Adăugat în 01 august 2009, la 21:36 | 771 afișări / 712 vizitatori
Bastien îmi colorează
unghiile de la picioare
în maro
picioarele mele stau pe umerii lui
pentru o secunda ceva îmi pulsează în gleznă
am impresia ca o inimă mică
îşi spune cuvântul
bastien îmi iubeşte
fiecare unghie
se joacă cu fiecare deget
atunci îmi aduc aminte de carmen
şi cântecul ei stupid ăsta merge cu viţelul
ăsta merge cu purcelul
ăsta adună surceluţe
ăsta face plăcintuţe
ăsta zice vic vic vic
dă'mi şi mie că's mai mic
bastien îmi gustă fiecare deget
atunci îmi aduc aminte de carmen
cum mănâncă viermii gumaţi
bastien mă iubeşte
chiar şi când fac
pipi cu uşa deschisă
şi cu picioarele
întinse
pe
pereţi
Am înţeles că sunteţi tânără. În această cheie am pornit la citirea acestui text. Este un poem frumos, cu multe baloane viu colorate, un adolescentism plăcut şi puţin rebel – şi aici mă refer la aluzia sexuală „foot fetsh”. Tot în acest registru, acel cântec naiv din mijlocul poemului prinde foarte bine.
Cred că eşti tânără. Ai talent şi ştii să foloseşti culorile poetice pentru a transmite o stare. Mi-a plăcut. Iniţial am vrut să-ţi las un comentariu la „my name is not sebastian”, dar acesta mi se pare mai plin de nuanţe şi de roz.
Un sfat: scoate porcăria aia video.
Nu este un text foarte copt sau autorul este prea tânăr, nu-mi dau seama. Cert este că maria mai are multe de spus şi, mai ales, de învăţat.
Sunt nevoit să recunosc că textu acesta place mai ales prin culoare şi prin titlu.
Eu cred că poezia asta fără naivitatea aia din mijlocul textului, nu ar mai fi fost la fel de interesantă. Iar, din două banalităţi bine puse pe tapet, se poate naşte un tablou foarte atrăgător.
Da, frumos.
Foarte plăcut, uşor, viu... nici nu-mi dau seama dacă este un poem bun din punct de vedere tehnic, dacă nu cumva este un joc haotic cu formule poetice, cert este că place.
Am remarcat uşurinţa cu care se mişcă versul „la citit”, cum se deschid tablouri în tablouri, cum decurge o banală acţiune trasformată într-o poezie.
Foarte frumos acest poem cu Bastien, iar titlul este inspirat.
Adrian...
Va multumesc tare mult...am sa tin cont de sfaturile voastre si poate am sa renunt pe viitor la fisierele video!...Ma mai gandesc!
In rest toate cele bune si multe multumiri...multe multe!!
Am stat şi am citit mai multe texte publicate de tine pe acest site. Trei mi-au placut foarte mult: acesta, "mama nu-ţi arunca jucariile" şi "my name is not sebastian".
M-am oprit la acesta pentru că "te prinde" cel mai bine. Are prospeţime, are joc, culoare şi un iz tineresc optimist. Crede-mă, m-am sturat să citesc poeti tineri care scriu despre moarte şi tot felul de experienţe neplăcute, dure.
Consider că acest text nu are nico hibă, sigur, din punctul meu de vedere, al unui nespecialist; titlu foarte bun, desfăşurare uşoară şi clară, alternanţe şi jocuri.
Felicitări şi mai aştept astfel de texte.
mi-a plăcut nonconformismul acesta puţin comercial, uşor de citit, cu puţin adolescentism – adică un fel de prospătură în viziune şi în „simţire – amestecat cu naivităţi menite să exaspereze oamenii încruntaţi.
Titlul; la titlu căştigi foarte mult... şi pierzi la videoclip. Pe viitor nu te mai folosi de materiale video în text. Nu ai nevoie.
Va multumesc mult!Ii un text scris cu multa daruire si chiar e important pentru mine sa observ ca este apreciat!
Va multumesc de la 1.....n(ori)!
O zi faina
Da şi eu sunt de părere că acest text este unul dintre cele mai bune.
Începând cu titlul, foarte bun, şi terminând cu picioarele întinse pe pereţi, este un little poesis cu suflet tânăr.
Iar cântecul acela stupid merge foarte bine acolo.
De mult am vrut să-ţi las un semn la acest text, care mi se pare a fi unul dintre cele mai bune poeme publicate de tine.
Un titlu inspirat, pe măsura textului; chiar mai mult.
Întreg textul e bine dozat, are de toate ptr "toţi", discursul e foarte bine condus şi fără hopuri.
Îmi pare rău că nu-ţi pot oferi decât 8 puncte. Meritai o stea.
ăsta da text. puternic, exprimă ceva de care mă pot lega, îl ştiu şi l-aş fi vrut scris.
Tilul e foarte bun; foarte foarte bun şi mi-a "ridicat" textu la fileu.
o să revin.
Ioana merci fain pentru sfaturi.Cred ca ai dreptate dar imi e lene acum.Promit in schimb sa ma gandesc la asta.
Hai sa fie frumos azi si sa nu cadem in gara!
Maria si ditamai lighioana cu haine!
cred că ar merge mai mult efort în inserarea amintirii/repunerea în scenă: nu zici şi tu "asta îmi aminteşte de" literalmente: bastien poate să guste degetele aşa cum carmen alege tacticoasă câte un vierme gumat din pungă, de ex. detaliul cu viermele e ok, însă, aduce concreteţe şi o mică silă interesantă, poate şi informaţia de scârbă la atingere. de altfel, personajul căruia i se aplică scenariul fetish pare mai degrabă invadat şi nu cotropit
Vlad ultimele versuri sunt schimbate la sfatul lui mihai.cele initiale erau:
"el m-a învaţat că de fapt
asta
înseamnă
fericirea"
Si asa e mai bine spun eu dupa cum spui si tu...stai linistit si eu m-am uitat la cateva episoade/serii poate chiar...dar ma uit si la inchisoarea din oz;)...
Cu ocazia asta iti multumesc tie si lui mihai.
Maria si calcatul e greu
