Eheu, bre Postume...în răspăr - Recheşan Gheorghe Adăugat în 09 martie 2010, la 12:27 | 125 afișări / 112 vizitatori |
primăvara asta e anemică, n-are pic de vlagă
parcă-i atinsă de-o distrofie misterioasă şi i s-au împuţinat
rimele din sînge, lexemele îi putrezesc pe ramuri
pe membre-tentacule nu-i mai înfloare-o floare
nici adolescenţii nu se mai plimbă mînă-n mînă pe alei
s-a uscat romantismul cotidian, doar flegme şi teorii
prin cordul sărmanului anotimp se umblă cu bisturiul suficienţei
acu' trei ani,prin martie, am văzut o scenă tulburător de vie
doi provinciali, aşezaţi pe-o bancă, se ciondăneau
hai bre, flory, zicea el, fermier din noua generaţie, să-ţi fac o poză la statuia pereche
Me Eminescu & Ve Micle, să vază şi soră-ta ce guano de porumbei p-acilea 'şa
erau, credeţi-mă, atît de poetici în candoarea lor, încît mi-am întors capul să văd
dacă nu recita cineva ceva în ritm de romanţă cu plopii şi sara pe deal
a dispărut însă se pare şi meseria de buciumar sau de tulnicăreasă
ce să mai zici atunci despre chestii grele noduri, necuvinte
cînd poeţii au cerul gurii-ncleştat şi nu-şi iubesc defel cititorii
dar baiul nu e doar ăsta, în ţara mea rea-bună-proastă-deşteaptă
mai mult se scrie decît se citeşte şi nimeni nu sare ca ars auzind:
fugit irreparabile tempus, Postumus a surzit demult, în aule fîlfîie togile armani
argumentele vin din stomac şi rîgîie-n eseuri inutile, scrîşnite
e mişto să fii sarcastic fără ţintă şi paşă peste haremuri de muze
îmi şoptea o fană dintr-astea rujată pînă-n eu-i sensibil cu glossy din Bukowski and others
fii rău şi cool ş-atuncea te ia succesul în braţe imediat
citind ce-am scris mă umflă rîsul
findcă argumentul meu zdrobitor e că nu-s poet neam
nada-i de aruncat la crăpcenii dolofani care scriu cu picioarele
nu de iambi ori trahei, ci din cele puturoase cu bătături zdravene veleitoase
nu mă puteţi încadra în vreun tipar, lavră, ori gen
vă dau cu tifla aşa non-poet cum m-am nenăscut
un moşneguţ d' ăsta ranchiunos îmi spunea-ntr-o zi
că nu scriu cu-adevărat,ci doar zgîrii semne prin praf
l-am mîngîiat pe chelia gnoxei lui fixe
aşa bre, doctule, cîtă dreptate poţi să ai, nu scriu, nu simt, nu pretind mai mult decît pot digera
n-am retina-n vîrful degetelor nu sufăr de idiosincrazii, nu emit teorii
şi mai ales n-am vreme să explic
mai bine fug, ca să dau un telefon
poate vin paramedicii degrabă
să resusciteze primăvara asta!
Distribuie pe facebook
