Laundromat Blues- Ana Karina Adăugat în 04 sepembrie 2009, la 21:49 | 552 afișări / 523 vizitatori |
2 |
ştiu că sunt o ipocrită zâmbesc şi muşc
cu poftă nebună orice cârnat am strungăreaţă
într-un fel pusă să iasă versurile cu tot
cu miros de aici şi neprimirile mele prin
casele oamenilor gospodari deşi îmi pun
de fiecare dată mărgele îmi fac codiţe fireşte
am 40 de ani sunt urâtă dar asta nu contează
fundul meu poate căra deasupra un trup de
poetă care scrie neputincioasă despre putinţa
celei de a doua naturi cică pe duşumea se
merge nu se mănâcă felii de parizer strălucind
în umbra serii n-am ştiut că visul nu este o
masă şi nicio sticlă de vin ieftin întâmplător
m-am întâlnit cu cineva drag pe o felie
de lămâie
în fiecare seară aştept omul o dată pe Lună
să ştie să-mi dea cu linguriţa gemul cu gust
de sărut chiar dacă între timp o armată de
călători prin mine dute vino intră cu poftă
şi ies mai uscaţi decât un salam de sibiu desenat
sub formă de înger păzitor pe zidurile vaginului
meu care ţine minte şi aşează flori la uşă în
loc de lumânări amin
din copaci foamea a coborât pe înserat ştiam
că o iau subtil de la un capăt cârnatul cu
umbra sa cât un om abia se mai vedea ca
prin iaurt vieţile noastre înotau dezbrăcate
naufragiate până la urmă într-o vară ca o ciorbă
de burtă fierbinte cu ardei iute scriam versuri
le puneam pe mine cu teamă
şi tusea ta de om tuşind mai mult decât respirând
se ridica ca un fluture din maioneză
urma mirosul de alcool parfumul vieţii noastre
încolăcindu-se pe o sticlă de vodkă precum două
reptile cu gene lungi matoi ne dezlegam sentimentele
cuvintele şireturile şi n-apucam decât să ne băgăm
unul într-altul adormind horcăind visam
un salon plin cu merdenele şi băutură şi eram
tineri încă ne masturbam domestic hainele nu
duhneau pe noi nu aveam hărţi la subraţ puteam
intra în viaţa oricărui om fără să-i cauzăm vreun
icter
Distribuie pe facebook
