Lumina
Adăugat în 16 martie 2009, la 19:45 | 214 afișări / 210 vizitatori |
|
Lumina ce calea-mi arată,
Se stinge în tăcerea veşnic întunecată;
Mergând uşor pe drumuri
Cu greu găsesc prin fumuri,
Ce căutam odată...
Lumina cea curată
Ca să-mi aducă mie,
Din ce în ce mai multe
Gânduri de bucurie.
Distribuie pe facebook
Hai sa-ti spun ce inteleg eu din poezia ta:
E o lumina care iti arata calea, si se stinge in tacerea ta intunecata(in fine), Mergi si tu pe carari printre fumurile vietii(sau ce fumuri vrei), dar banuiesc ca fumurile sunt un fel de văluri semi transparente(obstacole).
Si cauti, caci despre asta e poezia,lumina aceea care iti aduce tie multa bucurie...
Concluzia: Unde ai vrut sa ajungi?
cratima e la "vesnic-ntunecată" este absolutamente inutilă...şi contravine chiar normelor de folosire a cratimei.
corecteaza "odata".
în rest...ideea este simplisima, rimele de asemenea...
ar rămâne candoarea, :) dar nu ştiu dacă este de ajuns.
nu-i nimic, poate data viitoare îţi va ieşi un text mai bun.
admir inocenţa ta, dar felul cum o exprim ar putea-o compromite!
de aceea o punem oleacă mai de o parte.
deşi...
dacă ar fi să judecăm după alte criterii, eu ţi-aş da întâietate.
din păcate, pe aci e vorba exclusiv despre abilitatea de a mânui retorica!
puah!
îmi cer iertare!
