Cuvânt confuz

Eu sunt mulţumit că aceste experimenete au fost apreciate de cine trebuia. Acest sonet, şi alte câteva asemănătoare, au alcătuit o pagină din revista Apostrof a doamnei Marta Petreu.

orice exercitiu lingvistic este bun atata vreme cat transmite ceva cititorului. m-am jucat si eu acum 1 an si ceva cu toate literele alfabetului si am scris un pamflet: http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?poet=1269&step=articol&id=7102

Desigur, sa faci sonet e si mai greu, tinand cont de rigorile tehnice... dar este o incercare interesanta as spune.

Nu ostentaţia a fost atitudinea mea prioritară aici. Am explicat ceva mai jos.Cât despre surse de inspiraţie, în general, ca fost profesor de română, le cam cunosc. Aici nu-mi prea sunt utile, le pot împrumuta mai greu, datorită rigorilor sonetului în jaloanele fixe ale căruia m-am încadrat.
Mulţam de semnal.

pentru experimente mai puțin ostentative :P îți recomand ca sursă de inspirație topicul ăsta - e de-a dreptul împleticirea limbilor și încâlcirea sinapselor :)

Interesantă ideea cu învăţatul pe de rost. Aşa s-ar putea transforma chiar într-un exerciţiu de dicţie. Ei, uite, pentru asta, ai o îmbrăţişare în plus când ne-om vedea.

Uitam să îţi adaug ceva. Ce-ai zice dacă mai scriu şi mai şi postez câte un asemenea text, tocmai ca să atrag atenţia la diferenţe şi că, de fapt, nu poate exista poezie decât dincolo, unde n-a murit emoţia ? Aici e doar o încercare de a schimba ceva şi atât. Încercările nu au totdeauna şi finalităţi.

Căscatul este un exerciţiu recomandat de medici. Menţine tonusul cardiac.

Nu e o noutate, evident, acest gen de experimente. Important este cine le-a început. Lecturile tale par să fie canalizate pe un anume tip de site-uri.

cred că ai tu o problemă personală cu litera "c"...

vezi că în bulgăreşte e "s".

cum poti termina un asemenea text de citit fara sa casti... de cateva ori?
autorul nu casca?

Nu este o noutate acest gen de texte (am mai vazut parca si pe la Florin Radulescu(Rudy Valentino)), oricum este de apreciat experimentul, nu sunt multi capabili sa faca asta. Sunt deacord totusi cu Ionut ca e ok ca exercitiu de tehnica, pierde la nivelul sentimentului.

Ialin

Da, şi mai fac parte şi dintre aceia care cred că arta lipsită de sentiment nu este artă. Indiferent de haina pe care-o îmbracă o poezie, din materialul acesteia nu ar trebui să lipseasă emoţia. Altfel, textul de faţă este un exerciţiu de tehnică bun, cu mici scăpări pe ici-colo. Înţeleg şi "treaba" cu brazda.

Toate cele bune!

textul acesta cred că ar fi o adevărată provocare pentru cineva care ar vrea să-l înveţe pe de rost

eu una am să încerc într-una din zilele viitoare

mi-a plăcut, e viu, e în mişcare, are un "ce" al lui, ca să spun aşa:)

o seară bună, Adrian,


dana

Sigur că e bine să fii sincer. Ţie nu ţi-a plăcut, pentru că eşti din aceia care vor să simtă, cu tot dinadinsul, ceva la lectură.Nu observi însă, în jurul tău, că tendinţa este de a te depărta de ceea ce e emoţie, că începe să nu mai intereseze. Nu mă întreba dacă şi eu sunt de acord cu asta sau nu. Dar se caută acel altceva. Ai exemplul sonetului postat de mine anterior. E unul dintre cele ma armonioase pe care le-am scris, cel mai încărcat de simţirea pe care o invoci. Urmarea : n-a spus nimeni un cuvânt despre el. Asta e : ne dăm pe brazdă, facem concesii. Important este ca, în esenţă, să rămânem cei care ştim că suntem.

e un experiment care încearcă să forţeze limitele canonului şi a expresiei. Unora le este necesar. Eu îl folosesc ca alternativă. Tot necesară.

Vreau să fiu sincer cu dumneavoastră - cum am fost întotdeauna, de altfel - şi să vă spun că acest sonet nu mi-a plăcut. De data aceasta, cred eu, canonul a câştigat lupta cu simţirea autentică. Pe parcursul lecturii am dat peste câteva exprimări forţate care nu mi-au transmis nimic concret. Mai simplu spus, nu am tremurat la citirea sonetului.

Cu respect,
Ionuţ Popa

reuşit. Chiar e nevoie de talent aici. Se leagă atît de bine încît parcă nu ar ţine cont de acel canon autoimpus.
LIM.