La 12 închidemscena 2 - Laura Pancu Adăugat în 05 aprilie 2009, la 13:07 | 338 afișări / 327 vizitatori |
Scena 2.
În bar apar 2 personaje, un El şi o Ea, braţ la braţ, vizibil ameţiţi, vorbind tare.
Ea (râzând) : Eşti prea tare ! Chiar i-ai spus asta ? Hahaha. Si ea ce-a zis?
Se așează la o masă lângă masa lui C.
El : Ce să zică ? Mi-a zis că dacă nu vreau eu, o să găsească pe cineva care să vrea. Şi mi-a întors spatele.
Ea se întinde spre el şi îl sărută apăsat şi zgomotos. Barmanul se apropie de masa lor.
Barmanul : Ce vă aduc ?
Cei doi continuă să se sărute, puţin dezechilibraţi.
Barmanul : Alo, porumbeilor, ce vă aduc ? Vedeţi că la 12 închidem. Domnu’ (arată spre C) e la ultima comandă.
El se uită spre C, foarte vesel.
El : Aaaa, păi dacă e la ultima comandă înseamnă că a avut mai multe, deci e pregătit să nu mai stea singur. Adu-ne 2 beri şi una pt domnu care o să stea cu noi. Aşa-i că o să stai cu noi ? Viaţa e frumoasă, nu merită s-o petreci bând singur ca un cuc, numai D-zeu e singur. Hahaha.
C : Nu vreau să deranjez. Eu aştept pe cineva, de fapt. Dar întârzie.
El : Sigur că da, viaţa e o continuă aşteptare. Aşteptăm ceva sau pe cineva, ce mai contează. Important e că ne-am întâlnit, nu-i aşa iubito ?
El se întoarce spre Ea, care râde şi o sărută încă o dată.
Barmanul le aduce berile în timp ce C se mută la masa celor doi.
El : Arăţi cam obosit, amice. Probabil că eşti din ăia care muncesc prea mult. Părerea mea e că oamenii în ţara asta muncesc ca bezmeticii fără să ştie nici ei de ce o fac. Muncesc pentru că li se pare că trebuie să muncească şi lucrează aşa ca proştii in gol, fără nici o satisfacţie. Eu cred că dacă tot munceşti, ceea ce înseamnă o cheltuială însemnată de timp şi energie, măcar s-o faci cu folos, cu sens. Uite, eu şi cu iubita mea suntem genul de oameni care se conduc după principiul ăsta şi nu ne pare rău.
El se întoarce spre Ea şi o sărută; Ea- din ce în ce mai ameţită.
El: Tu ce gen de om eşti ?
C : Eu muncesc, dar nu am o problemă cu asta. Adică na, nu poţi să faci tot timpul ce-ţi place, există şi lucruri necesare, care trebuie făcute indiferent de cheful tău. Altfel, la ce-am ajunge ?
El : Exact, la ce-am ajunge ? În fond, ce să faci cu un popor de oameni fericiţi care fac tot timpul ce vor ? Nici un stat n-are nevoie de oameni fericiţi, ci de oameni mulţumiţi cât de cât, de oameni care să producă ca să cumpere mâncare şi băutură şi câte un tricou din când în când. Corect ? Corect ! Uite, eu şi cu iubita mea nu credem în lucrurile astea, noi vrem doar să fim fericiţi. Ce zici, iubito ?
Ea se ridică de la masă, îşi aruncă mâinile în aer şi face câţiva paşi în jur, dansând.
Ea : Eu vreau să dansăm. Mi-e dor sa dansez. De când n-am mai dansat noi doi ?? Hai, vino să dansăm.
Îl trage pe El de pe scaun, El se opune.
El : M-ai înnebunit cu dansul ăsta. De fiecare dată când te îmbeţi vrei să dansăm. Uite, dansează cu el, poate are el chef.
O împinge uşor spre C. Ea zambeşte şi îl trage pe C. în braţele ei.
Ea : Hai, dansează cu mine, viaţa e mişto, de ce eşti aşa trist.
(Spre barman) Pune nişte muzică, te rog, orice, pot să dansez orice.
Se aude muzica, cei doi dansează împiedicat, e un radio ; dupa 1 minut, muzica se întrerupe şi se aud reclame.
Vocea de la radio: ”eşti nemulţumit de sistemul tău de ventilaţie şi vrei unul mai performant ? Noi avem soluţia. Sună şi vei primi un aparat care nu te va dezamăgi niciodată plus o husă de protecţie gratuită.”
Ea şi C se aşează la loc.
El : Un aparat care nu te va dezamăgi niciodată ! Ei, ce ziceţi de asta ? Ce bine sună ! Dacă ar fi aşa şi cu oamenii ? Dacă ar fi reclame care să spună „Eşti nemulţumit de prietenii tăi ? Sună şi vă vom da unii mai performanţi, plus 3 sticle de bere gratis, ca să le împarţi cu ei”. Hahaha ! Minunăţie tehnică !Să-ţi poţi schimba prietenii, iubita, mama, atunci când te-au dezamăgit.
