Îmi uit cuvântul. Te ating cu gura

"naturelul simţitor" variază de la om la om, fireşte, şi ţine, de la un punct încolo, şi de alte lucruri decât corasonul, cum ar fi spiritul critic, cultura, simţul ridicolului, experienţe de viaţă etc. dacă ai trăit într-un cocon sau într-un turn de sticlă sau într-un pension e normal să nu simţi şi să nu guşti aceleaşi lucruri ca unul care a luat viaţa-n piept şi a avut tot felul de experienţe brutalizante... asta ca să explic aşa, cum aş face-o dacă aş fi prof la clasa a VIII-a... Mirela "simte" şi judecă poezia (deşi bănuiesc că aplică aceleaşi criterii pe Artă în general) ca o fată de la începutul secolului XX. este, ca şi A.Munteanu, unul dintre acei oameni excedaţi de agresivitatea epocii noastre şi a media, care se refugiază în artă de la care nu vor decât frumuseţe, tandreţuri, manierism şi "decenţă" în exprimare şi-n ceea ce e de exprimat. evident că Mihai nu e aşa (e clar din ce scrie şi exprimă pe net). asta face dialogul greu de purtat între ei. cea mai mare greşeală când e vorba de asemenea rupturi e intoleranţa. uitaţi-vă la violenţa celor de pe clubliterar, una "elitistă" şi "cunoscătoare". cu ce e ea diferită de a grafomaniacilor care scriu câte 7 poeme pe zi cu flori şi micşunele şi citesc o carte pe lună (şi aia Coşbuc, Minulescu sau, cu puţin noroc, Nichita) - e normal că ei fac ca toţi dracii când dau de o exprimare mai tare sau de cinisme în literatură!

nu vreau sa mai comentez ce spuneti aici "erosul [...] fiind, de fapt, cel mai autentic şi profund dintre sentimente". asta s-o spuneti pentru mirela, de exemplu. eu, legat de acest subiect, va voi da un exemplu care-mi vine acum in minte, dar s-ar mai putea gasi multe altele: tata, desi a iubit-o pe mama enorm, absolut enorm, isi iubea tara (da, tzara, romania - stiu ca poate va suna derizoriu...) mai mult decat orice. si era perfect intreg la cap, nu scria poezii patriotice, nici nu citea ionut caragea, nu se inchina la mormantul ostasului necunoscut o data pe luna, nu era membru de partid etc.

spun doar ca se poate transmite emotie si fara "De la picioare aplecat spre pleoape. / Străbat câmpii", "scânteia pulpelor", "mustul vieţii" si restul care au fost deja semnalate de komartin.

adica fara kitsch-osenii de-astea care, cum e si normal avand in vedere textele de pe pagina sa, o emotioneaza pe Mirela - probabil ca la fel de mult ca si serialele de pe Kanal D, paginile de pe hi5 sau muzica latino - si se apuca sa faca salturi mortale piperate cu cate un smiley de messenger, pe aici, prin comm-uri.

spun toate astea - si va rog sa nu credeti ca am ceva cu dvs. sau ca sunt inversunat sa demonstraz / demontez cine-stie-ce - pentru ca unele texte de pe pag. dvs mi-au placut destul de mult si va respect pentru ce faceti. in schimb, poemul asta nu mi se pare reusit.

Da, Mihai. Erosul nu poate fi conceput în afara sentimentului, fiind, de fapt, cel mai autentic şi profund dintre sentimente.Atunci cum ar putea fi concepută o poezie de dragoste fără emoţie ?
Mulţumesc, Mirela pentru intervenţie, corectă şi nuanţată. Ea îmi dovedeşte că încă n-am luat-o cu toţii razna.

Oare dc trebuie sa poetizam erosul?!
El n-are nicio legatura cu asta, desigur:))
Ce nu vor intelege niciodata indivizii ca tine este ca-n poezie nu trebuie sa ti-o tragi pur si simplu, ci s-o faci macar in versuri (albe sau cu rima;), iar pentru asta trebuie sa ai dracului un pic de imaginatie:D
In fine, nu stiu cat de inteligibil iti poate fi mesajul meu, in mod cert vei ramane cu aceeasi reprezentare primitiva, anatomica, in absenta oricarui sentiment:)

Komartin, macar de data asta, a prins ideea:)

Pentru felul in care Adrian poetizeaza erosul, pentru senzualitatea rafinata a textului deci (in ciuda catorva metafore, sa zicem, oarecum artificiale), voi lasa cele 8 pct.


Seara buna,
Euridice

mie "străbat câmpii" sau "mustul vieţii" mi se par niste chestii nereusite - si in general orice incercare desucheata simbolica metaforizata pe linia asta, ca să zic asa.

nu prea mi-a plăcut deloc textul asta. nu pot sa inteleg de ce trebuie poetizata asa o scena erotica.

Cred că sunt obosit.
Nici după remarcă, nu văd în ce constă stângăcia versurilor menţionate.
Da, da, sunt obosit !

un sonet frumos, foarte reuşit, dacă n-ar fi strofa a treia unde sunt câteva versuri tare stângace ("La sâni trufaşi mi se opreşte lutul, / La sfârcul poftei ce s-a-nfipt în lan")