Hienadramoletă într-un act - Recheşan Gheorghe Adăugat în 05 aprilie 2009, la 23:57 | 297 afișări / 288 vizitatori |
PERSONAJELE
LOLA: O femeie la a doua tinereţe, rasată, elegantă, încă seducătoare
FABIAN Un tînăr ziarist, rebel, contestatar, amantul Lolei
ANGUS: Un student la litere, poet mediocru, melancolic, protejatul Lolei
*
DECORUL : Un bar frecventat de boemă ( lambriuri rustice cu pretenţii de pub, mobilier de stejar afumat, litografii vechi cu reclame de bere acoperind pereţii )
SCENA I
FABIAN: Cum îţi spuneam amice, tactica cea mai adecvată, este să şochezi, să le zdruncini dogmele, să-i bălăcăreşti şi să-i scoţi din ţîţîni! Ce crezi, ramoliţii ăştia cu zeci de volume publicate au urcat altfel treptele afirmării, decît prin şantaj, relaţii, escrocherii sau pastişări ieftine !?
ANGUS: Unii dintre ei scriu totuşi bine, trebuie să recunoşti ! Uite de exemplu, Jean Epién, în ciuda vîrstei, are un suflu inepuizabil...
FABIAN: Cine ?! Bătrînul mandolinist cu pietre la fiere, satirul decrepit care fugărea liceenele nubile prin atelierele de creaţie, spaima muzelor, poetul ratării cotidiene ? Te asigur că nu am atîtea fire de păr în cap, de cîte ori l-am desfinţat, cu orice ocazie, în recenzii, în editoriale, prin cenacluri ...
ANGUS: Credeam că trebuie să primeze valoarea, patosul, imaginaţia, nu amănuntele biografice şi umane!
FABIAN: Tinere colega, nu poţi despărţi existenţa mizerabilă, chinuită, a acestui ofuscat etern, de opera sa...Ştii că acest bard al pătimirii deghizat în Zorro, m-a ameninţat cu moartea?
ANGUS: Jean Epién? Nemaipomenit !
FABIAN: Nu mă poate suporta, pentru că sunt tînăr, talentat, plin de vigoare, iubesc şi sunt iubit, în general reprezint tot ceea ce nu a reuşit să fie el în viaţa lui de coţcar !
ANGUS: Vă cunoaşteţi de mult timp?
FABIAN: Să fie vreo 3-4 ani de atunci ; Lola activa într-un cenaclu literar, „Ecoculture” sau „ Litérature verte”, cam aşa ceva, m-a introdus şi pe mine în bîlciul ăla, un adevărat azil de rataţi, în care bătrînul Epién era un fel de guru liric, la care se ploconeau toate libărcile alea prozodice...Pune-te în locul meu: un tînăr provincial, aterizat pe asfaltul „Oraşului Luminilor”, pornit să cucerească cu vigoarea sa toate redacţiile, cenaclurile, editurile! Cum puteam să mă fac remarcat, altfel decît biciuind babalîcii genialoizi, înţepînd neputinţa unora, trosnindu-i în moalele capului pe cei care mă contestau...
ANMGUS: Înţeleg... oricum, ascensiunea ta e demnă de invidiat, eşti un model pentru mine, aş vrea să am impetuozitatea ta, dar sîngele meu curge în alt ritm, mai lent, profund, sunt un introvertit...
FABIAN: Vrei să-ţi spun un secret ? Vodka, tinere, alcoolul lucidităţii depline, care arde şi răcoreşte simultan, licoarea marilor spirite cinice îmi aprinde imaginaţia, îmi dă vigoare şi inspiraţie! Licoarea ta din malţ fermentat e-o băutură pentru highlanderii zgribuliţi în kilturi, dospind sumbre balade şi istorii sîngeroase...
(consultîndu-şi ceasul): Darling întîrzie, ca de obicei; toate femeile frumoase se lasă aşteptate, e un ritual, un preludiu temporal care incită nervii.. să mai luăm un rînd!
