Detalii

Tip: Poezie
Topică: Underground
Afișări: 457
Vizitatori: 415
Puncte: 45
Stele: 0
Data publicației: 20 octombrie 2009

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

Gura mea e un tren norvegian cu o pădure neagră la capăt

- Maria Tuţu

Adăugat în 20 octombrie 2009, la 13:27 | 457 afișări / 415 vizitatori
 



de asta invidiez
nu lumea
ci animalele
ele nu dezamagesc
ele nu înşeală
ele nu văd
ele nu vând
ele nu se vând
ele nu trădează
ele nu cedează
ele rezistă pâna la capăt
eu nu
se paşeşte
cu glezna în faţă
un mers finuţ-calculat
un pas în faţa lor
şi se conturează diferenţa

Cand m'am decis să scriu despre moarte
am facut'o din obligaţie

se stinge lumina
ţigările
vorbesc prin fum
o muzică de
ghettou
şi femeia
cu spatele
gol
ca o ciută
jupuită
dansează
cu ochii
strânşi
la lume
plânge
fără pereche
dragostea ia naştere
înaintea
oamenilor

şi
se
stinge
lumina



Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Şiragul versurilor postavangardei Dragoş Vişan
20 decembrie 2010, 22:54
Măi, frate, dar aici a fost la început cenaclu, nu glumă!
Poemul Mariei Tuţu pare şi puţin neoalexandrin (după estetica barocului), şi uşor neoparnasian, ca rondelurile lui Macedonski, dar excelează discursul său prin recursul la memoria imaculată a umanităţii. Nu animalul din om se face vonovat, doar aparţin toţi regnului animal, ci omul din toate animalele carnivore, omul invers totemic e vinovat şi cere răscumpărare.
frumos! George Serediuc
25 octombrie 2009, 14:54
mie mi-a plăcut. multă sinceritate. text transparent până la durere. aş obiecta titlul. deşi e bine construit ca imagine, se vede că e "cusut cu aţă" :) poate ar trebui să spui şi de ce gura ta e aşa. nu cred că e de ajuns să livrezi doar imaginea. gura mea e groapa de gunoi a bolilor tale, gura mea e o gură de canal astupată pe jumătate, gura mea e un animal flămând, gura mea e o fântână arteziană ce împrăştie în gura ta vată de zahăr. dar de ce? textul devine poem când mărturiseşti ce te-a făcut să simţi asta. overall, poem bun! demenţă. 8p
gura ta e un tren siberian Gina Goia
23 octombrie 2009, 23:32



"dragostea ia naştere
înaintea
oamenilor
şi
se
stinge
lumina"

*

trecutul este intotdeauna maneca de catifea din care se poate croi orice/ spun/ mai ales prezentul/

take care sebastianule,

goia



Maria, Dósa Andrei
23 octombrie 2009, 18:00
strofa a doua e foarte sugestiva. Mie mi se pare ca de acolo incepe poezia. Cum sa zic, prima strofa e in tema, dar e ca si cum ar face o descriere inutila, o introducere la ceea ce va urma, ca o nota informativa. Destul de reusita acea atmosfera cu fumul si intunericul si spatele femeii.
eu cred ca.. Alina Radulescu
23 octombrie 2009, 17:47
Finalul este reusit si foarte sugestiv.
Prima parte pierde prin insiruirea care creaza o imagine destul de comuna.
Per total mi-a placut.
Re la toata lumea Maria Tuţu
22 octombrie 2009, 22:52
Da Andrei ai dreptate!
Am inlocuit poza dar nu este kitsch(mi se pare ca exprima mai bine ceea ce vreau sa spun)...Aici is doar doua chestii care sunt bune(pentru ca sunt ele bune si pentru ca celelalte fiind mai putin bune le scot in si mai mare evidenta pe respectivele, iar voi v'ati prins de asta).In rest va multumesc!
O seara faina!
M
.. Mihai D.
22 octombrie 2009, 13:02
imaginea asta e kitsch; imi amintesc ac aveai alta la inceput. ai inlocuit-o?
da! Atila Racz
22 octombrie 2009, 12:53
imi place imaginea postata si strofa

"dragostea ia naştere
înaintea
oamenilor".... ca esenta, expunerea in forma poeticeasca ba!

desigur ca dragostea poate sa se nasca si-n urma/spatele oamenilor nu numai inaite/fata in fata/ochi pe ochi/inima pe inima, gura in gura!

o zi buna

Sebastian Bresin Luca Radu-andrei
21 octombrie 2009, 22:55
"dragostea se naste
înaintea
oamenilor
asta e o noua teorie. ce a fost inainte de a fi."
eu n-as interpreta versurile astea la nivel denotativ
1. prima posibilitate de interpretare: "Dragostea se naste inaintea oamenilor" adica in fatza ochilor nostri.
2. a II-a posibilitate: dragostea e anterioara omului in sensul ca dragostea poate exista in absenta unui individ insa individul nu poate exista in afara iubirii.


ps: titlul chiar mi-a placut
pana la capat Maria Tuţu
21 octombrie 2009, 21:58
M'am razgandit!:)
Mihai si Sebastian Maria Tuţu
21 octombrie 2009, 21:41
Mihai ai mare dreptate, de fapt acolo e poemul in versurile alea doua!(si le si las pe alea doua ca restul nu'mi place nici mie)
Sebastian tie nu'ti raspund acum pentru ca vb noi altadata!(am prea mult de scris si prea mult de contrazis si no time no chef).Nu ma supar nu iau nimic personal chiar daca e vb de mine!
O seara faina!
... Sebastian Breştin
21 octombrie 2009, 00:35
maria nu mi-a placut nimic. e pur nimic.

in primul rand,,, prima strofa e o prostie, daca ar fi sa ne luam dupa adevaratul comportament al animalelor.

in a doua strofa, deja devi filosofica, merge sa zicem, acea obligatie. dar parca azi moartea e un nonsens? sau?

apoi urmeaza a treia strofa un mare bla bla si un cascat lung

apoi urmeaza ceva interesant. o nesincronizare dupa mine. titlul e intr-o maniera matura, dai de inteles ca daaaaaaa life is hard rrrrrr. si scrii ultima strofa ca o tipa adolecentina. bine stiu ca esti, dar oricum stiu si ca poti scrie altfel. maca r daca ai scrie totul in aceeasi maniera.
de fapt ce ai facut. in ultima strofa ai transformat total poemul, discursul intr-o pelicula.

bomba care ma amuza este asta

dragostea ia naştere
înaintea
oamenilor

asta e o noua teorie. ce a fost inainte de a fi.

oricum sa ma scuzi daca am fost prea dur. nu e nimci personal, ci doar profesional.
emil cioran zice ca poetii se urasc... nu e chiar asa :))

nu iti voi acorda nici un punct sry


.. Mihai D.
20 octombrie 2009, 23:52
titlul si strofa aia de 2 versuri imi plac mult.

restul parca e deja vu; nu stiu...

46