Emoţii...
Adăugat în 07 iulie 2009, la 20:28 | 349 afișări / 318 vizitatori |
|
Vă voi spune-o poezie!
Una cu cai, cu feţi-frumoşi...
Dar nu pot! Pur şi simplu...
Am emoţii!
Oh, emoţiile! Furnicături misterioase
Ce te cuprind în cele mai ciudate-mprejurări:
Când vrei să-i dai iubitei o scrisoare,
Când te ascultă profa la chimie
Sau când primul sărut...
Oh, emoţiile! Cum aş putea trăi eu fără ele?
Fără să simt- păpuşa sorţii mele,
Nici fericire, nici durere...
Distribuie pe facebook
Prime efuziuni interioare, încă insuficient calibrate şi fără ştiinţa exteriorizării lor pe un traseu al profunzimii. Dar intuiesc o poetă tânără, chiar foarte tânără, căreia, dacă va stărui, nu-i vor fi străine izbânzile viitoare.
| inainte de orice
|
Mihai D. |
| 07 iulie 2009, 21:45 |
eu i-as spune ca cele mai bune texte sunt cele in care ideea este continuta in subtext. la fel, emotia.
de aceea, nu e ok sa spui intr-un text ca "ai emotii" si sa le descrii la modul ilustrativ, ci ar trebui sa ne spui o poveste (despre ce vrei tu - inclusiv despre ora de chimie, mai putin despre primul sarut pentru ca e un cliseu sa spui ca ai emotii cand ai parte de primul sarut) in care sa reusesti sa gradezi ideea / emotia. si sa o transmiti cititorului.
dar fara sa o numesti, pentru ca asta e ca si cand l-ai trage de maneca la o gluma din text si i-ai spune: "hei, razi acum :) e o gluma, trebuie sa razi!".
sper ca m-am exprimat suficient de simplu & clar.
(sa nu crezi ca nu apreciez ca scrii, e f bine ca faci asta.)
4p si de la mine
