Leme sau geometrii puţin paradoxale în dezbaterea iubirii lui augustpoem de dragoste - Dragoş Vişan Adăugat în 30 august 2010, la 11:26 | 204 afișări / 106 vizitatori |
Lema I – Punctul originar este dreapta lumii ce-o privesc doi iubiţi ieşind din planurile înclinate unul către celălalt.
Iubesc şi nu mai recunosc altceva.
Iubesc, deci exist.
August,
tu-mi luminezi cerul gurii !
Eşti luna luminii iradiate clar şi uşor
din trupul iubitei, prin interiorul meu.
Eşti vârsta la care nu-i niciun secret
nedescifrat de iubita
femeie a mea-n treizeci de ani.
Eşti luna puterii minţii
cu braţe întinse de revelaţii
şi picioare bine înfipte în cer şi pământ.
Te pup. Te sorb. Au-gust…
trupul tău şi al meu… de iubire !
Lema a II-a – Din punctul de pornire al dragostei toate drumurile şi planurile duc tot la ea.
- Ştii de ce te sărut pe spate fără să mă mai opresc?
- Uite-aşa. Pentru că mă iubeşti. Mă mai iubeşti ?
- Nu vezi ? Te pup adânc. Pielea ta-i micul dejun.
- Hei, ţi-a plăcut? Te-ai săturat, iubitule?
- Hai să ne pupăm până seara.
Să ne săturăm din noi. Iar la cină,
după ce ne-om ruga mai întâi,
ca să ne binecuvântăm gustul,
vom trece la desfătarea inimii şi pielii
cu toate deserturile nopţii de august –
precum adierile mai iuţi dinspre geam.
Lema a III-a – Punctul şi centrul de greutate-n... iubirea mea sunt orientate după tine. Şi invers. Formăm o sferă în piramidă.
- Te pup mâine iarăşi până-n seara de 31 al lui cuptor.
- Şi până atunci oare ce-o să mâncăm ?
- O să te hrăneşti din sărutările mele.
- Dar tu, iubitule, n-o să flămânzeşti?
- Nu. Pentru c-o să mă hrănesc
mult mai bine din aceste sărutări
şi-n noul an bisericesc de la 1 septembrie
ori din cabala meniului pentru amândoi.
Deşi ai învăţat să găteşti precum nimeni alta
şi am devenit învăţăcel peste tot.
Distribuie pe facebook
