Datcu - George Dumitru Adăugat în 14 sepembrie 2009, la 12:25 | 340 afișări / 326 vizitatori

DATCU
Piesă în trei momente

Momentul I

Biroul unei firme. Datcu, singur. Stă cu fruntea lipită de birou. Se ridică brusc, apoi îşi aprinde o tigară.

Datcu: Domnişoară Angelica! Domnişoară!

Intră Angelica.

Angelica: Da domnule Datcu, m-aţi chemat?
Datcu: Vino aici. Aşa… mai aproape. Gata, ajunge, nu-mi atinge cercul de intimitate. (desenează cu degetul un cerc în jurul său, la o lungime de braţ ) Vezi, cu cât braţul e mai lung, cu atât raza e mai mare. ( îşi priveste absent, oarecum mirat, mâna ).

Pauză

Angelica: Domnule…
Datcu: ( absent ) Da.
Angelica: De ce m-aţi chemat? Adică…ce treabă aveţi cu mine, ştiţi, trebuie să lucrez. Aşa că… dacă nu-i nimic…
Datcu: Bine, du-te. Ieşi…

Angelica merge spre uşă. Când să o deschidă:

Datcu: Domnişoară! Unde te duci?
Angelica: Păi mi-aţi spus…
Datcu: Nu ţi-am spus nimic. Vino aici. Mai aproape…mai aproape…Hei! Cercul. (Angelica se opreste ). Te întrebi de ce te-am chemat. Aşa?
Angelica: Da…
Datcu: ( urlă ) Pentru că mă plictisesc! Mă plictisesc! Înţelegi?
Angelica ( cu jumătate de gură ) Da….
Datcu: Întelegi pe dracu’. Dar nu-i nimic. Hai, stai jos. ( iau amândoi loc ). Vreau să te privesc puţin. Pot?
Angelica: Da…
Datcu: Foarte bine…Priveşte acolo, te rog. Da, spre fereastră. Dacă m-aş chinui puţin ţi-aş putea face portretul. Ai pozat vreodată?
Angelica: Nu, cine să mă deseneze pe mine?
Datcu: ( rade ) Da, cine? O să te desenez eu.
Angelica: Domnule director…aici?
Datcu: Aici şi acum. ( scoate o coală şi un stilou ) Uită-te în punctul acela şi încearcă să nu clipeşti.

Angelica priveşte serioasă apoi clipeşte

Datcu: Hei! Ti-am spus să nu clipeşti!
Angelica: Dar nu ştiu dacă pot…. Bine, încerc.

Pauza. Datcu desenează absorbit de munca sa. Intră Contabilul. Ciocaneşte uşor dar nu e auzit. Rămâne în uşă.

Datcu: ( terminând ) Gata. ( I-o arată. E o caricatură grotescă ) Îţi place? Ţi-o fac cadou.
Angelica: Da, e foarte…deosebită…frumoasă…
Datcu: Seamănă cu tine. Adevărat?
Angelica: Da…da…
Datcu: ( revine asupra desenului; face două aripi ) Gata, aşa e mai bine. Să sublinieze şi numele. Nimic nu trebuie să ne scape, nu?
Contabilul: Hm…Domnule director?
Datcu: ( surprins )Da! Cine eşti dumneata? Şi de ce dai buzna în biroul meu? Chem agenţii de ordine, imediat! ( apasa pe-un buton ) Veniţi repede, un intrus vrea să mă omoare.
Contabilul: ( speriat ) Nu! Nu vreau să vă omor!
Datcu: Ah, ce păcat. Îmi făceam speranţe. ( apasă ) Nu mai veniţi. Nu vrea să mă omoare. Dar ce vrei?
Contabilul: Pai…eu sunt contabilul – şef. Aduc ultimele rapoarte…
Datcu: Ce contabil? Eu n-am contabil.
Contabilul: Ba da, dumneavoastră m-aţi angajat, acum câţiva ani. Am dat şi un interviu…
Datcu: Interviu? Dacă tu zici…Hai, apropie-te. Gata, ajunge. Cercul.
Contabilul: Care cerc? Nu văd niciun cerc.
Datcu: ( plictisit ) Îţi va explica domnişoara Angelica…altădată.
Angelica: Domnule…eu pot să mă retrag?
Datcu: Da. Stai! Portretul! ( I-l dă ) Să-l pui în ramă. Ah, nu m-am iscălit.( semnează ) Gata, pa. Să nu mă uiţi.

