Este, oare, Biblia evreilor identică cu cea primită de Moise în pen. Sinai?- Ben Gal Adăugat în 18 februarie 2010, la 08:18 | 223 afișări / 213 vizitatori |
@
Am luat parte la o polemică a cărui subiect era:
"Este, oare, Biblia evreilor identică cu cea primită de Moise în pen. Sinai?"
M-am documentat folosind surse evreieşti (Chabad - NY, de ex.) şi creştineşti. Evreii susţin că astăzi, ca întotdeauna, ei folosesc exact acelasi text ca acela dat poporului evreu de către Dumnezeu. Creştinii, unii, susţin că textul original s-a pierdut şi că cel mai apropiat text de original este Septuaginta, care a fost tradusă din originalul ebraic pe la 300 i.e.n. Am rezumat în urmatoarele cele învăţate de mine în cursul studierii diferitelor izvoare:
Eu cred ca nimeni nu susţine că evreii au în posesia lor VT, cel care a fost scris de Moise în timpul celor 40 de ani de peregrinare în Desertul Sinai. După legile fizicii originalul acela de mult s-a transformat în praf şi pulbere.
La evrei există o meserie proprie numai lor - scrib al VT. Persoana respectivă este aleasă după criterii foarte stricte - onestitate, cuoscător al Legii, VT adică, vedere bună, exactitate, curăţenie fizică şi morală, etc. şi doar la urma de tot - bun caligraf. Adică nu vorbim aici de un simplu copiist. El are şi un nume: sofer stam şi îşi petrece întreaga lui viaţă cu îndeletnicirea scrisului. Pină şi în ziua de astazi, deşi există tiparul, sulurile sfinte sunt scrise de mînă. Dacă acest sofer stam face vreo greşeala, ştersăturile sunt interzise şi munca trebuie luată de la capăt. Unui sofer stam experimentat îi ia cam un an pentru un sul. De la bun înţeles că omul nu poate schimba nici macar o virguliţă cît de mică. Compararea sulurilor sfinte a unor Comuniţăti despăţite una de alta de aproape 2000 de ani, Comuniţăti care, în multe cazuri, nici nu ştiau una de existenţa celeilalte, au arătat o identitate completa a sulurilor sfinte. La terminarea scrierii unui sul se întruneşte o comisie de Rabini de rangul cel mai înalt cu scopul de a controla munca. Controlul durează şi el între o lună şi două. Statistic, unul din 4 suluri este respins. Motivul nu e, deobicei, lipsa sau adausuri, caci asta nu prea se întimplă, ci scris neuniform, de ex. Dacă toate-s în regulă, urmeaza o mare sărbătoare, caracterizată nu prin dansuri, băuturi sau cîrnăciori la liber, ci prin discursuri şi polemici legate de înterpretarea Torei, cermonialul încheindu-se prin postarea sulurilor în Arca sfinta a sinagogii.
Am citit cîte ceva şi poate mai mult despre evenimentele traumatice care ar fi putut aduce la dispariţia Torei.
1. Asur învinge cele 10 triburi (in jurul anului 700 i.e.n.) şi le spulberă în tot globul cunoscut atunci. Acele 10 triburi se desparţiseră de celelalte două a tribului Yehuda şi parte din tribul Beniamin, înstituind o impărăţie de a lor denumită Israel. Ei se ridicaseră împotriva curţii regale a urmaşilor regelui David respingînd mare parte din cele cinci cărţi ale Torei, în fapt tot ce era legat de regele David a cărui venire fusese preconizată de Moise în scrierile lui. Cartea, în întregimea ei se afla în mîinile celor 2 triburi rămase a caror urmasi sunt evreii de astazi: numele tribului Iehuda a dat nastere numelui Iehudi (adica evreu) sau Yehudi (ca Menuhin). Asurii nu s-au atins de Yehuda, mai mult, ei au adoptat Tora şi şi-au luat numele de Şomroni, adica samariteni. Ei trăiesc astăzi în Samaria, fostul Israel biblic - Transiordania de azi.
2. Robia babiloneană cca. două sute de ani mai tirziu, care se referă, bineinţeles, la cele doua triburi rămase.
Evreii au luat cu ei sulurile şi cuceritorii le-au lăsat libertatea religiei. Mai tîrziu, cu cucerirea Babilonului de catre Cirus, persanul, evreii au fost returnaţi în ţara lor find chiar ajutaţi să-şi construiască al doilea Templu al lor. Vezi Ezra.
3. Cucerirea romană şi distrugerea Templului (70 e.n.). Evreii erau răspindiţi în mai tot imperiul Roman încă înainte. Josepus Flavius, de ex. traia la Roma şi era de-al casei la curtea Cezarului. Apropo, Josepus Flavius s-a întors în Iehuda imediat cu începerea ostilităţilor (c.c.a. 67 - 68 e.n.). Sulurile Torei se aflau pe tot cuprinsul Imperiului Roman şi evreii care trăiau afară, nu au avut de suferit şi, bineinţeles, şi-au păstrat Tora. După distrugerea Templului au luat nastere sinagogile, ca loc alternativ de rugăciune şi, apropo, evreii învinşi au ramas, majoritatea, în ţara lor. Decentralismul acesta (sinagogile - nu toate ouale în acelasi sac) a avut rol în păstrarea Torei mai apoi. Centrul religios de greutate, a trecut din Ierusalim la Yavne - Iehuda. La anul 130, aprox., a fost un nou pericol de pierdere a Bibliei:
4. A început o nouă revoltă asupra romanilor. Evreii au fost învinşi şi imprăstiati în toata lumea. Yehuda ca stat şi teritoriu şi-a încetat existenta. Pluguri au brăzdat ruinile celui de al II-lea Templu. Acum nu ştiu dacă evreii din Ierusalim au mai avut Tora, dar au avut-o cei din Yavne, precum şi cei din Roma, etc.
5. Inchiziţia spaniolă - evreii au plecat luînd Tora cu ei. S-au reaşezat în cam peste tot. Decentralism suplimentar.
6. Pogromuri. N-au fost concomitent peste tot. în Turcia, de ex., nu au fost pogromuri.
Apropo de pogromuri. Daca străinii ard vreun sul sfînt, evreii tare mai iau la inimă şi organizeaza sulului distrus, o întreagă înmormintare cu bocetele de rigoare.
Cam asta este povestea. Dacă evreul spune ca are textul original, el stie mai bine decît orice "somitate" de altă religie.
Apropo, Biblia masoretică nu e altăceva decît Biblie cu diacritice şi e scrisă nu pe suluri ci în cărţi. Mai uşor de citit şi o poti lua acasă. Ca text e identică cu sulurile sfinte. Astăzi, cărţile acestea sunt tipărite.
Distribuie pe facebook
