Misanthropy II - Ionuţ Popa Adăugat în 07 mai 2009, la 00:42 | 212 afișări / 203 vizitatori

Mi s-a scurs cheful
pe viaţa ce distruge orice urmă de adevăr,
pe omul ce sfidează gândul cu gravitaţia.
Îmbracă cenuşa, destin ordinar,
nu vei zbura cu mizeria în niciun rai posibil!

Pământul îmi pare un figure,
doar că mierea este fiere,
şi găurile nu se văd -
se ard continuu cu ceară din ochii luminii.

Vrei stele din gunoaie,
zbierând pe un muşuroi de aroganţă?

Închide-ţi vântul în ochi şi ai să vezi durerea,
nu ca un vârtej,
dar ca singura cale de eliberare
din constelaţia cu care te înfrupţi.

Stropeşte oglinda cu venin,
loveşte cu pumnii în creştetul neajutoratului,
şi vei simţi puterea în oase şi limbă.

Eu n-am să adorm cu ochii deschişi,
dar îmi voi păta cu somn
credinţa într-un univers imaculat.



15.09.2008

---

Distribuie pe facebook