Angelica iese clatinand din cap: “ a innebunit saracu’…”

Datcu: ( spre Contabil ) Ce ziceai?
Contabilul: Cu rapoartele…să vă uitaţi pe ele…
Datcu: Da, lasă-le aici, pe colţ. Altceva?
Contabilul: Aa…nimic.( dă să plece )
Datcu: Stai. De câţi ani lucrezi aici?
Contabilul: ( uimit ) Ăsta-i al treilea…
Datcu: Aha…bine. ( Contabilul dă să plece ) Stai. Rapoartele astea… sunt în regulă?
Contabilul: Adică cum în regulă…
Datcu: Adică bine întocmite?
Contabilul: Cu siguranţă, le-am verificat personal.
Datcu: Eşti sigur? Sunt în stare perfectă?
Contabilul: Da…perfectă.
Datcu: Răspuns greşit. Nimic nu e perfect. E o vorbă de când lumea, nu există perfecţiune. Eşti un mincinos.
Contabilul: Domnule director…
Datcu: Niciun domnule director! Eşti un mincinos cu sânge rece. Şi mie nu-mi plac mincinoşii.
Îngheaţă apa în jurul lor, şi mie îmi place apa caldă. Şi când o beau, o las întâi la încălzit. Puţin peste temperatura camerei. Da. Gata, pa. Nu mai lucrezi aici.
Contabilul: Dar domnule!
Datcu: Niciun domnule! Sunt directorul tău, iar firma e a mea. Şi-n plus tu ai zis că eu te-am angajat. Am greşit. Aşa că am dreptul să te concediez. Eşti concediat, domnule contabil mincinos. La revedere.
Contabilul: ( încet ) Ăsta a luat-o razna rău de tot. ( tare ) Fie cum vreţi. La revedere.
Datcu: Adio şi n-am cuvinte! ( contabilul iese ) Plictisit, plictisit, plictisit…

Ia din birou un volum de Baudelaire. In timp ce-l frunzareste, fredonează un cântec

“Mă dusei, păi mă dusei să trec la Olt
Cu a mea mândră cu tot”

Găseşte o poezie. O recită, cuprins parcă de fiorul poetic. Teatral.
Pauză. Se gândeşte. Intră Instalatorul

Instalatorul: Bună ziua…
Datcu: Ce-i? Altul? Ce tot daşi buzna aşa în biroul meu? Ce-i asta, casă de toleranţă? Nu ştiţi să vă anunţaţi? De-aia am secretară şi telefon!
Instalatorul: Ho şefu’…mă anunţam eu da cucoana nu era acolo şi aveţi problemă gravă cu caloriferu. Trebuie neapărat să-l repar acu, doar n-o să îngheţaţi de frig.
Datcu: Aşa e, nu-mi place frigul. Du-te şi fă-ţi treaba.

Instalatorul loveşte de câteva ori caloriferul, puternic

Datcu: ( exasperat ) Hei! Ce-i cu zgomotul ăsta infernal? Îmi spargi timpanele.
Instalatorul: N-am ce-i face. Trebuie să dau în el, e înfundat ( dă ). Nu curge apa (dă). Dacă vreţi să ieşiţi afară puţin…( dă )
Datcu: Să ies afară puţin…nu. O să mă uit la tine. ( priveşte apoi îşi duce mâinile la urechi )

Instalatorul se opreşte şi-l priveşte. Datcu e absorbit, în aceeaşi poziţie.

