Glumă hibernalătopârcenisme - Stefan Mihailescu Adăugat în 26 februarie 2010, la 17:45 | 171 afișări / 125 vizitatori |
Iarna iar s-a plictisit printre voaluri de mireasă şi a prins, spre asfinţit, fumuri de generăleasă. Le-a cules, fără reproşuri de pe unde nu te-aştepţi - lungi cohorte ies din coşuri în poziţie de drepţi.
Vântul, mare comandant, a strâns trupe peste trupe şi se plimbă, nonşalant, pleznind norii peste crupe. Termometrul, neatent, a fost dat ca dezertor - a pornit locotenent şi-a ajuns sergent-major.
Escadrilele de ciori pregătite-s de atac - câmpul de sperietori buluceşte către lac. Însă lacul nu se lasă - în armură s-a-mbrăcat şi-n oglinda-i năzuroasă zace cerul răsturnat. A luat vreo trei ostatici (două gâşte şi o raţă), care stau acum, apatici, în cătuşele de gheaţă şi sub neteda armură sadicii obleţi s-au strâns, să le coacă o tortură pân-or da din râs în plâns.
Doar un brad pitic, sclerotic, zgribulit pe sub suman, declarându-se nevrotic, a rămas ce-a fost: pifan şi-n curând, având şedinţă c-o secure psihiatră, se trezi, fără sentinţă, că a fost lăsat la vatră.
Furibund porni atacul în vârtejuri de zăpadă, crivăţul, turbat ca dracu' peste lume stă să cadă şi în joaca-i marţială râde Doamna General, c-a adus, de plictiseală, într-un hal fără de hal toată Terra ce tuşeşte, fără şal şi pălărie şi acum se pregăteşte să cadă-n criogenie. Urlă iarna şi dansează şi cohortele-i de ger dintr-o dată se lansează înghiţind pământ şi cer.
Soarele, bolnav de gripă, să le curme sarabanda, se încinse într-o clipă şi-ordonă 'la loc comanda'. Iar din şarja cea turbată şi din jocul ei nebun, Iarna iese şifonată şi, banal, carne de tun.
Distribuie pe facebook
