Detalii

Tip: Articol
Topică: Cultură
Afișări: 276
Vizitatori: 263
Puncte: 0
Stele: 0
Data publicației: 03 iunie 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

Nijinsky - dansatorul nebun

- Patrik Andrei Voicu

Adăugat în 03 iunie 2010, la 20:49 | 276 afișări / 263 vizitatori
 

Teatr Wierszalin din Polonia ne-a oferit marţi seară la "Teatrul Naţional Radu Stanca", spectacolul "Dumnezeul Nijinsky" în regia lui Piotr Tomaszuk. Spectacolul nu este unul de factură clasică, este mai special. Regizorul vrea să îl prezinte pe acest personaj, Nijinsky, printr-o manieră tragică. Protagonistul este un fost dansator la balet care a înebunit iar acum e internat într-un sanatoriu (aici se petrece şi acţiunea, este de fapt un spaţiu ecleziastic, fapt denotat şi din cântecele personajelor de factură bisericească). Spectacolul începe cu afirmaţia aproape disperată a lui Nijinsky: „Diaghilev este mort”. Acesta era directorul baletului rusesc, iar Nijinsky se simte pierdut după decesul lui, şi începe să danseze diferite baleturi, precum „Petruşca”, „După-amiaza unui faun” şi „Sărbătoarea primăverii”. Prin aceste dansuri obsesive şi repetitive el suferă o serie de schimbări, trece de la puritate la obscuritate şi chiar obscenitate. În finalul spectacolului Nijinsky, revine la statutul iniţial, la afirmaţia că Diaghilev este mort, şi îşi înscenează propria crucificare, pentru iertarea păcatelor. Spectacolul are la bază "Jurnalul" lui Nijinsky, scris în cele trei săptămâni pe care acesta le-a petrecut în Elveţia înainte de a fi internat într-un sanatoriu.
Spectacolul lui Piotr Tomaszuk creează un spaţiu sacru, intim, în care te aştepţi ca orice să se întâmple, fără a abuza de muzică, doar pe momente foarte bine punctate. De remarcat sunt şi calităţile corale ale actorilor dar cel mai mult este de lăudat actorul principal, care a oferit publicului o adevărată demonstraţie actoricească, pe un rol greu de realizat. Chiar dacă este un spectacol mai greu de digerat, în limba poloneză (subtitrat totuşi în engleză) m-am putut bucura de un tip de a face teatru puţin mai diferit, mai profund aş putea spune, chiar intim. În încheiere vă spun atât: Nijinsky a fost un „Dumnezeu”, al dansului.

Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Acest text nu are nici un comentariu...

1