Instalatoru: Şefu’! Şefu’ gata. Nu mai dau, s-a desfundat. Şefu’!
Datcu: Ei!
Instalatorul: Nu vă simţiţi bine?
Datcu: Ba da…sunt plictisit…
Instalatorul: ( se face comod ) Eh…voi ăştia cu bani aşa sunteţi toţi. Ia să vă văd eu muncind de dimineaţă până seara pe rupte, să vedeţi ce plictisiţi mai sunteţi. Vă trece…ştiţi cum? Vă spui eu, ştiu ce vorbesc. Sau o femeie…Sefu’, sunteţi însurat?
Datcu: ( absent ) Însurat? Nu…
Instalatorul: Apăi ce mai aşteptaţi? Puneţi mâna p-o bucată focoasă să scoata tot plictisul din dumneavoastră. Ştiţi cum se duce? Vă spui eu, ştiu ce vorbesc
Datcu: Poate că ştii…Dar cum găsesc eu o femeie aşa cum zici tu?
Instalatorul: Sefu’, las’ pe mine. Am eu oamenii mei… Trebuie să vă schimbaţi puţin viaţa…Adică să-i mai daţi dracului de bani, să vă puneţi burta la cale, să petreceţi, să beţi şi să vă distraţi. Ei, ce ziceţi?
Datcu: ( ca pentru el ) Eu ştiu…şi-aşa nu mai am nimic de pierdut.( tare ) Şi ce-ar trebui să fac?
Instalatorul: Întâi să renunţaţi la aerul ăsta de om de afaceri. Şi la costumul ăsta cu cravată şi cămaşa în dunguliţe. Şi, la dracu’, să vă daţi demisia. Şi după aia, mai vorbim. Aoleu, mă întinsei la vorba si am uitat ca am treabă. Trebuie sa plec. Sa ne auzim de bine, şefu. ( iese )

Datcu se asaza la birou. Răsfoieşte iar cartea de Baudelaire, citeşte o poezie la fel, teatral. O aruncă şi se aşeaza jos, în fund, cu spatele sprijinit de birou. Cântă.

“Şi unde-o fi Oltul mai mare
Oi trece mândra călare
Unde-o fi mai mititel
Îl trec eu că-s voinicel domnişoară Angelica!”

Angelica: Da domnule director…sunt aici
Datcu: Trimite-mi aici toţi directorii de compartimente. Va fi o şedinţă neoficială. Să vină aici, toţi. Imediat.
Angelica: Bine domnule…( iese )

Datcu adoptă o ţinută oficială. Îşi aranjează cravata. Ia loc la birou, face puţină ordine.

Intră directorii

Directorii: Bună ziua…
Datcu: Intraţi, intraţi, dragilor. V-aş invita să luaţi loc dar nu aveţi unde. Nu-i nimic, staţi liniştiţi, n-o să obosiţi, nu durează mult. Dar ce s-o mai lungim! Gata! Vând. Vând totul. Mi-am zis că-i de datoria mea să vă anunţ.
Directorii: Cum?
Datcu: N-aţi auzit? Vând. O să lucraţi pentru altcineva. Poate or să fie şi niscaiva restructurări, unii or să-şi piardă postul obţinut cu greu…Dar n-am ce face, m-am hotarât. Şi odată ce-mi intră ceva în cap…ştiţi voi dragilor. Aşa că…la revedere. Şi să nu plângeţi dupa mine. ( iese )


Momentul II

Sufrageria sărăcăcioasă a unui apartament. Intră Datcu băut, sustinut de o femeie

Femeia: Hai odată, am obosit să te duc în spate.
Datcu: Ba eu te-am dus pe tine, m-ai cocoşat de tot.
Femeia: Bine, bine, tu m-ai dus. Acum dezbracă-te, hai, n-am toată noaptea la dispoziţie.
Datcu: Nu mă dezbrac. Eu sunt pudic, nu-mi place să mi se vadă pielea de pe burtă.
Femeia: Şi cum vrei s-o facem? Îmbrăcaţi? Cred că eşti nebun.
Datcu: Îmbrăcaţi! Îmbrăcaţi, poate o să fie altfel.
Femeia: Cum vrei, sunt banii tăi. ( Îl trânteşte pe canapea şi se urcă pe el )
Datcu: Stai, stai. Îmi trebuie ceva de băut.
Femeia: N-ai băut toată seara? Doamne, ce om ciudat… O să te îmbeţi zdravăn şi n-o să ţi se mai scoale.
Datcu: Ce-ti pasă? Eşti aici pe banii mei. ( Bea dintr-o bere. Aruncă sticla) Nu-i mai simt gustul. Parcă toate-s la fel. Nu mai deosebesc vinul de bere, votca de wisky, apa de coca-cola. Toate–acelaşi gust. Îţi lasă ceva cleios în spatele gingiilor.( Se aşează. Se chinuie să-şi scoată pantoful )
Femeia: ( îl priveşte, apoi îl ajută ) Văd că ai hotărât totuşi să te dezbraci. Hai mai repede, mai am o oră.
Datcu: Nu mă dezbrac, îmi scot doar pantofii. Mi-au amorţit picioarele. O să rămân în şosete. Hai, sunt gata. ( Se întinde pe spate )

