Fotografia de sub cristal
Adăugat în 04 februarie 2010, la 19:48 | 388 afișări / 323 vizitatori |
|
Te văd: scrii pe foi cu pixul Koh-i-noor şi corectezi cu creionul nu-ţi place guma după aceea copiezi totul pe hârtie velina (du-te puiule la librărie şi ia-mi o sută de coli veline vânzătoarea le ruleaza în evantai şi le numără câte cinci) stiloul cu peniţă de aur lasă cerneala bleumarin în scrisul tău indescifrabil. Numai d-na T. secretara care bate la maşină fără greşeli îl înţelege şi tu îi dai telefon o rogi să-ţi bată la maşină textul în cinci exemplare ea pune prima hârtie albă şi apoi patru foiţe subţiri între ele indigouri noi ca să se vadă bine scrisul pe cópii şi eu nu îndrăznesc să-ţi spun că mie-mi place mai mult indigoul mic din boniere cu creion chimic ştiu că tu ai nevoie de hârtii mari scrise la maşină şi aşezate în dosare (puiule, vezi că în sertarul al treilea al clasorului din vestiar e un dosar cu numărul 21.C, mi l-ai putea aduce?) sunt fericită când găsesc dosarul ce sens are litera C pe toate dosarele poate vine de la “Client” oare toti avocaţii au un C alături de numărul dosarului?
La telefon vorbeşti cu avocata M. si cu juristul P. meloman de la care îmi aduci recviemul german de Brahms prefer să scrii decât să vorbeşti la telefon sub cristalul biroului ai fotografia mea cu pulovărul tricotat de Emilia cu litera “e” de la numele ei Emilia a lui Madam’ Maria care frământă cozonacii Emilia e frumoasă şi are un dinte de aur e cald la bucătărie şi miroase a coptură dar azi prefer să te privesc de pe scaunul pe care se aşează clienţii e bine când lucrezi fără clienţi pot să aştept cu ochii pe scrisul tău să mă trimiţi după vreun dosar sau la librărie unde alături e simigeria armeanului şi din rest pot să-mi cumpăr seminţe un cornet de 50 de bani sau două de 25 care e mai mare?
Astăzi aş vrea să mă vezi cum scriu direct la calculator fără creion Kooh-i-noor şi stilou cu peniţă de aur fără secretară şi indigouri fără fetiţa care priveşte gata să ajute şi tace nu spune “te iubesc” mă lasă pe mine să-ţi spun asta acum.
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Ma bucur ca textul ti-a transmis incarcatura emotionala cu care l-am scris, e placut sa citesc asemenea comentariu de la o poeta ca tine.
Foarte multzumesc!
Vero
citindu-te, am avut senzatia ca nu sunt in fatza calculatorului, ci in fatza unui ecran pe care ruleaza un scurt-metraj sepia. foarte multa caldura si autenticitate in evocarea ta, Veronica.
cristalul acela dispare, nu mai e nicio bariera intre cel care traieste, cel care povesteste si cel care recepteaza.
felicitari!
Mare placere sa constat "popasul" dv pe pagina, langa cristalul biroului lui tata.
Cum e mentionat si in "Jurnalul fericirii", biroul cu cristalul acela a apartinut celui care i-a fost avocat lui NS.
Mi-a placut grozav comentariul dv, multzam mult!
VP.
| Şefia unui copil - un răsfăţ
|
Dragoş Vişan |
| 10 martie 2010, 21:58 |
Şefia unui copil la serviciu este surprinsă cu maximă operativitate de către angajata principală.
Cristalul acesta o să-i amintească să fie şi peste douăzeci de ani, şi peste patruzeci un om îngăduitor, activ, sănătos şi talentat!
Multumesc foarte mult pentru popas.
Hm...Numele tau ma emotioneaza, asa o chema pe mama.....dar in textul de fatza e vorba da tata, nu de mama :)))
Sa ne citim cu bine,
Vero
o scriitură sinceră, plină de suflet.
bineinteles ca la altcineva ma refeream....intoarcerile sunt absolut personale si cred ca tocmai aici sta puterea exprimarii tale: transpunerea ( pentru "ceilalti") a trairilor care ne apartin....exclusiv.
Cat despre ultimul paragraf, ignora ideea mea, ceea ce simti tu ca trebuie e mult mai important decat ceea ce se spune....
Tu stii ca eu nu-mi iau sansele explicitare, o anume suspendare este caracteristica mie si nu tia.
Mi-a placut ce ai scris, fara rezerve...
mara
Interesant ce spui tu, despre cufundarea in niste timpuri in care nimeni nu poate intra. Eu zic ca, totusi, am intrat, poate te-ai referit la "altcineva" decat mine care nu poate intra....
Intoarcerile astea nu sunt numai la ceilalti, ci la noi insine, sunt reintalniri cu noi, care, de fapt, am ramas aceeiasi, desi au trecut atatia ani.
In legatura cu ultimu paragraf am facut "fsss" pentru ca eu credeam ca era cel mai frumos si tu zici sa renuntz la el. mai ma gandesc, il mai las un pic, ca prea "il iubesc"....
Multzumesc pentru increderea cu care, rabdatoare, parcurgi incercarile mele "literare" si pentru incurajatoarele tale puncte acordate.
Vero
inca ceva, dulce "fetita"!
Mara
Te cufunzi intr-un timp in care nu poate, absolut nu poate, intra nimeni
Retrospectie emotionala, vreau sa zic, in care evidenta faptului e minora, ceea ce ascunde in ea e major.
Bine scris, curge, asa cum amintirile navalesc , cu o usoara furie neputintei.....ramanerile sunt ramaneri indiferent cat de intens incercam readucerea lor..
Frumos!
8 p.
ps. o sugestie....poate neavenita; renunta la ultimul paragraf, apropos de ce ziceam despre neputinta readucerii..
drag,
Mara
