"Dragostea e un câine venit din iad"
Adăugat în 14 decembrie 2009, la 01:48 | 182 afișări / 178 vizitatori |
|
eliberarea are întodeauna un preţ mult mai mare decât azilul sentimentelor noastre suntem prea bătrâni să iubim dimineaţa cafeaua ne curge pe deşte ni se înnoadă sub limbă cuvintele bolborosim o minciună de-aseară când spuneam te iubesc unui câine la marginea drumului ne-a muşcat ah ne-a muşcat de mâna pe care i-am întins-o zâmbind el lătra a moarte şi frică ne ascundeam prin tomberoane durerea de-a fi încă o dată stăpânii acestei lumi de fantome îndrăgostite de oameni ele nu ştiu da nu ştiu ce gust are carnea prăjită sau untul de arahide ce-l cumperi de la buticul din colţ la chenzină nici ţigările de foi sau rahatul din cozonacul de paşti cu siguranţă vampirii apreciază un joint.
Distribuie pe facebook
Eu cred ca e bine cand sunt multe de zis, chiar daca exista "critici";)
Parerea ta conteaza pentru mine si voi reflecta la tot ce mi-ai spus aici:)
Multumesc,
Eury
| Bukowski and stuff
|
Dósa Andrei |
| 14 decembrie 2009, 18:44 |
Dragă Mirela, aici sunt cam multe de zis. Nu-mi place metafora cu azilul, în primul rând pentru că am mai văzut-o şi în alte locuri, şi pe deasupra este şi pompoasă, iar lucrurile pompoase duc în derizoriu (cel puţin din punctul de vedere al cititorului de azi). Apoi toată asocierea aceea dintre dragoste şi maidanezul comunitar au făcut-o alţii mai bine şi mult mai subtil (ştii tu la cine mă refer). Toate bune şi frumoase dacă nu ai fi început să ne vorbeşti despre stafii şi despre preferinţele lor culinare. Nu este relevant pentru text. Singura chestie veridică, unde chiar eşti autentică şi eşti în realul imediat (unde ar fi trebuit să rămâi) este faza aia cu cafeaua.