Femeia se urca pe el, chinuindu-se să-i desfaca şlitul

Datcu: Stai, nu-i bine. ( se întinde pe jos ) Gata, hai. Acum trebuie să fie altfel.
Femeia: Mă mai freci mult? Încep să mă satur de tine.
Datcu: Dă-ţi bluza jos, rămâi în sutien. Vreau să-ţi văd burta.
Femeia: ( se conformează ) Ce-ai cu burta mea? Ce-ai tu cu burţile aşa, în general? (reuşeşte să-i desfacă şliţul)
Datcu: ( o dă deoparte ) M-am răzgândit. Nu mai vreau s-o fac, simt că va fi la fel. Mi-am dat seama de când ţi-ai băgat mâna acolo, pe cracul meu. Nicio deosebire.
Femeia: Ştii ce? Eu te bag în mă-ta! ( se îmbracă şi dă să plece )
Datcu: ( cu întârziere ) De ce vorbeşti urât? Nu-mi place. Eu am crescut printre oameni educaţi şi sunt cam sensibil. Nu pleca, nu ţi s-a terminat timpul. Stai aici lângă mine, hai să vorbim.

Se aşează amândoi pe canapea. Tăcere.

Femeia: După cum văd nici la vorbă nu eşti bun. ( pauză ) Pot să te întreb şi eu ceva? Ce dracului ai? Eşti scăpat de la ospiciu?
Datcu: Nu…
Femeia: Cu ce te ocupi?
Datcu: Acum? Cu nimic. Am fost om de afaceri.
Femeia: Ha! Om de afaceri? Şi-ai dat faliment? Nu mă miră că nu ai toate ţiglele pe casă…
Datcu: Da…Ce ţigle? N-am casă cu ţigle, locuiesc aici, e un apartament. Seamănă mult cu alte două sute de mii de apartamente din oraşul ăsta.
Femeia: Ştii ce? Las-o baltă.( pauză ) Dacă nu-mi plăteai în avans nici nu veneam eu cu tine. Am văzut eu ceva dubios la tine încă din barul ăla…( pauză ) Cât mai am de stat aici? ( pauză ) Vreau să plec. ( pauza ) I-aţi banii înapoi, plec.
Datcu: ( liniştit ) Foarte bine, foarte bine…Du-te. Ia şi banii, eu nu mai am ce face cu ei. Le-a apus vremea.
Femeia: ( iese ) Ţicnitule!

Intră Instalatorul, aproape ciocnind-o. E îmbrăcat elegant, la costum, cravată şi camaşă în dungi.

Instalatorul: Ei, şefu’! Să trăiţi! (cu subînţeles) Nu ştiam că aveţi companie…
Datcu: ( morocănos ) Ce mai companie…( Ia încă o bere )
Instalatorul: Dar ce văd? Eşti roşu în obraji…Ţi-a dispărut paloarea…Şi cearcănele astea…Ştii ce-nseamnă cearcanele şefu’? Înseamnă viaţă! Înseamnă că trăieşti! Ti-am spus eu c-o să meargă? Păi eu ştiu ce vorbesc…( ia şi el o bere şi ciocneşte ) Pentru scularea din morţi a lui şefu’!
Datcu: Pentru moartea sculării din morţi! ( pune berea pe masa ) Insipidă! Ăştia îmbuteliază apă chioară şi-o vând drept bere. Nişte ticăloşi! ( spre Instalator ) Ştii ceva Pârvule? Trebuie să-mi ies din amorţeală. Parcă stau într-un coşciug de plumb.
Instalatorul: Ce amorţeală şefu’? Păi ai femei, ai băutura, ai casă, masă…şi pe mine! Ce amorţeală? Am fost în ultimele luni prin toate barurile şi restaurantele, ai cunoscut personal toate chelneriţele şi stripteusele. Păi ştiu eu câţiva care ar da orice să fie în locul tău! Sau al meu…Ce amorţeală? ( pe alt ton ) Hai că ne merge bine…De când m-ai făcut secretarul tău personal îmi permit aproape orice. Sunt invidiat de toţi foştii mei colegi de breaslă. Se bat să te cunoască. Le-am spus să se lupte cât or vrea, n-o să te dau nimanui. Ha! ce echipă facem…Şi tu-mi vorbeşti de amorţeală! Nu ştii ce spui. Nu ştii ce-nseamnă toate astea. Astea înseamnă să loveşti în plin…
Datcu: Să loveşti în plin, să loveşti în masă! ( dă cu pumnul în masă )
Instalatorul: Da! Aşa mai merge! În masă! În grămadă.
Datcu: Să-i stropeşti cu gaz pe toţi şi să le dai foc. Să-i priveşti cum ard, ah, asta ar fi ceva deosebit.
Instalatorul: Hai şefu’, lasă bazaconiile astea. Cum sa le dai foc? Ce-ai innebunit? Stii ce e deosebit? Stii? ( scoate un poster cu o femeie ) Asta! Asta-ar fi deosebit…
Datcu: Ce-i asta?
Instalatorul: Asta-i dansatoarea din “Love”. E mereu cap de afis. Mi-am permis sa-ti fac o surpriza…
Datcu: Nu acum. Acum trebuie sa ma duc la toaleta. Vrei sa afli un secret? Drumul spre toaleta e cel mai solicitant, cand ai vezica plina. Singura placere a vietii, Parvule, singura…S-auzi picurand….Ah, golirea e divina! ( intra la toaleta )

