I have no idea

Dragos, o sa-ti spun aici pentru toate ftografiile comentate de tine. te uiti bine si asta conteaza. multumesc mult!

Paşii, urmele şi maşina care nu pleacă. Faină metafora!

Absolutely, o sa ma opresc aici si pentru toate celelalte. la tehnica recunosc, sunt zero si pentru plusuri si toate minusurile sunt de acord, dar intotdeauna mai e ceva.:) multumesc si sa nu te zgarcesti. te mai astept!

+ unghi, poziție, compoziție
- vârfurile copacilor! trebuia ca ele să apară în poză. un pas la stânga și o îndoire de genunchi în jos; titlul nu spune nimic.

realitatea asta a noastra este enervant de aurolaca si nu exista un canal suficient de mare care sa o inghita. degeaba sufletul se da tare, daca lumea este surda in fotografie si nu numai. cand vom reusi sa ne luam mainile cu sufletul, detaliile nu-si mai au rostul, dar pana atunci sa ne repetam, poate ca undeva am pierdut o legatura. ma bucur ca spui ceea ce ai de spus.

eu cred ca realismul asta sec & conceptual se mai poate sustine in fotografie doar daca tehnica e brici si - indraznesc sa spun - inovativa, cumva. adica sa aduca ceva nou la nivel de detalii, dar la modul discret

Mihai, caut ceva-ul ala si prin ochii privitorului, altfel ar fi prea simplu. te-ai gandit vreodata ca prea multe paratrasnete s-ar putea sa dauneze, ca in Powder, nu stiu daca ai vazut filmul, dar nu asta am vrut sa spun. imagineaza-ti ca nu stiu unde merge autobuzul ala, dar probabil ca acolo vreau sa ajung. confuz, bine ales, dar poate e un alt drum spre sine. cat despre fotografia cu cei trei barbati este doar un pas si nu unul gresit, pentru ca tu te-ai oprit aici si mi-ai spus parerea ta, iar asta conteaza(al treilea barbat nu este reflectat in fereastra, se afla in spatele ferestrei si aparent pierdut in lumea lui). multumesc pentru semn si te mai astept!

sorry, si asta si cel de mai inainte, cu chipurile celor 2 barbati + al treilea reflectat in fereastra, sunt slabe. mesajul e prea difuz si ar putea fi aproape oicare, titlul confuz