ANGUS: Ai citit ultimul meu poem, nu-i aşa? (scoate un manuscris din buzunar şi i-l întinde)
FABIAN ( dă repede peste cap paharul cu alcool, se scutură cuprins de fiori şi face semn unui garçon să i-l reumple ):
Ce spuneai sensibilul meu prieten ? Poemul tău...e bine scris, deşi eu nu mă pricep, mărturisesc, la prozodie, Lola e poeta în menajul nostru, dar...
ANGUS: Mă gîndeam că mă vei ajuta să-l public, în „Mélisande” , în „L’ Esprit” sau în suplimentul liric de la „Les Echos”...
FABIAN: „ Mélisande” e o revistă de critică teatrală şi de operă...
ANGUS: Balada mea e suficient de consistentă ca să se transforme într-un libret...bine plătit!
FABIAN: Îmi placi, ţinteşti sus! Îl cunosc pe redactorul şef de la „Mélisande”, mi-e îndatorat, l-am ajutat într-o încurcătură cu minore, anul trecut, dar patronul nu mă suportă, iar dacă pachidermul ăla bătrîn află că te-am recomandat eu...
ANGUS: Înţeleg...de fapt, nu mai înţeleg nimic, am trimis cópii după manuscris la aproape toate editurile şi revistele culturale; au trecut 2 luni şi nu am primit niciun răspuns!
FABIAN: Vezi, aici greşeşti ...nu trebuie să implori notorietatea, trebuie să înşfaci gloria, curva asta parşivă, bărbăteşte, să-i ridici fustele în cap şi să o posezi fără scrupule!
ANGUS: Mi-ar fi util să îţi cunosc părerea, obiectiv, fără menajamente...
FABIAN: Indubitabil, ai talent...ce-ţi lipseşte este impetuozitatea, obrăznicia... Loveşte cititorul sub centură, exhibă-ţi tarele, fă din defectele tale un stindard, aruncă-le în ochi nimicnicia existenţei lor precare, de biete larve eclozate în marasmul cotidian...Jigneşte-i, acoperă-i cu murdării , iar ei laşi şi lingavi vor linge dejecţiile şi te vor adula!
SCENA II
( intră Lola, cu un perfect aer de femeie mondenă, zîmbind enigmatic, căutînd cu ochii, în încăperea îmbîcsită cu fum de tutun;
îi zăreşte şi se apropie de cei doi, cu paşi elastici. Angus îi sărută mîna, Fabian o îmbrăţişează, mîngîindu-i cu un gest lejer, spatele şi fesele )
LOLA: Copii, am o veste trăznet pentru voi: am perfectat toate amănuntele, am semnat contractele cu proprietarul şi cu tipografia; în maxim două săptămîni revista va putea să apară!
FABIAN: Fantastic, darling, eşti cea mai tare!
(se apleacă peste masă, o îmbrăţişează, contopindu-şi gurile într-un sărut franţuzesc prelungit ; Angus, stînjenit, soarbe o înghiţitură de wiskey, priveşte în jur, aşteptînd ca cei doi să isprăvească )
LOLA: Eşti cu noi Rob-boy? Îmi placi cu aerul tău ingenuu de Walter Scott căzut pe malurile Senei...hai, nu te mai bosumfla, o să-ţi publicăm balada în noua revistă! Apropos, unde credeţi că va fi sediul? Hai să vă văd dacă ghiciţi...
ANGUS: În Fabourg Saint-Germain?
FABIAN: În Montmartre?
LOLA: Ei, na! Într-un studio, vis-à-vis de „ Le Croix”!
(rîde în hohote, acompaniată de chicotitul lui Fabian)
ANGUS: Sunteţi religioasă?
LOLA ( îşi aprinde o ţigaretă brună de foi şi-l priveşte enigmatică):
Eu...nici gînd! Ultimul meu soţ era; colecţiona scapularii şi avea fantezii erotice cu maici şi Fecioara din Lourdes ! Fabian îi procura prostituate, aşa ne-am cunoscut... ( îl mîngîie maternă pe obraz) Hai, baby nu te bosumfla, ştiu că eşti ateu, ai fi preferat să ne stabilim lîngă L’ Huma’, unde sunt prietenii tăi!