Instalatorul ramane cu poza in mana. O studiaza. Se-aud ciocanituri. Instalatorul asteapta, ezita apoi deschide. Intra Dansatoarea.

Dansatoarea: Buna seara…Aici e “Oborului 44”?
Instalatorul: Da, papusa, poftim.
Dansatoarea: ( il priveste zambind, studiindu-l din cap pana-n picioare ) Mi s-a spus sa vin aici la ora asta, pentru o reprezentatie la domiciliu. Stiti, noi nu facem asta de obicei dar boss-ul a zis ca domnul e cineva influent…si cu bani…Asa ca…am venit. Pentru domnul Datcu. Dumneavoastra sunteti, nu?
Instalatorul: O, nu, nu. Eu sunt doar secretarul sau particular. Ia loc te rog, trebuie sa apara imediat. E putin ocupat cu placerile vietii.
Dansatoarea: Oh, ma scuzati…V-am vazut asa de bine imbracat, am crezut… (priveste prin incapere oarecum mirata)
Datcu: Ah, Parvule, nici nu stii ce…O, buna seara domnisoara.
Dansatoarea: Buna seara…
Instalatorul: Sefu’, iata surpriza de care-ti spuneam. Ea e dansatoarea cu pricina. Dansul este domnul Datcu.
Dansatoarea: ( surprinsa si putin dezamagita ) Domnul Datcu? Eu sunt Lolita…asa
imi spun acolo. De fapt ma cheama Laura.
Instalatorul: Am angajat-o pentru seara asta, sa-si faca numarul aici. Special pentru tine.
Datcu: Aha…adica sa danseze?
Dansatoarea: Da, sa dansez. Am adus si muzica. ( scoate o caseta )
Instalatorul: Da-o-ncoa’, o bag eu. ( se aude muzica )
Dansatoarea: Pai…sa incep. ( isi da bluza jos ).
Datcu: Stai, stai putin. Opreste muzica aia. Lasati-ma sa-mi trag rasuflarea.( pauza ) Gata, acum poti sa incepi

Muzică. Dansatorea incepe un dans erotic. Datcu priveste parca prin ea, ganditor. Dupa cateva minute, in timp ce Dansatoarea isi face numarul:

