apropos la titlul cărţii lui Stefan Zweig
« Ore astrale ale omenirii » apărută în România în 1972
Distribuie pe facebook
