Detalii

Tip: Poezie
Topică: Fără topică
Afișări: 267
Vizitatori: 260
Puncte: 4
Stele: 0
Data publicației: 27 iulie 2009

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

Frida Blues

- Miruna Vlada

Adăugat în 27 iulie 2009, la 22:31 | 267 afișări / 260 vizitatori
 




„Florile mele nu mor fiindcă florile mele sunt pictate.”
Frida Kahlo

Te afli într-un Mexic aglomerat. Vezi statuete aztece şi rochii tradiţionale tehuana, lumea cântă pe stradă, ai flori la reverul hainei şi în păr, ai inele pe toate degetele, ai bazinul sfârtecat şi o bară de metal ţi-a intrat prin vagin, şi un pumn ţi-a zdrobit toate păpuşile, şi porţi drapelul comunist ca pe un prunc în braţe, şi îţi pictezi ghipsul cu ofrande, şi te priveşti în oglindă până când chipul tău se transformă în sute de tablouri cu tine, cu lacrimi printre flori ofilite, şi pleci în America abundenţei care te plictiseşte, mângâi coapse de dansatoare să-ţi potoleşti chinul, Parisul ultramanierat te proclamă naiv "mama suprarealismului", îngropi trădarea în culori închise, în apa din chiuveta plină de sângele avortonului tîu, al sufletului pierdut. El te priveşte ca pe un parc de distracţii inaccesibil. Ca pe o adiere care îl sufocă. El aruncă peste chipul tău zeci de trupuri de femei. El aruncă în tine şi te loveşte cu capul de asfalt chiar cu propria ta sora. Nu mai ai încredere în realitate, nu e nimic fertil în viaţa ta, scuipi ura faţă de lume în toate oglinzile din jur. Faci din durerea ta o împletitură cu panglică roşie în propriul tău păr. Îţi înşeli oglinda cu un fotograf. Bei mult alcool pentru dezinfectare. Pictezi noaptea, fumând, până ţi se înnegresc degetele. El vine în vizită cu noile iubite. Dar tu îl iubeşti pe Troţki pentru că fuge de lume ca şi tine. Iubeşti comunismul pentru că e un vis. Pentru că totul doare, totul se acoperă de roşu, copiii nenascuţi se revoltă în creierul tău lucios. Toţi te privesc speriaţi. Le faci greaţă pentru că înjuri şi bei şi te culci cu alte femei şi pictezi pepeni sfârtecaţi şi simboluri aztece. Îţi divinizezi chinul.


Dar mai era şi o fată Frida
care şi-a desenat fătul pe ghipsul ce-i acoperea
burta şi atunci inima lui
a început să bată
şi atunci el a devenit
cea mai frumoasă amintire a ei.


Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
medeea Miruna Vlada
30 iulie 2009, 16:00
ok mi se pare inetersant ce spui. dar mie imi place finalul:)
miruna Medeea Iancu
30 iulie 2009, 15:54
Miruna, daca ai fi scris mariana in loc de frida , tot n-ar fi fost bine.
Poemul sufera tocmai din cauza asta, accentul cade prea mult pe frida, frida cea pe care o stie toata lumea.
Daca scriai, construiai o frida, o alta frida, o frida care sa nu aibe aceiasi pasi ca cealalta frida ( e si o pictura de-a ei , de acolo puteai porni ).
finalul putea fi ceva, ma duce cu gandul la pictura, si la alte chestii din capul meu, dar e foarte subtire. mai ales ultimele doua versuri.
pareri Miruna Vlada
30 iulie 2009, 15:48
sincer, mi-ar fi fost mult maai de folos sa imi dati exemple sau argumente dezvoltate de ce acest poem nu functioneaza. prima prejudecata e ca va legati de personaj si nu de poem. care sincer cred ca e un act ratat al receptarii. doi inseamna ca ceva nu functioneaza in poemul asta de va blocati in detaliile biografiste si atat. eu mi-am dorit ca poemul sa fie total altceva mai ales in final si nu o poetizare cliseistica a vietii fridei kahlo. daca in loc de frida scriam mariana ce se intampla? de ce nu putem trece de lecturi filme documentare ca o invitatie la reflectia de dincolo de cadrele astea fixe..
merci dana banu
amintire Claudiu Komartin
28 iulie 2009, 12:32
sunt câteva clişee, problema cea mai mare e că toată treaba cu Frida a devenit un superclişeu prin excesiva utilizare (evident, vom avea alcool, Troţki, infirmităţi avortoni etc. etc.). eu nu mai vreau să citesc aşa ceva.
puterea cuvântului scris Dana Banu
27 iulie 2009, 23:22
un text integru, viu, real

aici e mai mult decât o poezie, părerea mea

salut
şi
respectul meu de cititor al tău
Frida Blues Vlad Sibechi
27 iulie 2009, 23:02
"copiii nenascuţi se revoltă în creierul tău lucios"...chestia cu nenascutii e atat de cliseizata!!! si mai ai cateva.
dar ai si imagini faine si cred ca poezia ta capata valoare cand nu pomenesti nimic de nenascuti, de prunci, de sangele avortonului.
"parc de distractii inaccesibil" nu imi spune absolut nimic
finalul mi-a placut.
nu Ingrid Manea
27 iulie 2009, 22:51
Sper ca nu vorbesti serios si sa crezi ca asta-i poezie?!
Nu ai facut decat sa povestesti filmul plus inca 2, 3 documentare, poate cele de pe dvd si gata.
De la Andra Rotaru, continuand cu Hausvater, noul trend in Romania este Frida.

Si Haus a pierdut.
Dar tu ce faci aici?

" Parisul ultramanierat te proclamă naiv "mama suprarealismului", îngropi trădarea în culori închise, în apa din chiuveta plină de sângele avortonului tîu, al sufletului pierdut. El te priveşte ca pe un parc de distracţii inaccesibil ."
Deja aici nu mai inteleg care el.

Cred ca esti confuza rau daca nu mai poti discerne ce si cum iti sta in putere sa faci.


5