Datcu: Stii, Parvule, nici nu mai pot sa ma imbat. Am baut azi toata ziua si iata-ma, treaz. Mi-a trecut si bruma de ameteala ce-o simteam. ( pauza ) Nici nu mi-e foame. (pauza) Nici somn. (pauza mai lunga ). ( catre Dansatoare ): Gata, opreste-te putin. Cat mai dureaza?
Dansatoarea: Pai, eu stiu? Acolo… aproape o ora. Aici…nu stiu.
Datcu: Faci lucrul asta o ora intreaga? Acelasi si acelasi lucru? Si nu te plictisesti?
Dansatoarea: Ba da, dar ce sa fac? Trebuie sa fac un ban…Si-mi mai schimb cateodata miscarile, mai improvizez…
Datcu: Saracuta de tine, cred ca esti cam nefericita.
Dansatoarea: Nu ma plang.
Datcu: Te plang eu…( catre Instalator ) Stii ceva Parvule? Lasa-ma singur cu ea. Hai, du-te si tu acasa, trage un pui de somn, oi fi extenuat. La cat alergi pentru mine…
Instalatorul: Dar sefu’…! Bine, sa zici ca nu-mi pasa de tine…Plec. Sarut mana domnisoara. ( se intoarce din drum ) Imi dai si mie un autograf pe poza asta? Pentru fostii mei colegi de munca.…Sa-i vad cum saliveaza. (Dansatoarea semneaza) Mersi. La revedere si…distractie placuta. ( iese )
Datcu: Stai putin aici, langa mine. Mi-ai devenit oarecum simpatica.
Dansatoarea: Multumesc.
Datcu: Noi doi ne asemanam mult…
Dansatoarea: Ei, cum puteti spune una ca asta? Dumneavoastra aveti bani, aveti secretar particular…Eu sunt doar o dansatoare…
Datcu: Nu, nu…stiu eu ce spun…sa faci mereu acelasi lucru…e deprimant, e foarte deprimant. Oricum te-ai intoarce, oriunde te-ai duce…acelasi si acelasi nimic. Totusi trebuie sa existe ceva in tot ce ne inconjoara, ceva care sa ne scoata din rahatul asta imputit. Intelegi?
Dansatoarea: Da…nu…nu stiu…
Datcu: Nu-i nimic. Mai bine asa, inteleg eu prea multe…M-am hotarat sa te ajut.
Dansatoarea: Va multumesc din suflet, dar nu cred…
Datcu: Şşşttt…Lasa multumirile acum. Altadata.( da drumul la muzica ). Dansezi?
Dansatoarea: Domnule, eu…
Datcu: Hai, nu fi timida. Am ajuns sa ne cunoastem, nu? ( o ia la dans ). O sa scapi de toate astea…n-o sa mai trebuiasca sa distrezi cine stie ce nebun cu bani pentru a supravietui.
Dansatoarea: Sper domnule dar nu cred…
Datcu: ( intrerupand-o )Ssstt…ai sa vezi ca am dreptate. Ai sa vezi…( o strange de gat ) sau n-ai sa vezi, n-ai sa mai poti.

Dansatoarea se zbate putin apoi cade moale.

Datcu: Hei! Gata? Hai, mai zbate-te, era destul de interesant. Ce dracu-i asta, a si murit?( îi da cateva palme ) Asta a fost tot? Vai, ce deceptionat sunt…Femeile astea nici nu stiu sa moara cum trebuie! ( se asaza )Atat? Atat? Asta era? ( bea o gura de bere ) Ah! Apa chioara…apa chioara…( O arunca. Plange. )

Momentul III

Celula unei inchisori. Datcu, singur pe pat cu fata in sus. Sta nemiscat, fixand un punct de pe tavan. Intra Gardianul.

Gardianul: Ai un vizitator! ( îi face loc Instalatorului si iese )
Instalatorul: Buna ziua sefu’! Ce mai faci?
Datcu: ( coboara din pat ) Ce sef Parvule? Mai slabeste-ma, nu mai lucrezi pentru mine. Nimeni nu mai luceaza pentru mine, nu mai am cu ce sa-i platesc. Nu mai am bani, mi-au luat tot. Acum sunt detinut 1077. Uite, numele meu e trecut aici (arata o placuta ce-o poarta pe camasa )
Instalatorul: Hai nu mai vorbi asa…
Datcu: De ce-ai venit? Ce mai vrei de la mine?
Instalatorul: Pai…am venit sa-ti multumesc…pentru tot. Am fost la proces acolo si… (pe alt ton ) Sefu’! Pot sa te scot de aici!
Datcu: Da…peste 120 de ani. Atat mi-au dat. Dar nu cred ca mai traiesti tu atat asa ca…
Instalatorul: Am vorbit cu un avocat. Cel mai bun. Mi-a zis ca se poate face recurs. Sa pledam pentru nebunie. Cand ai omorat-o nu erai in deplinatatea facultatilor mintale. Adica ti s-a pus asa o pata neagra pe creier si…pac! Fata a dat ortu’ popii. De unde sa stii tu ca o sa moara? Te-ai jucat putin…
Datcu: Dar eram perfect sanatos. Absolut intreg la cap. N-aveam nimic.
Instalatorul: Atunci…de ce sefu’? Ce dracu ti-a casunat? Era draguta fetita…Dansa chiar bine.
Datcu: Parvule…nu intelegi…sunt bolnav. Am spiritul putred. Si atunci cred ca a ajuns infectia la apogeu.
Instalatorul: Vezi? Tot nebun. Te scoatem, te baga la ospiciu cativa ani…si gata. Te vindeca aia…n-ai treaba. Iti spui eu, stiu ce vorbesc. Avocatul ala – am si uitat cum il cheama, am cartea lui de vizita – a zis ca daca vrei aranjeaza o intalnire. Sa-i spui tot.
Datcu: N-am ce sa-i spun. Nu sunt nebun si nu am de gand sa devin unul. Si-asa am prea multi in jurul meu. Colcaie ca gandacii de bucatarie. Si se inmultesc progresiv, azi e unul, maine cinci, poimaine douazecisicinci…Uf, mi se face sila.
Instalatorul: ( pentru el ) A innebunit saracul…( tare ) Eu tot îi zic sa vina pana aici. Cine stie…poate te razgandesti.

