Dead line
Adăugat în 29 martie 2009, la 23:00 | 452 afișări / 440 vizitatori |
1 |
Trupul
-Un colecţionar de ceasuri ieşite din timp-,
Un copil îngândurat
Trăgând de lesă un alt copil;
Un copil straniu
Zbătându-se ca o fiară sălbatică
Vorbind într-o limbă necunoscută
Care trebuie să fie roşie
Pentru că prea arde.
Din şapte în şapte ani,
Copilul îngândurat dă drumul lesei
Imaginându-şi posibilitatea unei despărţiri.
Insă copilul straniu îmbrăţişându-l de piele
Işi leagă lesa în jurul gâtului
Ca un câine docil.
Trupul,
Un copil înalt şi desăvârşit,
Se împiedică de corpul straniu
Păstrând amintirea reîntregirii
Ca pe un scâncet tihnit în somnul de după-masă...
Ţi-am potrivit ştreangul
Copilule straniu.
Pentru că am o şedinţă la birou!
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Ma bucura faptul ca ma citesti cu placere!
Multumesc pentru toate cuvinele frumoase si sa ne citim cu bine!
O dimineata faina tare!
Sebastian
Imi place textul tau.Mai ales ultimul vers.Este un text original,imi place sa te citesc, maria, tine-o tot asa:).
p.s.: Mi-a placut metafora sub care apare omul matur in poezia ta
Multam fain Diana. Mersi ca ma citesti.
O seara buna!
| Maria
|
Diana |
| 31 martie 2009, 22:27 |
Un poem foarte bun.
Mie una imi place finalul.Tocmai pentru ca este rupt de restul textului si pentru ca arata exact acea rupere a atmosferei!
| Domnul Djamal si Doamna Vlada
|
Maria Tuţu |
| 31 martie 2009, 20:09 |
Va multumesc pentru trecere si observatii cat si pentru punctare.
O seara buna,
Seba!
imi place poemul dar fara versul final. mi se pare ca strica intreaga atmosfera a poemului. se poate termina excelent cu sintagma copilule straniu.
mi-a plăcut, aprecieri.
un pumn de puncte
| Doamna Zamfirescu
|
Maria Tuţu |
| 31 martie 2009, 01:21 |
Prezenta dumnevoastra la "mansarda" textelor mele, ma incanta teribil!
Va multumesc pentru toate cuvintele frumoase.
De la dumneavoastra primesc aceste "tot" si il pastrez cu atentie.
O seara faina!
Jună Maria, mă surprind căutând textuleţe scrise de tine. Un titlu sugestiv care explică finalul aparent rupt de context ...Şi totuşi... acest final este contrapunctul esenţial. ( mă bazez doar pe subiectivismul personal). O ruptură care poate reprezinta realismul fad al individului şi individualismului.
Pentru acest text ofer tot
pai uite, ti-am dat eu deja motivatia ( & finalul ) in titlul commului. evident asta nu o mai poti folosi, dar ceva de genul asta.
| Domnisoara Medeea
|
Maria Tuţu |
| 30 martie 2009, 21:31 |
Ce sa fac si eu...
Macar de ar fi o tehnica la finalurile astea, s-o invat si eu...
no dibui, deloc, deloc!
Cred ca poemele mele trebuie sa faca parte dintr-o serie numita:" Final ratat"...sau " Poeme fara de final".
Multam fain!
| o sa atarn ceva ce iubesc
|
Medeea Iancu |
| 30 martie 2009, 21:27 |
ai ce ai cu finalurile.
nu-ti reusesc sub nicio forma.
tocmai ma gandeam ( mea culpa ) la secevnta din medeea a lui trier, ceva asemnanator cu ce descrii tu aici ( are vreo legatura ?) cand pac, dau de final &-mi zic, mai sa fie, putina fu vorba, grea ideeea.
| Domnule Constantin
|
Maria Tuţu |
| 30 martie 2009, 21:12 |
E o incantare pentru mine sa va am ca si cititor.
Nu-i bai...nu-i bai...stati linistit.
Pentru dumneavoastra poarta poeziei mele o sa fie mereu deschisa.
P.s: in cazul in care se mai intampla, cine stie cum, s-o gasiti incuiata,...cheia este.....:)
Draga copilita, cine te-a facut pe tine Mariuto, nene?
Copilule straniu ce esti. Imi plac imaginile din acest text.
Ti-as spune mai multe copilule straniu
dar trebuie sa fug...
Nu-i timp . nu-i bai.
Oricum mai trec pe la poarta poeziei tale!
Daca nu ma insel este prima data cand va gasesc in "mansarda" textelor mele.
Va multumesc pentru aprecieri.
Un gand bun este mereu bine primit!
Seba
Se simte... mersul tau prin Zile Dublineze prin prin Galeria cu tablouri miscate prin Delete... prin tine si asa ma departe...
Poate ca finalul este prea abrupt!
Un gand bun.
Va multumesc.
Slava domnului ca s-a spart gheata!
...
Nu îmi place acel şapte, e prea mult în jurul lui.
În rest, da, un poem bine construit, parcă prea bine.
Salutari!
Trenul meu vine, regulat, neregulat, mai intarzie, ba chiar ma lasa sa astept acolo in gara luni intregi!
Dar se gaseste cateodata o mana de om, care sa-mi dea un bilet si atunci stiu sigur ca va exista o calatorie, candva si spre undeva!
Multumesc pentru bilet!
pe un cvasirateu anterior şi uite că se poate Maria, trec şi trenuri poetice pe la biroul tău de mişcare, body and soul, ca acesta de faţă...:)felicitări cu opt semne de punctuaţie...:)
Nu stiu ce sa va raspund.
Va spun, doar ca , pentru mine este o mare onoare sa va am ca si cititor, dar in primul rand sfatuitor.
Va multumesc!
copchila asta apare, cînd şi cînd, cu cîte o chestie care te lasă cu gura căscată! nu pricep salturile astea valorice, de la foarte jos la foarte sus, dar pun totul pe seama inspiraţiei, care, se ştie, este suverană.
şi punctez cu o stea.
zău că m-a uimit textul ista!
din aproape în aproape, vers cu vers, construcţia este impecabilă.
şi originală.
aşa mi se pare...
