De ce urâm bărbaţii?Strict interzis bărbaţilor! - Petre Claudia Minela Adăugat în 12 august 2010, la 16:39 | 255 afișări / 192 vizitatori |
M-a pocnit ,,misandria'' în lăcaşul sfânt, într-o vineri, ascultând cu evlavie slujba religioasă. Eu nu prea sunt dusă la biserică, dar de data asta m-am împiedicat de un necaz şi am simţit nevoia să merg acolo.
Slujba era ţinută de trei preoţi, popârţani cum le zic eu, care-şi purtau cu emfază straiele preoţeşti, ce acopereau burduhanele îmbuibate de bunăstare, că doar propovăduiesc spusele Domnului, din care-şi trag foloasele: ,, bate şi ţi se va deschide!; cere şi ţi se va da''!, aşa spune Biblia. Aşa au făcut şi dumnealor - au deschis toate cutiile milei, apoi au cerut: taxă pentru nuntă, taxă pentru botez, taxă pentru mort, taxe ,taxe. Au cerut, şi-au primit. Să vezi în spatele altarului, tocmeala dracului, ptiu, Doamne iartă-mă, ca la târg, fără frica lui Dumnezeu! Acum vin eu şi mă întreb, dacă săracii, nu au de unde să plătească onorariul preoţesc, ce-o să se întâmple cu răposatul? O să rânjească fasolea din gard, ca iedu' caprei? Poate se găseşte vreunu, mai sărac cu duhul, să-i lase mortu' la uşă, într-o zi.
Să revenim. Spuneam că ascultam slujba, în timp ce puştoaicele de optzeci de ani, făceau mătănii în faţa preoţilor, că tare le mai place să fie băgate în seamă...,,părinţele în sus, părinţele în jos...'',dă-i şi pupă casmale păroase, dă-i şi atinge cu supuşenie poala popii, în speranţa că se pun bine cu şefu' ăl' mare şi le va rezerva un loc mai în faţă, la porta raiului. Afurisite creştine! Nu uită niciodată să-şi facă semnul crucii, înainte de a parfuma cu salivă sfintele icoane.
Au trecut două ceasuri, de când popii au citit din Scriptură şi m-au afumat cu cădelniţa, m-au stropit cu agheasmă, pe creştet şi frunte. Eeeei! atunci m-a pocnit ura. Am simţit un damf puternic de ceapă, când a căscat de mama focului, domnia sa, de mi s-a tăiat de stucheală cu apă sfinţită şi de pupat crucea. Puţin mai târziu, l-am auzit pe cel de-al doilea popă, râgâind uşor. Am crezut că mi se pare, dacă nu mi-ar fi spus o bătrânică, hlizindu-se : ,, De maică, e şi ei oameni, ce să-i faci...''. Nişte nesimţiţi, am concluzionat şi m-am retras spre casă. Pe drum, parcă mi-i scotea Satana în cale pe toţi mitocanii, alimentând ura pentru bărbaţi.
De ce urâm bărbaţii? Pentru că Dumnezeu i-a ales pe ei cruce întreagă, făcând femeia, din cea mai afurisită coastă a lui Adam. De acolo ni se trage logoreea, de atunci am început să-i urâm. De ce n-a fost invers, să facă întâi femeia, apoi din coasta ei, bărbatul? Simplu. Pentru că Dumnezeu e tot bărbat.
De ce-i urâm? Pentru că se nasc misogini, chiar dacă rămân cu cordonul ombilical nerupt toată viaţa, agăţaţi de poalele mamelor. Îi urâm pentru că sunt nişte copii mari, veşnic puşi pe joacă, distraţi, dezordonaţi, iresponsabili. De câte ori n-aţi strâns, fetelor, ciorapii lăsaţi neglijent peste tot, prosopul umed, făcut cocoloş; de câte ori n-aţi pus şi strâns masa în urma lor, în timp ce dumnealor butonează telecomanda, savurând berea rece, în faţa micului ecran?Îmmm?
Aţi auzit vreodată, vreun mascul, vorbind politicos cu o femeie-şofer? Deja îi văd roşii de furie, parcă chinuiţi de constipaţie, scoţând capul pe geam, cu ochii bulbucaţi ca de melc, strigând cât îi ţine gura: ,,La cratiţă fă, nu la volan, acolo este locul tău!...sau şi mai rău, scoţând perle no haz,, cred că te-ai descurca mai bine cu schimbătorul meu de viteză, nebuno!''. Şi-atunci, să nu-i urăşti?
De ce urâm bărbaţii? pentru că sunt mai puternici decât noi, iar foarte multe dintre surate, sunt tocate ca la carte şi călcate în picioare, înjurate, după o noapte de chef cu prietenii, la boschetul vesel. Apoi, ca şi când n-ar fi îndeajuns pedeapsa aplicată, pentru a-şi dovedi suprema bărbăţie, o mai şi violează pe biată femeie, care se supune de teamă, suportând porcul, duhnind a mahoarcă şi transpiraţie, de ţi se lipesc nările între ele de scârbă.
Îi urâm pentru că sunt afemeiaţi, veşnic bălind după fofoloance. Câţi dintre ei nu şi-au râs în barbă, înainte de a intra pe terenul alunecos, spunându-şi în gând: primeşte-o Doamne şi p-asta! După ce şi-au depus icrele, lasă femeia, ca pe o păpuşă gonflabilă, cu ochii pironiţi în tavan, pentru că nu le pasă.
Îi urâm pentru că susţin că şi-au nenorocit viaţa însurându-se. Fac pe victimele, de parcă ei ar purta în pântec copilul, i-ar da naştere şi l-ar creşte,de parcă ei ar fugi, după opt ore de muncă, la piaţă, să facă cumpărăturile, apoi ar veni acasă şi epuizaţi s-ar apuca să gătească; se plâng, de parcă ei ar face menajul, iar noaptea ar fi obligaţi, după atâta muncă, să-şi facă şi datoria de soţie; se plâng de parcă ar fi obligaţi să suporte râgâielile şi vânturile puturoase, aşa cum suportă o femeie. Şi să nu-i urâm?
În sfârşit, îi urâm pe nemernici, pentru că ei, bărbaţii, sunt cei mai buni creatori de modă, cei mai buni hair-stylişti, cei mai buni bucătari, cei mai buni scriitori şi poeţi, să-i urâm fetelor, din tot sufletul, pe toţi, pentru că, la dracu, îi iubim atât de mult. Uff!
Distribuie pe facebook
