Fabula Sfîntului Aşteaptă - Ben Gal Adăugat în 13 februarie 2010, la 22:39 | 270 afișări / 231 vizitatori

Fabula Sfîntului Aşteaptă

Cică au fost odată doi fraţi ţărani care aveau ogoare învecinate. Gard între gospodării nici gînd. Între ei era mare prieteşug şi se ajutau unul pe altul cu unelte şi alte chestii..
Arau împreună cu acelasi tractor, semănau împreună cu aceeaşi.. Mă rog, ştiţi voi.
Declaraţie solemnă:
Nevestele nu le împărţeau, da' nu asta e chestia.
-
Şi'ntr-o zi o pisică neagră fugarită de un elefant contemporan [vezi Toma Caragiu], a trecut printre ei şi gata. S-au şucărit unul pe altul.
Fratele cel mic a făcut gard între ogoare în dreapta părîului care le despărţea fermele.

Şi a tot trecut timpul în linişte încordată....
Într-o zi fratele cel mare a auzit o bătaie în uşă. Era un dulgher care a spus:
- Creştine! Am nevoie de lucru căci am rămas fără parale. Ai trebuinţă de un dulgher?
- Da. Vezi gardul de colo? E al păcătosului de frati-miu. Am să-i arăt io. Fă-mi un gard la fel.

Seara.
Fratele cel vîrstnic a văzut că dulgherul în loc să facă gard, a construit un podeţ care lega ogoarele şi a fost nemulţumit.
Cum stăteau ei în casă şi ţăranul nu ştia cum să-l mustre pe dulger, s-a deschis uşa şi fratele cel mic s-a năpustit înăuntru.
- Frate, scump frate. După toate vorbele grele pe care ţi le-am aruncat în faţă, după ce te-am supărat cu gardul acela, tu ai fost bun şi mărinimos şi ai facut acel podeţ de prietenie.

Lacrimi, îmbrăţisări, o beţie straşnică, etc.

Concluzie:
Dulgherul era de fapt un sfînt.
Sfîntul Aşteaptă.

Învăţăminte, mai bine zis - povaţă:
Nu-l aştepta pe Sfîntul Aşteaptă.
S-a însurat şi a plecat în luna de miere. La sfinţi asta ţine o mie de ani.

---

Distribuie pe facebook