C : De prieteni sau iubită te poţi despărți, de mamă mai greu.
El : Sigur că te poţi despărţi, dar de unde ştii că dai peste ceva mai bun ? Asta-i adevărata întrebare. Mie-mi trebuie garanţia calităţii, mă-nţelegi ? Ce faci dacă scoţi pe cineva din viaţa ta şi după aia te alegi cu ceva mult mai prost şi regreţi ce-ai avut înainte, dar n-ai ce face, lucrurile sunt consumate. Ha ?
Ea : Eu întotdeauna am nimerit-o mai bine decât înainte, chiar dacă nu mi-a fost clar asta de la început. Cred că am avut noroc. Toate despărţirile mele de toţi oamenii au fost de bun augur. Nici de mama nu mi-a părut rău că m-am despărțit, deşi na,m-am prins mai greu de asta. Dar viaţa merge întotdeauna în suuus în suuus.
Se ridică din nou şi dansează haotic, îl trage pe barman şi fac împreună câţiva paşi.
Barmanul se desprinde de ea şi se îndreaptă spre El.
B : Eu zic să-ţi ţii prietena aproape, e cam lipicioasă şi nu ştii ce se poate întâmpla. (rânjeşte)
El : Zăăău ? şi ce se poate întâmpla, mă rog ţie ? Poate vrei să mi-o răpeşti sau ce ? să o tragi într-un colţ profitând că sunt beat şi apoi ce ? Hahaha !Hai că eşti simpatic. Ce mă, crezi că fac pe mine de teamă să nu mă părăsească femeia pentru un jerpelit ca tine ? Crezi că sunt ca amărâţii ăia care-şi ţin iubitele legate de pat, nu carecumva să le scape ?
Se preface că se repede spre B, îl ia de gât şi-l trage spre masă, râzând.
El : Mai bine hai şi bea ceva cu noi, tot nu mai stăm mult. Poate-l înveseleşti tu pe ăsta, că noi n-am reuşit până acum. Stă ca găina pe gard, nici nu-i soare, nici nu-i ninge, cum zicea bunică-mea.
B aduce bere la masă în timp ce-i răspunde.
B : Lăsaţi-l în pace pe bietul băiat, că e supărat. Azi trebuia să se despartă de iubita lui şi ea n-a mai apărut la întâlnire ca să-i dea papucii.
El : Hahahaha. Că doar n-o fi proastă să apară ! (spre C) Ia zi, e proastă ?Hahaha. (spre Ea) Ce zici, tu ai apărea la o asemenea întâlnire?
Ea : Eu apar foarte rar la întâlniri. (visătoare) Îmi amintesc de prima întâlnire la care am fost cu un băiat, eram foarte tineri, nişte copii, şi eu îl plăcusem din prima, dar lui i-a luat mult, foarte mult, să mă bage în seamă. Şi într-o zi, când ieşeam de la şcoală, m-am oprit în staţie, mi-am aprins o ţigară şi ţin minte – era spre vară, purtam o fustă albastră şi el a apărut în staţie, m-a întrebat dacă n-am o ţigară, mie mi s-au umezit palmele şi am scos o ţigară, ultima mea ţigară pt ca pe atunci fumam 2-3 ţigări pe zi, nu mai mult şi i-am dat ţigara şi el a zis nu mi-o da mie dacă e ultima şi eu i-am zis ia-o, eu nu mai fumez. Şi m-a condus spre casă, pe jos, eu n-am vorbit mult, mă uitam la el şi-mi plăcea, aveam stomacul întors pe dos, mă temeam să nu spun vreo prostie, să nu-l alung, dar el era atât de relaxat, de frumos…aaaa…şi mi-a cerut numărul de telefon şi m-a sunat a doua zi şi l-am aşteptat în staţie, că aşa stabilisem, dar n-a apărut şi apoi eu l-am ocolit pt că mi-era clar că nu era omul care credeam ca este....
El (complice spre ceilalţi doi): Aşa e întotdeauna când se îmbată, îi place să povestească despre fostele ei sentimente. Hahaha. Eu aşa le zic – foste sentimente. Vorbeşte şi vorbeşte şi dacă nu-i arăt interes se întristează şi se simte singură,
B: În plus, hai să fim serioşi! Cine mai simte aşa ceva în ziua de azi!? Cu fluturi in stomac şi minuni din astea şi cu emoţie la întâlnire şi alte alea... În ziua de azi tinerii îşi trimit smsuri, stau în găşti, se combină la rockotecă şi aşa mai departe. Nu e unul, e altul, nu e una, e alta, şi am încheiat povestea.
