Într-un sul de linoleum

ma bucur ca iti place ”textul-tobogan” :P

Andrei, ofer o stea pentru acest text. pentru imaginea pe care o catapultezi la final. poemul acesta are destulă forţă încât să îmi placă. este genul textului-tobogan. acest termen l-am folosit pentru prima oară în cadrul cenaclului Turnărorii ca să mă refer la felul în care curge un poem : prinde viteză pe parcurs, ca să te lovească la sfârşit şi să te lase în aer. un alt atu ar fi că acesta este compact.

mersi Eva, mă bucur că ţi-a plăcut.

in reluare, până la capătul lumii, într-un sul rostogoliţi.
foarte bine sculptată poema.
8 puncte.

Mihai, la acele mici forţări o să mă mai gândesc, în special la a doua menţionată de tine.

Alina, mă bucur că ţi-a plăcut.

Sebi, nu cred că am schimbat stilul. Cum adică sunt mai sincer? Până acum nu am fost?

hey... ai schimbat stilul un pic.
acum esti mai sincer. instantaneu. e poezie. orice s-ar zice asa arata viitorul poziei.

Imi place poemul. Are imagini puternice si o atitudine detasata.
Finalul este cel mai reusit.
Bravo

e bun, da. f mici fortari "degajăm o vitalitate intolerabilă", "ne aşezăm la masă ca o familie", dar si chestii f faine "deşi niciunul dintre noi nu suportă / să fie văzut mâncând", linoleumul etc.
8

Jan, comentariile lungi, bine argumentate, care parcurg atent întregul text sunt destul de rare pe acest site. Apreciez efortul tău. Şi mulţumesc pentru stea :)

George, mă bucură comentariul tău, mai ales că mi-ai dezvăluit elementele constituente ale linoleumului :)

Leonard, s-ar putea ca ultimul vers să fie pueril, mai ales că expresia a fost folosită şi în titlul unui roman al lui Haruki Murakami: La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor. Un titlu extrem de pueril...

Medeea, s-ar putea să fie vocea ta aici, aproape că mă flatează constatarea... Mersi pentru comm, mai ales că treci destul de rar pe aici :P

Cosmin, până la urmă am înţeles ce vrei să spui. O să mă gândesc la ce mi-ai zis, mai ales la asta: "şi atunci o pui şi în cap la ai tăi". Şi nu, nu e nici o supărare :) Te mai aştept!

Dan, o să mă gândesc la versul cu cilindrul compactor.

Mihai, am un deja-vu când îţi citesc comentariul, nu ştiu de ce :))

ideea este ca mi'a placut destul de mult efectul pe care l'ai transmis prin ultima strofa...am recepat poemul ca pe o implozie in acea strofa de final care parca infasora intr'un linoleum strofele anterioare.
punctez si originalitatea
si ma mai gandesc daca nu cumva primele trei strofe sunt prea mult.
( acum sunt sigur ca nu iti spun nimic nou :)) )

precizare: "ai tai" egal parinti dintr-un text fictional.

pt mine, cititor, pare lipsit de logica sa nu le placa sa fie vazuti mancand. In cazul asta, deduc doar ca au rol de legatura spre concluzia textului ca pb-a in discutie e generalizata si insolvabila

altfel, in sine, sa nu-ti placa sa fii vazut mancand e o imagine buna pt a sugera nevoia de identitate, intimitate etc. dar nu mi se pare ca se potriveste

ca sa nu para ca fac eu presupuneri prea indraznete despre ce e in capul oamenilor...

se intelege, e vorba de clasica ruptura intre generatii. as retine insa doar prima si ultima strofa, (daca n-as vaduvi astfel constructia de un liant necesar, despre care insa, evident, n-am nicio idee)...
inteleg si accept finalul, despre care cred ca e absolut ok, as scoate insa versul "ca un cilindru compactor", care mi se pare inutil. 7p.

e poezie de idei, ceea ce nu e chiar imposibil dar e f greu sa fie ok. una dintre conditii ar fi macar ideea sa fie interesanta, nu ca suntem mcdonaldizati, ceea e un truism mare, plus ca o zici ca atare "degajăm o vitalitate intolerabilă
în efortul de a asimila
ceva servit de-a gata". la fel prima strofa
nici nu ca nu mai suporti,aproape la fel de banal
alta conditie sa nu fie incoerente, or "ne aşezăm la masă ca o familie
deşi niciunul dintre noi nu suportă
să fie văzut mâncând" imi spune ca recunosti si tu ca e o idee banala si atunci o pui si in cap la ai tai

parerea mea e sa nu mergi pe mana unor astfel de texte

: ce ai vrut sa zici cu
''e drept ca-i ciudata chestia asta cu linoleumul, are efect mai ales pt ca-i noua'' ???
chiar sunt curios

Imi place, e un ton foarte sec aici, parca detasat, iniferent, ascuns. Mi-ar fi placut sa fi mers mai mult pe imaginea din prima strofa, sa o fi dezvoltat, ca si poveste.

Aici mi se pare ca parc-ar fi vocea mea, senzatie data cred de ultima strofa; insa nu inteleg de ce ultima strofa vine asa de brusc, parca ai fi taiat negativul si vine imaginea asta cu legatura, intr-adevar, dar brusca.

chestia cu capatul lumii nu mi se pare puerila si nu stiu de ce leo spune asta.

e drept ca-i ciudata chestia asta cu linoleumul, are efect mai ales pt ca-i noua. mi se pare insa gestionata prost. iar ultimul vers cu capatul lumii e chiar pueril.

metafora linoleumului (policlorură de vinil aplicată pe suport textil)face cît tot ce s-a postat le secţiunea Poezie rolitiană timp de o săptămînă!
Maladeţ Andrei, bună poezie!

Sper să nu indignez pe nimeni că acord iarăşi o stea unui text care poate părea unora de pe-aci prea simplu, prea nepoetic. În spatele cuminţeniei sale eu am desluşit o teribilă stare de revoltă interioară. Ceea ce intrigă este că explozia înăbuşită este provocată chiar de platitudinea unei atmosfere familiale. Poezia debutează cu o scenă casnică, ce prinde într-un cadru singular rutina unei vieţi banale. Sintagma "vitalitate intolerabilă" dezvăluie însă brusc, asemeni furiei ce răstoarnă masa, tensiunea acumulată prin "reluarea" zi după zi a aceloraşi gesturi lipsite de sinceritate. Poetul ar vrea să distrugă întreaga lume, iar mijlocul ales spontan este jocul. Înfăşurarea în linoleum sugerează, în opinia mea, regresia într-o vârstă a sincerităţii. Ar trebui să mai spunem ceva şi despre metafora linoleumului, dar... ne temem să nu distrugem cu totul fiorul acestei poezii!