Despre lucruri din seria "Dialoguri imaginare" - George Paşa Adăugat în 09 august 2010, la 09:30 | 273 afișări / 222 vizitatori

- Eu sunt lucrurile, îţi spun, pentru că în miezul lor mi-am regăsit povara. Uite: spui „petală”, şi eu văd sângele revărsat pe un câmp de luptă, unde orice victorie nu poate fi decât o iluzie în plus; zici scaun, şi mă văd aşezat pe un altul asemănător, undeva în interior, în jurul meu alte scaune, cu alţi actori, stând picior peste picior, savurând dintr-o narghilea fumul veacului. Tu eşti o altă petală, într-un alt veac, într-o altă bătălie şi priveşti, pe deasupra capetelor, aurele rarefiate.

- Nu, lucrurile există prin sine şi pentru sine. Oare nu vezi în jur atâţia sclavi ai acestora? Şi cum i-ar putea ele stăpâni, dacă aceştia le-ar fi pătruns în miez? Să zicem că ai o portocală, îi savurezi gustul, însă aroma, aroma aceea unică îţi rămâne indefinibilă.

- Şi dacă portocala aceea îmi aminteşte, uneori, de tine, de anumite momente ale vieţii, când cele două jumătăţi se aflau în faţa noastră, pe o farfurie? Ele nu sunt, oare, jumătatea-tu şi, respectiv, jumătatea-eu? Faptul că revăd, astfel, zâmbetul tău copilăresc şi delicateţea gesturilor atingerii e prea puţin?

- Nu, nu este puţin, dar niciodată nu ne putem contopi în lucruri. Ele au să rămână veşnic înafara noastră. Ştiu, nici pe noi nu ne defineşte doar interiorul, fără exterior nici n-am exista cu adevărat. Spune-mi, dialogul nostru are vreun scop clar?

- Nici eu nu ştiu. Ce mi se pare clar este faptul că totul urmează un scenariu prescris, dar niciodată nu vom ajunge la Original.

- Pentru că în el se păstrează Taina. Doar acolo suntem totuna cu lucrurile.

---

Distribuie pe facebook