Îneacă-mă-n sărutul ce ucide

mă bucur să citesc asta şi aştept cu curiozitate postările ulterioare, poate chiar un întreg volum

Nu sunt acela pe care îl intuiţi, adică cel care aruncă comentarii vitriolante. Mă bucură intrarea unui comentator pe care îl apreciez şi în părerea căruia cred. Chiar sunt onorat pentru aceasta.
Din păcate sunteţi în situaţia în care nu prea cumoaşteţi căutările mele în materie de sonet, desfăşurate pe parcusul celor patru volume publicate până acum. Fiecare are structura lui, diferenţierile tematice şi stilistice pe care le-am impus. E drept că ceea ce aţi comentat dumneavoatră se referă la ceva publicat în primul volum şi care rămâne cantonat în maniera clasică de abordare a sonetului. Veţi fi, probabil, surprins, să descoperiţi faptul că volumele următoare au cu totul altă structură, mai apropiată de cerinţele şi finalităţile contemporane. Chiar vă rog să mai aveţi răbdarea de a citi şi sonetul pe cate îl voi posta imediat şi care are titlul " Se crapă fusta, pârîie chiloţii ". Este un sonet apărut în volumul 3, PAINGUL ORB, despre care Mircea Cărtărescu spunea : " sonetele sunt crâncene şi de o frumseţe sumbră care m-a cucerit." De altfel, Mircea Cărtărescu este unul dintre cei care mi-a trimis o recomandare pentru primirea în Uniunea Scriitorilor. Veţi compara singur cele două sonete postate pe roliteratura şi veţi aprecia dacă există în structura sonetistului pe care îl comentaţi valenţe care pot rezista în spaţiul literar contemporan sau nu.
Cu prietenie şi preţuire

domnule Munteanu, cu riscul de a vă dezamăgi şi de a primi alte comentarii vitriolante, trebuie să vă spun că problema nu constă în (aşa cum încercaţi Dvs. să sugeraţi) lipsa de apetenţă a comentatorilor pentru orice altceva decât poezie vaginală, ci în aerul vetust şi restrictiv pe care îl infuzaţi sonetelor Dvs. (şi pe care, inevitabil, îl imprimă "mişcarea" unui sonet). cum să vă spun, sonetul e ceva la fel de popular (şi nu are şanse să fie mai mult de atât) ca o sonată sau o lucrare pentru violoncel din clasicism. asta dacă nu îi dai o tentă ironică sau dacă nu vii cu ceva nou - cum au făcut-o, în ultimele decenii, Brumaru sau Soviany sau Cărtărescu. ca să nu mai zic despre Crudu, ce aruncă în aer în "Falsul Dimitrie" regulile restrictive ale unui sonet. v-aş mai putea spune şi despre poezia cu formă fixă cultivată de Houellebecq (deşi el nu e un poet dintre cei buni, oricum nu pe cât de mare prozator e). sonetele Dvs. sunt nişte sonete corecte, care denotă abilităţi tehnice şi o cultură poetică de tip clasiv. de ce ar trebui numai asta să impresioneze sau să incite cititorul? mai ales după alde Petrarca, Baudelaire, Vasile Voiculescu...

Stau şi mă gândesc ce impact ar fi avut acest text, dacă , dintr-o singură întorsătură de condei, i-aş fi schimbat titlul, numindu-l " Sonetul vaginului ".Am să fac odată acest experiment, când voi dori să mă amuz.
E cam grav, dar asta e realitatea, ăsta e adevărul, ăştia suntem.

Sunt onorat de apreciere şi pentru că ţi-ai adus aminte de text.

Cu sugestia făcută aş putea să fiu de acord, numai că mă deranjează tensiunea specială a acestui text, care este un sonet pasional. În acest context,termenul "cuminte" îşi găseşte mai greu locul. De reflectat voi reflecta. Cu prietenie

Este unul dintre cele mai frumoase sonete scrise de maestrul Adrian Munteanu.

Cristi

adrian, nu stiu cum se face, incurc mereu tastele astea pe intuneric

o seara buna de la mine

nu toata lumea apreciaza poezia cu rima, daramite sonetul care are regulile lui...

o sa iti fac remarca la un vers

Să îi frământ cu palma ce decide
Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa.

recomand - cat de cuminte-i

asta pentru ca sanii sunt mereu mai fierbinti ca palmele, este chestie anatomica

iar cuminte are o nota mai melancolica in text, ai imbina frumos eroticul si melancolicul

si asa ai calda in versul

În pat să-ţi lepezi caldă cuviinţa

si ar fi pacat sa repeti aceeasi stare, sub alta forma adjectivala

iti dau totusi 6 puncte pt linia erotica

sper ca fina observatia sa te fi ajutat cumva

daca textul a fost publicat deja, mea culpa...

Încă ceva . Oare să fie şi acest site unul în care sunt comentate numai acele texte care şochează ? Chiar dacă şocul e, de regulă, extraliterar ?

Erotismul, in forma sonetului, pare, nu-i asa, la el acasa.
Multumesc pentru revenire, pentru ca-ti aminteşti. Ne amintim de lucrurile care ne ating in suflet. Deocamdata e semnificativ, pentru ca, iata, esti singura.

Un superb sonet de dragoste:)
Il stiam mai demult, dar ma emotioneaza si acum;)
Nu te credeam in "stare":))

Las 8 puncte (sper sa reusesc!)
Euridice