Eu sunt cea care nu pierde niciodată urma oamenilorPentru M - Maria Tuţu Adăugat în 05 iunie 2009, la 03:34 | 476 afișări / 429 vizitatori |
Mă numesc Maria şi văd lumea abia atunci când îmi
Acopăr ochiul stâng
Abia atunci văd lumea în culori
Văd ciorapii din încălţăminte
Văd degetele care se fac bobârnac atunci când paşeşti
Eu sunt cea care vede ceea ce voi credeţi că vedeţi
Oamenii sunt nişte prăjituri coapte din dragoste
Oamenii sunt orbii de la semafor
Care aşteaptă
Să simtă
Doar atât să simtă vibraţiile culorilor
Ca să traverseze spre următorul semafor
Eu sunt cea care nu vede ceea ce voi chiar vedeţi
Când dimineaţa oamenii mor după o cafea
Îmi storc fericirea din ochi şi îi las să se înfrupte din ea
Mâinile mele se alungesc ca o gumă de mestecat
Din care un popor de nefericiţi naşte baloane
Picioarele mele se mulează după cei şchiopi
Ca să păstreze vii paşii
Eu sunt cea care nu pierde niciodata urma Oamenilor
Cei trişti plâng în fiecare după-amiază
Şi aruncă pe străzi broboane umede şi sărate
Atunci eu le adun rând pe rând în palme
Le strâng la temperatura corpului meu
Si hrănesc peştii cu cel mai dureros desert
Lacrimile celor trişti ţâsnesc din gura lor ca o fâşie de lumină
Ce se transformă
Într-o
ploaie
de
bomboane
***
Am să-mi găsesc un iubit
Cel mai nefericit dintre bărbaţi
Cel cu ochi de caprioară
Cu palme rănite
Cu spate biciuit
Cu pieptul sângeriu
Am să-l mângâi cu mainile mele albe şi fine
Până va purta cel mai frumos imprimeu
Am să adorm la pieptul său iar
Respiraţiile mele vor naşte inimi
Am să-mi găsesc un iubit
Şi în ziua aceea îl voi aştepta cu o prăjitură
Am să-mi port toată fericirea-piele
Şi buze nou nouţe
Când vei deschide uşa
Mă voi simţi ca în ultima clipă de viaţă
"Împuşcă-mă" iţi voi spune
Pentru că îmi doresc Soare
Distribuie pe facebook





