Lumea din care vin şi plec - Barceanu Adriana Adăugat în 17 aprilie 2009, la 16:54 | 185 afișări / 173 vizitatori

când mă ridic am mâinile foarte curate
de parcă nici n-am atins pământul
poate că nici nu l-am atins şi ieri a fost un zbor ca al păpădiilor când pocnesc în vânt
iarba miroasea însă a proaspăt de seceră
nu, nu suntem la ţară suntem în mijlocul bucureştiului
şi nu am de ales. haite de câini se plimbă între mes amis şi carul cu bere

era o vreme când ştiam să fug de frică să mă ascund
între canapea şi bibliotecă
stăteam în fund, cu capul în palme
probabil plângeam nu mai ştiu
ţineam radiolul deschis aşteptam
o singură piesă de obicei o dădeau pe la trei noaptea
mă trezeam întodeauna pentru încă o partidă de singurătate


nu cred că am căzut ieri ar fi fost prea uşor
să-mi ţin ochii închişi într-un somn difuz
o lume în care apari fantomatic
eşti tot tu şi gândurile tale în care mă plimbi prin oraşe fără câini
fără frică
călărim sfinxul şi facem găuri în piramide
ai un covor fermecat şi două melodii despre fericire-nefericire
sper să te văd astă seară după ce se termină meciul
în fiecare seară sunt meciuri
între cele două echipe nu trebuie să învingă nimeni doar să fie prezenţi


cineva trebuie să se urce în tren în maşină
să parcurgă distanţa asta care nu se mai termină nu se mai termină nu se mai ter....

sau
doar să respire
uşor în fotoliul unui psiholog
inofensiv
să închidă ochii
să aştepte
până trec toate
gândurile de care eu
m-am îndrăgostit

---

Distribuie pe facebook