Eruditulproză scurtă umoristică - Ioan Jorz Adăugat în 26 martie 2009, la 20:22 | 285 afișări / 279 vizitatori |
Vasile era erudit. Ştia pe de rost zece strofe din "Luceafărul" şi tot atâtea porunci. (Respecta vreo şapte, poate şase). Îl citise pe Creangă, Twain şi Jules Verne. Cel mai mult îi plăcuse "Copiii căpitanului Grant" şi chiar insistase o vreme, pe lângă prieteni şi colegii de serviciu, să i se spună Paganel, asta până când a citit "Singur pe lume", apoi a început să se „recomande” Remi, fetelor de la cantina sfatului popular.
Într-o zi, Gelu, cel pentru care toţi erau nişte erudiţi, mut de admiraţie, după una dintre demonstraţiile lui Vasile cu cunoştinţele sale din "Luceafărul", a spus, după a treia încercare de a rosti corect cuvântul, că Vasile este erudit. De-atunci cu toţii, prieteni şi colegi, strigau după Vasile, eruditu'. "Eruditule, hai să dăm jos navetele cu bere!" "Eruditu', unde-ai lăsat cârligu'?" "Eruditule, dă-mi o ţigară!" Eruditu-n sus, eruditu-n jos. Vasile începuse să-şi poarte erudiţia ca pe o cruce, în spinare.
Seară de seară, la lumina veiozei, citea. Citea orice. De la Constituţia României la Traian T.Coşovei şi Mircea Cărtărescu, scrieri din care nu înţelegea nimic- de parcă ar fi fost ceva de înţeles, dar care-i plăceau pentru că găsea acolo cuvinte noi pe care, deşi nu le pricepea, le memora sârguincios, conştient că aşa începuse şi Patapievici. Avea un statut de apărat.
Erudiţia sa era un lustru, dar şi o povară. Erudiţia începuse să i se vadă pe chip. La început sub forma unui cearcăn, care se încăpăţâna să nu mai dispară, apoi altul, şi altul… Apoi ochelarii, (schimbându-şi dioptriile,cum baronii locali amantele), şi un început de chelie intelectuală- e drept că şi mătreaţa mai secerase din fire, spălatul, în general, nefăcând parte din preocupările intelectuale ale lui Vasile, el fiind hidrofob.
Şi mersul parcă i se schimbase lui Vasile. Avea o călcătură mai timidă, mai pe lângă ziduri, ca intelectualii. Era parcă mai gârbovit, mai chircit în trecerile sale prin cartier, cu ziarele „Cancan” şi „Click!” la subsuoară că, de, trebuia să fie la curent şi cu ce se mai întâmplă în ţară. Astfel, alegerea sa în comitetul de bloc, a fost doar o problemă de propunere. Ea a venit tot de la Gelu. Bâlbâită, bălmăjită, dar foarte clară din p.d.v. al nominalizării. Gelu îl vedea, cel puţin, în comisia de cenzori sau preşedinte de scară. N-a fost să fie, dar, orice funcţie e un şut în fund pe care ţi-l dă Dumnezeu. Şi Dumnezeu nu-i prea dăduse nimic, până acum. A mulţumit în felul său, intelectualiceşte, recitând, fără virgule, o strofă din „Luceafărul”. Cea cu „trăind în cercul vostru strâmt”…
A’ dracu’ şi Vasile ăsta! Unde bate? S-a întrebat preşedintele comitetului de bloc, reales în „mormăinitate” de voturi. Adică, dacă n-a fost nici unul contra, înseamnă că n-a fost nici unul împotrivă, cum a concluzionat preşedintele comisiei de întocmire a procesului-verbal, nea Pascu, Cioablă, instalatorul de la „patru”.
În zumzetul produs de mulţimea ce se destrăma, „defluind” spre domicilii, câţi l-au mai auzit pe preşedinte, strepezind printre dinţi acel: „Fi-re-aţi a’ dracului, de intelectuali! La anu’ introduc uninominalul! Să văd cine vă mai alege?!”
Distribuie pe facebook