FABIAN ( comandă încă un pahar de vodkă şi o grendine pentru ea; bea, face un rictus de saţietate):
M-ai făcut fericit cu vestea asta, Lolita mea, unica şi pubera mea iubire...Nu credeam că vei reuşi! Să bem pentru noua gazetă literară!
(ciocnesc pe rînd)
ANGUS: Minunat, o revistă literară pură, cu ştaif ...
FABIAN: Eh, nu chiar 100% la 100% literară! Vor mai fi şi pamflete, atacuri politice; îi şantajăm pe burghezi, îi flagelăm pe „ bătrîni”, plătim poliţe, îi terfelim în articole muşcătoare, cinice, mai strecurăm şi cîte o poezică...
ANGUS: V-aţi gîndit la un titlu?
FABIAN: Les jeudis d’ Onan...( rîde cu chicotitul său copilăros)
LOLA: Nu, am eu un titlu penetrant : „Hiena”!
FABIAN: Cam ambiguu, iubi, nu crezi?
LOLA: Mă fascinează anatomia şi moravurile acestui animal, în special ale femelei alfa, cu pseudopenisul ei pendulînd viguros, intimidînd masculii !
FABIAN: Bine... să bem pentru „ Hiena”!
SCENA III
DECORUL : redacţia unei reviste efemere ( fotolii desperecheate, o canapea gri, teancuri de gazete, o veioză aruncînd o lumină tulbure)
FABIAN: (aşezat într-un fotoliu cu o sticlă în mînă, răsfoieşte febril nişte şpalturi )
Bun, avem editorialul de prima pagină scris de mine, apoi un articol incisiv despre falsul celibat al lui Christ, cu referinţe şi citate din evangheliile apocrife, va răscoli rinichii fleşcăiţi ai Vaticanului... avem pagina a 3-a cu dezvăluiri despre bătrînul truver scatologic, cu fotografii trucate, în care desfrînatul ramolit pipăie admiratoarele în timp ce semnează autografe, balada amicului Angus în pagina a 4-a şi bineînţeles, o elegie de Iubi scrisă în dialect catalun , iar pe paginile a 5-a şi a 6-a file din jurnalul subsemnatului...
LOLA:( sprijinită de fotoliu, citeşte peste umărul lui şi aprobă tacit)
ANGUS: ( intrînd exuberant )
Fabian, e o zi mare pentru mine, aşa cum am promis, voi colabora la revista voastră!
FABIAN: Normal, amice, tengo una palabra! Uite-ţi balada: 36 de strofe, impecabil tipărite, titlul în corp gotic, o bijuterie a genului!
LOLA: Hello, Rob-boy, te-am citit, eşti bun...
ANGUS: Merçi Lola, pot să fac şi eu ceva...util pentru primul număr?
FABIAN: Da, de fapt ne-ar mai trebui un interviu cu o personalitate politică a zilei, de pildă cu liderul de stînga, Honoré LeMusil ; uite adresa cafenelei unde îşi bea pastis-ul, împreună cu docherii şi hamalii din Hale, îl găseşti cam la ora asta...
ANGUS: Alerg de îndată, sper să nu mă refuze!
FABIAN: Nici vorbă, e un tip popular, va candida cu mari şanse la primăria arondismentului XIV ; de altfel i-am dat telefon că îl vei solicita, te aşteaptă...
Stai puţin, vreau să îţi citesc ceva, am nevoie de o opinie proaspătă, candidă!
(se ridică din fotoliu şi citeşte repede, sacadat, fără pauză sau intonaţie)
„M-am trezit în plin soare; încăperea miroase a vopsea îmbibată cu parfum ieftin de curvă şi absint de proastă calitate. Tavanul se ondulează, scîndurile urcă spre mine, patul, ca un şevalet strîmb, se bîţîie din toate încheieturile. Mă miros şi constat: sunt colorat, beat de soare şi de culoare, am pictat excesiv...da’ unde dracu’ sunt?
