Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului- Admin 1 Adăugat în 24 februarie 2010, la 20:36 | 171 afișări / 156 vizitatori |
Joi, 25 Februarie, ora 18:30
Teatrul Naţional Marin Sorescu
str. A. I. Cuza, nr. 11, Craiova
tel: 0251.415.363
Iliria transformată într-o bibliotecă vidă de cărţi, o nostalgie răscolitoare, cu accente de comic rafinat sunt elementele care definesc atmosfera spectacolului unei "nopţi de la spartul târgului". Tribulaţiile erotice ale eroilor, cu numeroase travestiuri, par şi mai misterioase, învăluite în plastica specială a gesturilor, luminii şi muzicii, în tonalităţi armonioase, sub semnul unei senzuale atmosfere de sfârşit de sărbătoare.
Publicul este invitat să deguste acţiunea la "locul faptei", pe scenă, alături de actori, pentru a se putea bucura de toate nuanţele create de regizor pe canavaua unei comedii amare, iscată dintr-un erotism ambiguu.
autor: William Shakespeare
Prezentat de: TEATRUL NAŢIONAL MARIN SORESCU CRAIOVA
Actor:
Orsino, ducele Iliriei - Valer Dellakeza
Sebastian, fratele Violei - Iulia Lazăr
Antonio, căpitan de navă, prieten cu Sebastian - Mihai Arsene
Un căpitan de navă, prieten cu Viola - Valeriu Dogaru
Valentin, curtean din suita Ducelui - Ion Colan
Sir Toby Belch, unchiul Oliviei - Ilie Gheorghe
Sir Andrew Aguecheek - Nicolae Poghirc
Malvolio, intendentul Oliviei - Constantin Cicort
Fabian - Angel Rababoc
Feste - Valentin Mihali
Olivia, o contesă bogată - Cerasela Iosifescu
Viola, îndrăgostită de Duce - Romaniţa Ionescu
Maria, camerista Oliviei - Iosefina Stoia
Muzicantul - Ion Butnaru
Traducător: Mihnea Gheorghiu
Muzica: Vasile Şirli
Asistent regie: Anca Maria Colţeanu
Scenografie: Silviu Purcărete
Adaptare: Silviu Purcărete
Regizor: Silviu Purcărete
Scurtă prezentare:
"Este o piesă despre puterea şi nocivitatea fanteziei, despre partea ei otrăvitoare; despre confuzia sexelor şi a indivizilor, confuzia spaţiului şi a timpului. Este una dintre piesele cele mai speciale ale lui Shakespeare, are scriitura cea mai modernă; într-un fel, s-ar putea vorbi chiar de scriitură post-modernă. Este scrisă dintr-un joc şi e izvorâtă dintr-o adâncă melancolie, dintr-un sentiment al măcinării de sine, al degradării, şi nu dintr-un impuls tandru. Este o piesă ciudată şi foarte tristă.(...) Un sfârşit dulce şi amar, în acelasi timp. Asta m-a atras". (Silviu Purcărete)
Distribuie pe facebook