Intra Gardianul

Gardianul: Gata. A trecut timpul, afara!
Datcu: ( îl imbratiseaza ) Du-te Parvule, traieste-ti viata. Si sa nu te intrebi niciodata nimic. Lasa-i pe altii…Face bine la cuget. Il curata.

Gardianul si Instalatorul ies. Datcu se urca iar in pat. Canta “ Ma dusei sa trec la Olt…”

Gardianul: ( din culise ) Va trebui sa va descurcati cu un pat.
Condamnatul: ( intrand ) Gasim noi o cale. ( catre Datcu ) Salutare, frate. Eu sunt noul tau camarad.
Datcu: Ce camarad? Ce-i cu tine aici?
Condamnatul: De unde sa stiu eu? Intreaba-i pe ei. Ei m-au adus. M-au bagat aici. E cam racoare, nu? ( se asaza pe jos ) Auzi? N-ai o tigara?
Datcu: N-am. Aici nu te lasa sa fumezi.

Tacere.

Condamnatul: ( Scoarte o tigara ) Frate, sa mor eu, lasa-ma si pe mine sa stau, mi-au inghetat ciolanele. ( se urca langa Datcu ) De ce te-au inchis? Ai fata de intelectual. Pe onoarea mea, zici ca esti profesor din ala dement care nu se mai satura sa vorbeasca.

Datcu da din umeri.

Condamnatul: Eu am mai fost p-aici. Sunt client vechi, asa-mi zic ei. In celula asta n-am calcat pana acu’.( Se descalta. Datcu se muta mai incolo. ) Da’ acum aici o sa-mi putrezeasca oasele.
Datcu: ( fara chef ) Ce-ai facut?
Condamnatul: Am omorat-o pe curva de nevasta-mea. Am prins-o cu Fane Chioru’. Un gagiu mi-a zis ba, ala o reguleaza pe nevasta-ta. I-am tras o caramida in capatana cand a venit acasa de i-a parait teasta. ( rade ) Sa fi vazut ce mutra a facut proasta cand m-a vazut cu mana ridicata! A murit cu ranjetu’ pe buze. A cautat-o. M-a scos din draci. Eu cand ma ‘nervez imi ies din draci si nu mai stiu ce fac, nu mai judec. (Se intinde. Datcu se da jos din pat ). Tu ce-ai facut? Ca nu te tin astia degeaba aici. Sunt baieti buni, o sa vezi. Cu nea Sile ala, gardianul ma am bine de tot. Mai imi da cate-o tigara, doua…Om de treaba. Da’ si eu il cinstesc cand ies…De fiecare data. Boier il fac. Paşa. ( pauza ) Ei?
Datcu: Ce?
Condamnatul: Ce cauti aici?
Datcu: Poveste veche…( se asaza pe jos, absent ) Am avut o firma si-am vandut-o…am avut o dansatoare si-am omorat-o…am avut o celula cu un pat…acum ma am pe mine. M-am chinuit mult sa ma gasesc, acum am reusit. Dar tot la fel e…nimic schimbat. Nimic din ce ma asteptam sa se intample.
Odata am dat foc unui grajd. L-am privit cum ardea, cu gandul sa ma bucur. Dar n-am apucat, l-au stins prea repede. Altadata am incercat sa ma insor. Dar n-am apucat, a murit repede. Am incercat sa plang dar…n-am apucat, mi-a trecut prea repede. ( mai tare ) Am cheltuit bani cu gandul sa ma distrez. Dar n-am apucat, m-am plictisit repede. Am omorat asa, degeaba, cu gandul sa ma infior. Dar n-am apucat., s-a dus prea repede pe lumea cealalta. Nici n-a clipit. Dusa, dusa, dusa!
Condamnatul: Stiam eu ca se uita vorbind. L-am starnit.
Datcu: Atunci am luat un pietroi mare, cat mine de mare si l-am inghitit.