C : Ei, dar nu contează diferenţele astea de generaţie. Sentimentele sunt sentimente, indiferent de epoca lor; iar fostele sentimente, cum le zice el, sunt foarte importante. Fără ele n-ar mai fi sentimente prezente. Adică totul se sedimentează, nu?, se adună undeva, în spatele nostru sau în noi sau peste noi, oricum ai lua-o, prezentul are forma asta datorită trecutului. La asta mă gândeam azi, aici, când o aşteptam pe iubita mea ca să mă despart de ea. Îmi aminteam cum am cunoscut-o, emoţia aceea de care vorbea şi Ea, când simţi că eşti înconjurat de un nor cald sau nu ştiu ceva aşa ca o dispariţie a celorlalte simţuri în afară de alea care te aduceau mai aproape de ea. Când am întânit-o pe ea, de fapt, nu am simţit că plutesc neapărat, asta mi se pare fals, nu pluteşti, dar ţi se ascut senzaţiile, începi să simţi tot universul şi te modifici instant şi te simţi diferit de ceilalţi ceea ce te face vulnerabil în ultimul hal. şi mă gândeam la asta, la cum m-am simţit la început cu ea şi uite şi acuma acuma nu cred că mai apare dar o aştept cu aceeaşi emoţie, pur şi simplu pt că urmează să mă despart de ea. Nu e bizar ?
B : Poate ar fi trebuit să te desparţi mai des de ea. Hahaha !
El : Cel puţin o dată pe lună. Hahaha ! Amice, mie îmi pare că eşti unul dintre ăia care se emoţionează greu. Hahaha ! Înţelegi ? Adică trebuie să ai mai întâi o senzaţie naşpa pentru ca să apreciezi o senzaţie bună. Ia zi, eşti cumva masochist ? Hai, recunoaşte. La urma urmei, suntem între prieteni, nu ? Hahahaha.
Ea se înclină spre C şi îl sărută scurt pe buze.
Ea : Nu-i adevărat, nu e un masochist, e doar un copil, un copil mare.
Îl mângâie pe cap.
B : Uite, vezi, femeile te înţeleg. Eu, nu, dar cu mine nici n-ai vreo treabă, nu ? Hahaha.
El : Eu zic că eşti un prost, amice. Pentru că dacă lucrurile stau aşa, atunci chiar nu înţeleg de ce te desparţi de iubita ta. Ia-o aşa : dacă emoţiile dispar în genere, atunci la ce să-ţi mai baţi capul să schimbi oamenii ? Pentru încă o lună de emoţie ? Hai să fim serioşi ! Nu merită efortul !
Ea : De ce vorbiţi voi atâtea tâmpenii, chiar nu ştiu. Haideţi mai bine să ascultăm muzică, să dansăm, să ne amintim lucruri frumoase ! E trecut de 12, a început o nouă zi!
Se ridică şi face din nou câţiva paşi prin bar, cu mâinile în aer.
El : Aşa e întotdeauna când bea, îi plac brusc lucrurile frumoase. În rest, se stresează pt orice, îi pasă de toate şi de nimic. Acuma dansează singură, poftim. Auzi (spre C), ia dansează tu cu ea, văd că te pricepi oricum mai bine.
Între timp, Ea se apropie din nou de masă, fredonând, şi-l trage pe C în braţele ei, C o urmează.
El (spre B, ton scăzut) : Speram să se întâmple aşa ceva. Vezi tu, vreau de mult să mă despart de ea, dar nu pot, nu găsesc ocazia. De fiecare dată când încerc, mi se pune un nod în gât, mă bâlbâi, încep să beau, plec de acasă zile întregi sau pur şi simplu stau cu ea în casă dar nu-i vorbesc ore întregi, mă gândeam că poate se satură într-un final şi-mi face un scandal, ceva, şi pleacă trântâtind uşa, ţipând sau plângând. Dar nu, ea doar se întristează şi e din ce în ce mai singură şi aşteaptă la dracu nu ştiu ce aşteaptă, mă aşteaptă pe mine.
B : Aaaa, văd că nici tu nu eşti mai breaz decât ţâncul ăsta. Nu te înţeleg -gagica e mişto, vă înţelegeţi bine, nici n-aş fi bănuit, mă gândeam eu că parcă o laşi prea liberă, dar în nici un caz că…Hmmm… Mai bine mi-o lăsai mie, nu e rea deloc, aş putea să mă mulţumesc cu aşa ceva. (rânjeşte)
El îl trage de guler pe B.
El : Să nu vorbeşti aşa despre iubita mea, mă înţelegi ? Jerpelitule ! Chiar crezi că aş lăsa-o pe mâna unuia ca tine ? Nu-i ajungi nici la degetul cel mic, nenorocitule ! Ea e…e…altceva !
Distribuie pe facebook