Mi-amintesc că am plecat dis-de-dimineaţă de acasă cu şevaletul în spinare; mă aştepta un peisaj plin de grîu copt şi chiparoşi unduind semeţi ca nişte flăcări verde închis. Am oprit la bistrou, am băut un absint, apoi încă unul şi încă...dracu’ mai ştie cît ! Oricum am cheltuit ultimii bani, dacă nu vînd un tablou sunt terminat. Rachel îmi spune că-s dulce, dar n-o cred, deşi ea nu-mi dă pe datorie. Dragoste. Absintul dizolvă toate amintirile, e cel mai ciudat moment, cînd iei paharul în mînă, unda aromată te învăluie, dulce-amărui, îţi picură verde în creieri şi te crezi genial. Sau genital...
Beau beau beau. Ca să uit. Că-s genial. Sau genital. Urlu la sticla de absint: te iubesc curvă verde, aş face dragoste cu tine! Afară urlă mistralul...sau poate şacalul, sau rapidul de Constanţa. Mă pufneşte rîsul, rîd cu lacrimi, rîd galben. De crom. De Napoli. De-o frumuseţe de tuşă ce-mi picură-n barbă stropi de absint...iar absint...pe cine dracu’ mint?
Încep să dansez ca vahineele lui Paul, îmi bălăngăne „ pensula” între picioare, dansez şi rîd ca un înţelept. Sau ca un cretin. Sau chrétien...Offf! Îl văd pe sfîntul Francisc din Assisi, mă ameninţă mustrător cu degetul arătător; ce ştie el Bătrînul, ce-i mila! Mi-e milă de mine şi borăsc. Verde, galben, ocru, şi oranj. Am în fudulii o arleziană (săltăreaţă a lui Bizet) şi-n fiere un chiparos. Toate-s pe dos: cerul, cu stele, soarele luminînd în noapte, cafeneaua vomitînd verde şi roşu spre mine.
În copilărie visam să ajung popă. Vinul de la împărtăşanie era dulce; m-am îmbătat cu el la propriul meu botez; toţi erau uluiţi de precocitatea mea. Berea nu-mi plăcea, îmi dădea stări de melancolie, votca doar dacă era din cartofi, aburindă şi tare pe fundalul figurilor afumate ale ţăranilor mei.Pastis-ul aromat, mastica, romul jamaican sunt pentru simbolişti, pe mine mă duce-n sincopă doar inegalabilul „diavol verde”. Aşadar, am fost beat toată copilăria şi de atunci nu m-am mai lăsat. Băutura şi pictura, un drum pe care merg ca un maratonist însetat, mă împiedic, borăsc şi merg mai departe. Absintul îmi dă aripi, culoarea mă ucide şi soarele ăsta îmi usucă creierii. Mi-e sete, încă un rînd Paul, încă un rînd mon ami! Îţi aminteşti? Am fugit de la San Rémy ,doar în cămaşa de forţă, cu o pensulă în mînă pe care o ţineam ca pe-o sticlă goală de absint.
Aud tot mai des voci. În urechea mea stîngă. Sau dreaptă. Dracu’ mai ştie care...Deschid fereastra, nu e nimeni, doar mistralul; sau şacalul care-mi roade şevaletul; sau expresul de Marsilia, cu ferestrele lui luminate în noapte ca şi vitrinele dintr-un bar. E miezul zilei, e timpul să-mi fac al 70-lea autoportret: autoportret cu o sticlă de absint goală. Pictura la 70 de grade. După care mă sinucid. Îmi tai beregata... ca să nu mai beau absint. Are cineva un brici? Sau măcar o ghilotină? Mai beau un absint...ultimul, jur! Rachel , noi ne mai futem cîndva?
Asta e apropos de vînzarea unei mîzgîlituri, făcute de imbecilul de olandez sifilitic, pentru suma de 13 milioane de franci…vă daţi seama, cu atîţia bani se putea dota un orfelinat de mărime medie !
ANGUS (rămîne tăcut o vreme, iar apoi cu stîngăcia introvertitului izbucneşte):
Cît patos, cîtă dăruire în fiecare cuvînt…Mulţumesc maître, eşti genial!
(iese, vizibil mişcat)
FABIAN ( mai mult pentru sine ) : Bun băiat, va ieşi un gazetar excepţional din el !
