Mulţumesc- Mihaela Jescu Adăugat în 09 martie 2010, la 12:30 | 173 afișări / 151 vizitatori |
1 |
Într-o dimineaţă îşi prinse părul mătăsos, şi, deschizând fereastra larg coborî să-şi desfete tălpile moi în roua sticloasă.
Pântecele îi era rotund, palpitând din când în când, iar obrajii îi ascundeau feciorelnic săgeata din ochii de felină.
Mâinile crăpate de apa tulbure, spălau, molcom, şosete.
Soarele o lumina plăcut, mai părinteşte decât în orice altă zi.
Gândul ei - hoinar.
Nu mai ştia dacă a hrănit Căţeluşa, dacă a curăţat Cuptorul sau dacă a ajutat Furnicile.
Şi totuşi, Bătrâna Blândă i-a ieşit în cale.
Nu i-a dat Mărul Otrăvit, cum strigau ei cu înverşunare, ci Aripa.
Şi-o aşeză cochet la ureche, ca pe cel mai înfocat trandafir şi se aplecă cu drag asupra cămăşii cu butoni.
Aburii o învăluiau într-o căldură specială, pe când privirea-i mângâia pânza la fel de fierbinte.
După un timp, lăsându-şi părul să-i cadă pe umeri, îşi întoarse privirea către fereastră.
Cu tălpi fierbinţi, păşi din nou înăuntru, cu pruncul în braţe, rostind rugăciunea de seară: "Mulţumesc!"
Distribuie pe facebook
