Fratelui meu, pictorului Emil Pe urmele lui Leonardo da Vinci - fără niciun cod secret "Veni, vidi, vici" - Dragoş Vişan Adăugat în 26 august 2010, la 14:56 | 103 afișări / 81 vizitatori

Dacă duminicii-i rupi vălul, iluzia, dopul
palmelor tale, odihnind unite-n acuarele,
în alte zile le mai rămâi devotat?

Pictorule, pictorule,
ai atâtea... De! Vinciat...
De mult ai trecut de noviciat.

De aproape te văd,
din aproape în aproape cam
te ascunzi, icoană tu însuţi, în rai.

Ce mult stai să restaurezi
toate jocurile timpului
ce se cască pe fresca murală...

Icoană, apropie-te, de lumina
ce se strecoară!

Faci din ou o culoare mai tare,
aşezi strat alb, strat pe ziduri,
pui gled pentru vreo idee biblică -
locul unei mucenice îl trezeşti,
pe sfântul martir îl preînchipui ieşind din pământ,
precum un Astion, la Halmyris, pe 15 august 2001
dunărean bastion vegheat de Epictet,
apoi vii sigur cu pensula pentru contur,
să umpli cu aceeaşi culoare mai multe icoane
şi-un perete din naos
îşi ia zborul spre-un tron,
unde-i o liturghie a îngerilor,
iar Mesia Se împarte sub două chipuri în veci.

Sporeşti postul când ţi se-arată Maica-n altar, Pantocratorul sus, turla-i un cap
de unde-ar trebui să-ncepi cu inima biserica
s-o pictezi.






fratelui meu, Emil, ce se-apropie de patruzeci şi doi de ani

---

Distribuie pe facebook