SCENA IV
LOLA ( aşezată pe canapea, îi citeşte corespondenţa lui Fabian, care proptindu-şi capul pe genunchii ei, bea în răstimpuri dintr-o sticlă) :
Damas, redactorul şef de la « Le croix » : Blasfemicul fătălău scotocind prin bibliile apocrife, inventează sordidul « …bla,bla, bla…
FABIAN : Hermafroditul paroh se bîţîie pe craca edenului ca o cioară lihnită după viermişori…altceva ?
LOLA :Corbeaux, editorul de la « Écriture verte”: „ Dacă şi-ar epura scrierea de bălăriile scatologice, Fabian, incontestabil lider al stîngii literare, ar merita toate consideraţiile confraţilor...”
FABIAN: Imaculatul maître al pudorii literare s-a prins de ceva, dar nu mă scoate cu asemenea fraze goale din găoace...i-e frică de reacţiile conservatorilor!
LOLA: Aaaa...Jean Épien în „Le Mot”: „Maniacul sexual a ouat o nouă dejecţie în peisajul publicistic ...” aaa, uite se ia şi de mine: „ patronată de-o demimondenă libidinoasă cu-apucături maternal-schizoide”! Ar trebui să-l ataci mai sîngeros, darling, să-i înfuzi scîrboşeniile înapoi în gură!
FABIAN (se ridică dintr-un salt ): Ies puţin, mi-e gîtlejul uscat...în redacţia asta de abstinenţi, nu mai e de băut decît oranjadă! ( pleacă din scenă, grăbit)
ANGUS ( intrînd voios, cu un buchet de flori ): Unde e şeful?
LOLA: Prin preajmă, la vreun bar apropiat..oooo, merçi Rob-boy, eşti dulce, anemonele sunt florile mele de suflet...Ce-ai mai scris? Ultimul tău poem, în care ne spui cum faci dragoste cu darling a ta pe un pat de muşchi jilăviţi de ceţuri hiperboreene, e grozav...în sfîrşit, te-ai dezinhibat !
ANGUS: Ţi-a plăcut cu-adevărat ? Eu credeam că e prea explicit şi prea împănat cu detalii carnale!
LOLA ( se ridică şi trăgîndu-l brusc, îl sărută, cu lăcomie pe gură): M-a excitat ...e mirific, orice femeie s-ar dori în postura iubitei tale...
SCENA V
FABIAN ( cîntînd fals, intră cu paşi împleticiţi): Ahoe, Scotus Poeticus, cîte muze ai violat azi?
ANGUS: E bine că eşti vesel...am veşti proaste de la desfacere: vînzările din luna asta, a „ Hienei”, au scăzut cu 50%!
FABIAN: Lasă...am o idee de-a dreptul genialoidă: să scriem toţi trei sub acelaşi pseudonim...în acest fel, vom putea să le dăm peste bot ramoliţilor, fără frică; ce ziceţi?
LOLA: Şi cum vom semna?
FABIAN ( luînd o gură de alcool): Atenţie copii, un nou nume se naşte: FALus ! Aţi înţeles? Iniţialele noastre combinate şi-o terminaţie latină !
Primul articol va fi despre bătrînul mandolinist..se pare că în tinereţe îi plăcea să cînte la saxofonul cu pedale ! ( rîde ) Punem şi poze, trucate fireşte...tigoria o să se oftice şi-o să lepede o nouă piatră din bila-i poetică!
ANGUS: Trist...
FABIAN: De ce, amice? Dacă ţi-e milă de menestrelul vulvelor aflate în climax, las pe mine, ţi-l caftesc eu!
( ia nişte foi şi începe să scrie febril )
LOLA: Am auzit că amicul LeMusil a pierdut alegerile ...
FABIAN: Da, a făcut troc cu dreapta pentru un scaun în Senat ... ar fi pierdut oricum, opoziţia avea un dosărel despre el, de cînd îşi satisfăcea stagiul militar prin Algeria...chestii cu haşiş şi băieţei berberi...
ANGUS: Am pierdut totuşi un sprijin politic valoros...
FABIAN: Vor mai fi oportunităţi, schimbăm calul şi mizăm pe naţionalişti, se pare că emigranţi din Magreb sunt un subiect gras...see apropie prezidenţialele, vom face campanie pentru dreapta catolică!