Condamnatul se apropie de el. Îl priveste atent

Condamnatul: Ce zici frate?
Datcu: L-am inghitit cu o foame de lup si acum sunt greu, uite, nu ma pot ridica (incearca sa se ridice ). Ma apasa cu putere si se misca acolo, in mine, chinuindu-ma.
Condamnatul: Sa moara copiii mei daca asta nu-i dus cu pluta. ( se retrage )

Datcu incepe sa fluiere o melodie.

Condamnatul: Am mai vazut eu d’astia. Cand se pornesc, nu mai scapi de ei. Se tin ca scaiul de tine. L-am dus pe unul dupa mine din Militari pana in Piata Romana. Bolborosea ceva pe limba lui acolo…Ca asta de-aici. Ca sa-l fac sa taca i-am dat una in cap. Am facut doi ani – tentativa de omor cu premeditare. Ce premeditare, ca n-am premeditat nimic. M-a scos din draci cu flecareala lui. Si pe mine cand ma scoate cineva din draci nu mai judec, nu mai stiu ce fac.
Datcu: ( dintr-odata, din mijlocul cantecului ) Viata mea nici nu exista. Ori aici, ori in pantecul mamii…totuna. M-am nascut degeaba. Degeaba s-a chinuit tata sa ma faca si mama sa ma scoata de-acolo. Aici e la fel de intuneric, nu vad nimic. Luminitele ce-au palpait pana acum s-au stins pentru vecie. Bezna totala.
Condamnatul: ( acelasi ton ) Iar a inceput. Omule, ajunge. Doar n-o s-o tii asa tot timpul. Vreau sa dorm.
Datcu: Parca vorbeste cineva…Nu vad nimic, oare cine-o fi?
Condamnatul: Cuvioasa Paraschiva, cin’ sa fie? Curand n-o sa mai vezi nimic daca nu-ti tii fleoanca aia odata. Moara stricata ce esti.
Datcu: ( continuand ) Am cautat o umbra de sensibilitate in sufletul meu si am obosit tot alergand asa, gol-golut prin lume. Acum vreu sa ma odihnesc. Ziduri! Auziti? Vreau sa ma odihnesc, ca voi netrebnicilor, ca voi, fara sa simt nimic!
Condamnatul: Dac-ai inceput sa urli chiar m-ai enervat. ( se asaza langa el, privindu-l )
Datcu: ( oftand ) Cred ca nici propria-mi moarte n-o sa o inteleg. Ce moarte? Din intuneric in bezna. N-o sa mi se clinteasca nici o caramida, o sa trec asa…pe nesimtite. (îsi ia capul in maini) Nu pot sa plang. ( tare ) De ce nu pot sa plang? Unde-mi sunt lacrimile? Unde sunt eu? Cine sunt eu?
Condamnatul: Las’ ca te fac eu sa plangi, pe familia mea…( se apropie usor, din spate )
Datcu: ( se intoarce; are privirea pierduta ) Tu cine esti?
Condamnatul: ( se opreste ) O cucuvea.
Datcu: Ai mutra de bufnita. Bu-hu! Bu-hu!
Condamnatul: Sa moara ce-am mai scump daca nu te omor. Fata aia mijlocie a mea, Veronica sa moara daca nu te strang de gat.
Datcu: Nu, nu esti bufnita. Esti corb. Mi-aduci vesti, asa? Hai, ia-ma….du-ma…( se apropie de el si incepe sa-l stranga de gat, cu bratele moi )

Condamnatul îi da mainile la o parte si-l sugruma. Datcu se lasa moale, zambind amar.

Condamnatul: Mi-au sarit dracii. Si cand imi ies din draci, nu mai stiu ce fac. Nu mai judec. ( se urca in pat ) Ah…liniste.

Fluiera ”Ma dusei sa trec la Olt”

CORTINA

---

Distribuie pe facebook