ANGUS: Şi „ Le croix” ? De-abia a trecut o săptămînă de cînd le-am spintecat viscerele!
FABIAN: Nu-ţi bate capul, le dăm şi lor un oscior de ros; de pildă, un manifest pentru colectarea de fonduri la Lourdes!
SCENA VI
DECORUL : interiorul unui dormitor heteroclit ( lampadare de bronz patinat, o lumină difuză, un pat rotund, drapaje în roşu veneţian )
Lola şi Angus întinşi pe pat, faţă în faţă, într-o poziţie echivocă
LOLA: Am obosit, dragul meu amic ; luptele lui literare, războaiele purtate neîncetat mă deprimă...la capătul lor nici o speranţă de pace sau repaos. E un om extraordinar, talentat, spiritual, tandru, dar nu cred că mai pot continua! Mi-e dor de banal, de ceaşca de cafea adusă dimineaţa la pat, de porumbeii gîngurind pe acoperiş, de zilele scurse domol, ca ploaia de toamnă..
ANGUS: Sunt un mizerabil, darling, dacă nu îţi voi putea dărui toate astea; mi-aş da 10 ani din viaţă ca să pot dormi o noapte lîngă tine, să-ţi simt în somn căldura trupului...dar, să nu mă crezi un laş, ar trebui să discuţi cu el, să vezi ce reacţii are!
LOLA: Aş prefera să plec fără nicio explicaţie, pur şi simplu, fără nici măcar un bilet de adio, să ies din viaţa lui aşa cum am intrat: simplu, firesc...iar acum, end of the road!
Fabian intră pe neaşteptate, e ameţit de alcool, dar paradoxal, sumbru şi lucid.
FABIAN: Aaaa...aţi început fără mine...da’ nu vă sfiiţi, continuaţi, simţiţi-vă în largul vostru!
LOLA: Nu e ceea ce pare, iubi, nu judeca după aparenţe...
FABIAN: Niciodată nu e ceea ce pare, e un postulat idiot al sinergiei aparenţelor...da’ în fine, de ce nu? ( îşi descheie cămaşa şi se apropie de pat). S-o facem în trei! Angus, băieţică , ce postură preferi?
LOLA: Eşti aiurea, nu te pot împărţi nici cu alte femei, darmite cu un alt bărbat...Înţelege, s-a terminat ! ( se ridică, scoate o valiză de sub pat în care îndeasă cu nervozitate haine, lenjerie )
FABIAN: Ce faci, pleci? Aşa fără preaviz...ca TGV-ul din gară...Unde pleci, darling? De ce?
LOLA: În Caraibe... de-a dracului ! (iese furioasă, tîrînd valiza )
FABIAN: Menajul nostru în trei a făcut fîsss...Angus, ce facem?
ANGUS: Rămîi cu bine, eu plec..am primit un post de redactor la televiziune !
FABIAN: Şi „ Hiena”, cum rămîne cu ea?
ANGUS: Habar n-am..fă ce vrei, îngroap-o, vinde-o, da’ cred că s-a împuţit complet de la atîtea stîrvuri înfulecate!
FABIAN: Cum vrei tu amice, voi supravieţui...un ultim sfat: fă mai mult amor şi lasă dracului poezicile tale stupide..trăieşte întîi şi apoi după vreo douăzeci de ani, apucă-te şi scrie!
Angus se retrage fără să mai spună nimic, cu un aer evident de uşurare, că deznodămîntul a fost atît de rapid
FABIAN: Plecaţi amîndoi, nicio problemă...ce contează! Mîine voi găsi alte Lole şi alţi Anguşi, mai buni ca voi... ceea ce e mai important din toată existenţa asta idioată, este că mereu vor exista suficienţi bătrîni suferinzi, libidinoşi, , cu operele lor pitice, duhnind a scîrnă, cerşind aplauze pe culoarele literaturii, dispuşi să-şi dea viaţa lor împuţită, ca să i-o poată trage măcar o dată lui Euterpe!
Aziluri de scriitori, păzea că vin !
( Cortina)
Distribuie pe facebook
